Unii au impreisa ca stiinta te face mai fericit, iti deschde drumuri, iti usureaza viata ... GRESIT!
Sa zicem ca, cu tine, poti fi mai grijuliu - ce mananci, tratamente, te uiti unde te asezi sau "nu dai gauri in peretii care tin acoperisul", mai repari o teava la baie :)) si altele marunte, care te fac sa te simti oarecum bine cand scoti mai putini bani din buzunar sau ... Dar cand e vorba de altii, ti-ai scris tristetea pe frunte. Ma refer la grija pe care o purtam celor apropiati, nu la restul. De ce, pentru ca, cu toata straduinta, devii spectator la greselile lor. Greseli pe care, si tu, candva, le-ai savarsit. Si uite-asa, vezi cum cei dragi, si la care tii, isi fac rau mai curand cu nestiinta decat invers. Ba nu au grija de sanatate, ba achizitioneaza lucruri defecte, sau se baga in situatii fara iesire, cu acte ori fara. Si tu te uiti la ei si ridici din umeri. Uneori atragi atentia, dar nu de multe ori. Pentru ca, fie ei "stiu mai bine", fie nu mai e nimic de facut.
Mai zice cineva ca invatatura te face fericit ? :)
Uite-asa deschidem un alt subiect interesant, si anume: credinta poate inlocui invatatura ? Ma refer la credinta in Dumnezeu. Pentru ca multe raspunsuri suna asa: "Daca e sa se intample ..., sau sa dea Dumnezeu sa nu ...". Adica Dumnezeu e un fel de "UNDO" universal, iar credinta liantul. Asa sa fie ? :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu