vineri, 6 mai 2011

puturosul de oras

Se spune ca oamenii imbatranesc, pentru ca vor sa imbatraneasca. S-a putuosit lumea ! Cel putin in Bucuresti, s-a specializat o specie de "puturos" de oras. :)) N-ar iesi din casa nici sa-l pici cu ceara. Unde se duce, daca se duce, nu face zece metri mai departe de masina. Nu mai gasesti pasionati de drumetii (hiking pe romaneste). Daca intrebi pe cineva, iti zice: "A, eu nu sunt cu de-astea ! Nu mai pot. Ehei, cand eram tanar ..." Si n-are nici 40 de ani. Sau ... "Am copii, familie, trebuie sa fac curat, sa spal etc. Sunt frant ! Am avut o saptamana supergrea !". Stiu, a carat pietre. :)) Va mai zic de grataragii ? Sau de pasionatii de SPA ? "Vai draga, ma duc la SPA. Ce bine ma simt dupa sauna, piscina si masaj !" Habar nu au ca 10 km de mers prin padure (barefoot pentru cei cu capacitati senzoriale) seamana cu 10 SPA-uri - transpiratie abundenta, apa limpede de izvor, aer curat, soare ... si e si gratis. Fitze ! Adevarul este cu totul altul. Majoritatea romanilor (dupa parerea mea) nu au educatia naturii, verdetei. Si chiar daca au descoperit-o in copilarie, cand aud de tara, se gandesc la tuica si magiun. Pe restul, ii vezi repede dupa ce mananca, cu cap de meniu - micul si berea. Astept pareri. :)
Publicat de pheideas la vineri, mai 06, 2011
Etichete:

6 comentarii:

Vocea-de-departe spunea...

Din păcate, e un fenomen general. Pe-aici, se nasc deja bătrâni. Trebuie să smulgi copiii ca pe morcovi din faţa Wii-urilor, a DS-urilor, laptopurilor sau altor surogate de realitate. Iar adulţii, în cel mai fericit caz, ies în parc să dea o tură şi după 2 îi vezi prăbuşindu-se pe bancă sau pe iarbă cu aerul că s-a terminat lumea. Mai e o categorie de joggeri, dar care au ca anexă O-BLI-GA-TO-RI-E căştile în urechi şi iPod-ul în burtieră sau în buzunar. Când am adus prin familia de aici moda ieşitului la plimbare, la început eram privită cu indulgenţă, deh, nu e de-aici, ba chiar cu un fel de compătimire, iar copiii se smiorcăiau după jumătate de oră că au obosit. Aşa că pe leneşi i-am lăsat în pace şi m-am plimbat singură pe malul mării, prin pădure sau pe coline. Am găsit doar un singur prieten probabil retardat prin lumea asta obosită, care m-a dus în miezul pădurii să văd fortificaţiile germane din al II-lea război mondial şi tunurile rotative îngropate din Alsacia. Dar şi el a zis că i-e teamă de şobolani şi noroi şi m-a lăsat compătimitor să cobor singură prin tuneluri. Există totuşi un năuc care m-a însoţit cale de vreo 10-12 km pe zi vreo 3 zile prin Bretania, pe munte, şi care s-a stricat de râs văzându-mă dezamăgită fiindcă am prins mareea joasă şi marea era la alţi 5 km la orizont. Dar senzaţia mea e că suntem tot mai puţini pasionaţi de excursii şi tot mai multe mumii în faţa calculatorului, printre care şi eu. Dar am o scuză: când pot, evadez la zeci şi sute de km de ecrane şi tuburi.

6 mai 2011 la 14:57
Vocea-de-departe spunea...

Şi când evadez, nu zac într-un hotel cu nasu-n paharu' cu umbrelutză, plec şi cu cortu şi fără cort, dorm şi la pensiune şi la motel, dar şi în maşină, doar doar să pot umbla pe coclauri, gata să cad în cap pozând copaci, faleze, pietre şi alte alea. Ca neoamenii, îmi zic unii prieteni. În timp ce părerea mea sinceră e că la 70 sau 80 de ani, când nu m-or mai ţine balamalele, o să tot am timp să zac într-un şezlong sau sub o umbrelă şi să mă mute alţii de la umbră la soare. Acum, cât încă mă lasă astmul, junghiul şi bastonul în pace, vreau să bat cu piciorul tot ce pot. Am dzis ! (cam lung, dar am dzis)

6 mai 2011 la 15:02
pheideas spunea...

Voce, din pacate lumea noastra a apus. Ma refer la lumea Ciresarilor, a exploratorilor vechi, a calatoriilor lui Darwin si Humboldt, sau a exploratorilor rusi. A disparut setea de a descoperi si inventa. Mi s-a intamplat sa povestesc unui personaj mai tanar ce bucurie simteam si inca simt pentru o drumetie nu stiu unde. S-a uitat la mine si m-a facut nebun. "Ce sa cauti acolo ? Nu esti sanatos la cap ! Nu sunt decat bolovani ...". Asta inca imi place la tara in care traiesc. Am unde sa ma duc si sa simt.

7 mai 2011 la 00:28
pheideas spunea...

Distractiile generatiei de azi sunt cluburile, karaoke, mallurile si un gratar din cand in cand. Si sunt fericiti ! :)

7 mai 2011 la 00:29
pheideas spunea...

Stii ce e trist, ca cei cu care mai am ceva in comun au plecat demult din tara. Am cam ramas singur. Nu mint ! Am mai multi "prieteni" afara, decat aici.

7 mai 2011 la 00:32
Mirela spunea...

Câtă dreptate ai când spui "din pacate lumea noastra a apus. Ma refer la lumea Ciresarilor, a exploratorilor vechi, a calatoriilor lui Darwin si Humboldt, sau a exploratorilor rusi. A disparut setea de a descoperi si inventa. ..."

8 mai 2012 la 16:55

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)