vineri, 26 februarie 2010

cu fundul in sus

Romanul are inca o puternica obsesie pentru STAT. E un fel de teama amestecata cu admiratie. Pentru el, statul e ceva, cineva, la care te duci cu caciula in mana si te rogi sa nu te bage prea mult in seama.
Cred ca este tributul pe care il platim mostenirii lasate de cei aproape cincizeci de ani de dictatura, in care banul si viata oamenilor au depins de stat. N-am sa insist asupra nostalgiei unora, ci am sa raman la aspectul financiar.
Banul este cel care regleaza totul, de la politic, la economic, si face ca politicul sa fie strans legat de economic. Asa ar fi firesc.
Ma minunez deseori cand ascult pe diferite posturi tv, oameni de afaceri grei, cu pondere in economia orizontala, lamentandu-se si reprosand statului - guvernului ca nu face nimic pentru revigorarea economiei.
Cred ca suntem printre putinele tari din lume, in care omul de afaceri vine si se plange la televizor. Faptul ca se plange public denota ca la noi economicul este rupt aproape total de politic.
Macar in tarile lumii a treia, din care facem si noi parte, politicianul e gasit uneori cu un glont in cap pe o strada laturalnica. La noi, fac toti pipi pe ei de frica si isi negociaza un post de europarlamentar.

La canadieni sau americani, de exemplu, n-ai sa vezi in veci pe patronul GM venind pe un post TV sa zica ca Obama e bou si habar nu are sa conduca economia.
Sa va spun si de ce ...
Pentru ca la ei economicul dicteaza policitcului, si nu invers.
Se fac si la ei afaceri cu statul, insa banii tot din economia adevarata, din vanzarile de masini sau pufuleti vin, adica de la contribuabilul de rand. El plateste ! Apoi banul se aduna sus si se duce in campanii electorale. Politicianul ia masurile promise, da lege sa scuteasca de taxe nus' ce companie, aceasta profita si scoate produse ieftine, care in final sunt cumparate de gugustiuci.
Prin urmare, in loc sa vina la TV, patronul american pune mana pe telefon, il suna pe Obama si ii zice: "Auzi Barakule, daca nu dai legea X, data viitoare nu mai pupi alt mandat !". Si Barak se conformeaza. O sa credeti ca nu e corect asa, insa am sa va spun ca e absolut corect ! Pentru ca Patronul de la GM nu-l suna pe Obama sa-i faca rost de vreo vila in Miami, ci il suna pentru ca afacerile sa-i mearga bine, adica sa vanda. Sau sa-i faca lobby pe cine stie ce piata unde se construiesc masini, sau autostrazi. Si concurenta din piata de consum e uriasa. Se mai dau si legi care sa favorizeze monopolul, insa ele sunt contestate si dezvaluite de alti patroni si alte interese. Deci pana la urma, totul se regleaza.

Dar sa revin la Miorita noastra, care de multi ani e ba albastra, ba portocalie, de zici ca e cameleon.
La noi e total invers ! S-a creat o clasa politca care e total rupta de economia reala. Ea are o legatura cu economia, dar in mod indirect. Contribuabilul, implicit patronul, plateste taxele intr-o oala mare numita buget, dupa care politicianul, aparat de lege, face ce vrea cu banii. Si asa, mare parte din bani nu se intorc in economie, ci se papa pe vilute, pitzipoance si salarii.
Imi seamana mai mult cu un peisaj de Western, in care banda lui Buffalo Bill teroriza un small town. Iar cand veneau alegerile, Billy isi radea barba, se imbraca la tol festiv, si debita o gramada de lozinci cu care prostea multimea. Ce ma deranjeaza, e ca fenomenul se repeta de zeci de ani, fara sa aiba cineva curajul sa-i dea de cap. Afirmatia mea e putin retorica, pentru ca adevarul e ceva mai subtil. Cine ii tine pe policitieni in brate ? Pentru ca orice echilibru fragil, ca cel descris, nu dureaza, si se rupe pana la urma.
Aici intervin interesele marilor corporatii internationale, adica a celor care conduc lumea si fac revolutii. Ele au sustinut si consolidat actuala clasa de paduchi, prin fonduri pompate de douazeci de ani incoace. De fapt, tot ce se intampla in tarile lumii a treia, din care facem si noi parte, este dictat de interesele marilor corporatii. Ele fac si desfac guverne si aleg presedinti, in functie de interesele pe care le au in zona.
O sa radeti, pentru ca o sa ziceti ca tot patronul de corporatie alege politicul. Corect, numai ca la noi, banul nu se intoarce in Romania, ci subventioneaza inca alte economii. Aveti impresia ca marea masa a romanilor o duce mai bine si profita de pe urma investitiilor straine ? :) Aveti impresia ca bugetul e doldora de bani, stransi din contributiile marilor si micilor companii ? Sau ca Bechtel a castigat licitatia cu pretul cel mai mic ? :)) Aruncati-va privirea pe birou sau prin casa, si spuneti-mi cate obiecte sunt produse la noi in tara ? Nu vorbesc de cele importate de shmenari si vandute cu un adaos de 1000%. Banii aceia, de regula, se duc tot pe marfuri straine.
In conditiile in care aproape totul se importa, iar in tara ramane 10% din valoarea unui cartof sau a unei masini, si se cheltuie de zece ori mai mult, dar nu din profit, ci din imprumuturi de le FMI, cum poate o economie sa reziste ?
Poate imi spune un economist ... :)

4 comentarii:

Laura spunea...

Da...la noi politicienii fac si desfac...de-aia economia e la pamant! (si nu doar economia)

cora spunea...

pheideas,pe pagina mea am un fragment din cartea lui Mark Rutland -Caracterul,mie imi place mult si îl recitesc cate o data ,autorul se refera la societatea americana dar mie mi sa parut valabil si pentru societatea romaneasca,nu este un raspuns la intrebarea ta dar...Economia noastra este in pragul colapsului si nu stiu ce o mai poate salva mai ales ca nu exista dorinta de a face asta..

pheideas spunea...

@cora, degeaba sunt cativa oameni mari, daca ceilalti sunt mici si se simt bine asa. Cu o floare nu se face primavara.
Nu are rost, trebuie sa ne vedem de viata si sa invatam sa fim egoisti. Si altruisti doar cu cei care merita.
...
Ref. si la tema de pe duelul mintilor. :)

Anonim spunea...

nu comunismul este radacina "buruienii" ci caracterul!
Am fost iobagi, cu mult inainte de a fi comunisti.