tara in care se ia, nu se da !

Romania este tara in care se ia, nu se da !
De cate ori ati fost in postura in care asteptati ceva de la cineva, sau mai rau, sa fiti inselati ? Nu conteaza ce si cum; exemple sunt destule:

in plan personal ...
- o multumire pentru un ajutor imediat;
- un zambet din partea vanzatorului de la magazin. Mi-a duc aminte cu nostalgie de anii copilariei, cand vanzatoarea de la alimentara iti multumea pentru ca ai cumparat de la ea. E adevarat ca nu se intampla in Bucuresti, ci la Sibiu. Tot in Sibiu mi s-a intamplat sa cumpar ceva dintr-un magazin din centru. Vanzatoarea n-a avut sa-mi dea restul pana la ultimul leu, asa ca i-am spus sa-l pastreze. S-a uitat la mine ciudat, dupa care a fugit peste drum, a schimbat si mi-a adus restul. Prin '80, maica-mea a uitat la usa magazinului plasa cu cumparaturi. Si-a adus aminte acasa. A dat fuga inapoi si a gasit-o in acelasi loc, desi trecuse in jur de trei sferturi de ora. Tot la Sibiu se intampla;
- dai cuiva o informatie care il ajuta sa scape dintr-o situatie fara iesire si primesti cel mult un multumesc, dupa care care respectivul uita;
- ajuti pe cineva cu bani si peste o vreme ii aduci aminte. Te trezesti cu replica: "de ce nu mi i-ai cerut ?". Asta in cel mai fericit caz, pentru ca se intampla si sa nu raspunda la telefon. Asta n-am putut sa sufar niciodata ! Auziti, sa-ti faci programare, ca la dentist ... El si-a facut programare cand a cerut ? A' mai sunt unii care te si injura pentru ca ai indraznit sa le ceri banii. Stiu pe unul care i-ar pune cianura soacra-si, desi ii e dator cu 5000 euro.:));
- te suna un prieten, si "cu lacrimi in ochi" iti cere: ajuta-ma ! Il ajuti, insa cand ai si tu nevoie, iti spune: n-am !;
- de cate ori n-ati auzit schimbul de replici: "cum sa dam ? ce, ei ne dau noua ?" sau "da-l in colo, asta are bani, nu sta in mia aia !";
- daca nu esti atent, toti te fura, de la taranul din piata, pana la politistul de circulatie. E imposibil sa obtii ceva, un act, fara sa dai o spaga, desi parca n-ai fi platit actul respectiv o data prin taxe si impozite. Dar asta e ceva obisnuit in Ro, incat nu se mai pune la socoteala;
- mi s-a intamplat sa stau la povesti cu un personaj feminin. Se plangea ca tipografia la care lucra facea matrapazlacuri si nu voia sa-i plateasca un comision pentru nus' ce lucrare. Ce indignata era, ca "aia e hoti". Pe moment m-a impresionat, pentru ca era sincera. Aici e problema, multi sunt foarte sinceri. Dupa un timp, am aflat ca barbatu-su, care lucra la Petrom, fura la greu benzina, pe care o vindea. Nu va seamana a ... hotul e primul care striga ... hotul ? Pot sa jur ca in mintea respectivei nu exista nicio asociere intre cele doua furturi. Cand ea fura pe altii, e corect, in schimb e gresit cand altii o fura pe ea.:))

si profesional ...
- se poarta la greu furtul de proprietate intelectuala. Nu tot ce se cauta si se vinde seamana cu kg de cartofi. Uneori mai vinzi si inteligenta, adica rezultatul, uneori a zeci de ani de studiu. Ei bine, acest aspect nu il inteleg foarte multi in Romania. Carcotasii specializati in lustruit scaune or sa sara si-or sa zica, cum asa, nu e adevarat, in Romania creierul se plateste la adevarata lui valoare ! Cand privesti de sus, asa o fi. De foarte multe ori, cei care solicita acest gen de servicii nu sunt familiarizati cu munca intelectuala, si prin urmare nu stiu si nici nu doresc s-o aprecieze in vreun fel. In schimb, daca pot s-o fure, sunt primii;
- netul ofera posibilitati de furt nelimitate, de la pagini de blog, la imagini. N-ar fi asta cel mai bai, pentru ca daca cineva posteaza pe net o informatie, insemna ca e free. E absurd sa lasi "usa deschisa" si pe urma sa te minunezi ca a intrat cineva. Daca vrei cu dinadinsul sa nu iti fie furata creatia, atunci o protejezi. Sunt nenumarate moduri in care poti s-o faci. Dar nu asta-i baiul, ci daca iei o informatie, e frumos sa pomenesti si sursa, eventual cu un link. Un fel de "multumesc" virtual;
- cel mai mare hot e statul. El porneste de la premisa ca toata lumea fura, si te taxeaza in consecinta. Dupa o vreme, realizezi ca singurul mod in care poti sa supravietuiesti cinstit e sa furi. Vi se pare un paradox ? In Romania totul e paradoxal !;
- zilele trecute am fost la o firma. Il cunosc bine pe patron. La un birou, cineva plangea. Era o angajata. O intreb motivul. Imi spune, printre lacrimi, ca "seful" nu i-a actualizat cartea de munca de sapte ani. Imi spunea ca: "Am venit si sambetele. Cand a trebuit sa plec noaptea in delegatii, am facut-o pentru binele firmei, fara sa cer spor. Cand i-am spus, m-a data afara !". Ea nu stie ca eu stiu mai multe, si anume ca "seful" nu i-a platit darile pe salariu de patru ani. Cand i-am spus sefului, acesta a sarit ca ars: "Da-i in p... mea ! La cat ii platesc, sa zica merci !". Ii plateste cu 800 lei. No comment !:)
- daca asteptati ca in Romania sa va recunoasca cineva vreun merit, insemna ca a fost barza chioara. In general, in Romania nu se recunosc merite si nu se recompenseaza. De ce ? Pentru ca cei care ar trebui sa recompenseze, nu au fost recompensati pentru meritul lor, ci al altora. Acestia nu au simtul echitatii, iar daca ma gandesc bine nu au nici bun simt. In schimb, au un puternic simt al valorii personale.:) Daca credeti ca in Romania va va cauta si remarca cineva munca, si va spune: "Da, am nevoie tine !", dupa care va va chema si va va oferi un contract echitabil, va inselati amarnic. Asa se intampla in US sau alta tara civilizata, a carei economie se bazeaza pe jocul de procente, nu pe jocul de spagi. Gresesc daca spun ca la noi nu exista asa ceva ? Nu zic, se poarta brain huntingul, dar la nivele foarte inalte, si in general cu recomandari grase. Si iti trebuie si o doza uriasa de noroc. :) Sa nu fiu rau de tot, si la noi se cauta oameni si servicii, dar numai daca sunt moca. :))
... vezi tot

cu fundul in sus

Romanul are inca o puternica obsesie pentru STAT. E un fel de teama amestecata cu admiratie. Pentru el, statul e ceva, cineva, la care te duci cu caciula in mana si te rogi sa nu te bage prea mult in seama.
Cred ca este tributul pe care il platim mostenirii lasate de cei aproape cincizeci de ani de dictatura, in care banul si viata oamenilor au depins de stat. N-am sa insist asupra nostalgiei unora, ci am sa raman la aspectul financiar.
Banul este cel care regleaza totul, de la politic, la economic, si face ca politicul sa fie strans legat de economic. Asa ar fi firesc.
Ma minunez deseori cand ascult pe diferite posturi tv, oameni de afaceri grei, cu pondere in economia orizontala, lamentandu-se si reprosand statului - guvernului ca nu face nimic pentru revigorarea economiei.
Cred ca suntem printre putinele tari din lume, in care omul de afaceri vine si se plange la televizor. Faptul ca se plange public denota ca la noi economicul este rupt aproape total de politic.
Macar in tarile lumii a treia, din care facem si noi parte, politicianul e gasit uneori cu un glont in cap pe o strada laturalnica. La noi, fac toti pipi pe ei de frica si isi negociaza un post de europarlamentar.

La canadieni sau americani, de exemplu, n-ai sa vezi in veci pe patronul GM venind pe un post TV sa zica ca Obama e bou si habar nu are sa conduca economia.
Sa va spun si de ce ...
Pentru ca la ei economicul dicteaza policitcului, si nu invers.
Se fac si la ei afaceri cu statul, insa banii tot din economia adevarata, din vanzarile de masini sau pufuleti vin, adica de la contribuabilul de rand. El plateste ! Apoi banul se aduna sus si se duce in campanii electorale. Politicianul ia masurile promise, da lege sa scuteasca de taxe nus' ce companie, aceasta profita si scoate produse ieftine, care in final sunt cumparate de gugustiuci.
Prin urmare, in loc sa vina la TV, patronul american pune mana pe telefon, il suna pe Obama si ii zice: "Auzi Barakule, daca nu dai legea X, data viitoare nu mai pupi alt mandat !". Si Barak se conformeaza. O sa credeti ca nu e corect asa, insa am sa va spun ca e absolut corect ! Pentru ca Patronul de la GM nu-l suna pe Obama sa-i faca rost de vreo vila in Miami, ci il suna pentru ca afacerile sa-i mearga bine, adica sa vanda. Sau sa-i faca lobby pe cine stie ce piata unde se construiesc masini, sau autostrazi. Si concurenta din piata de consum e uriasa. Se mai dau si legi care sa favorizeze monopolul, insa ele sunt contestate si dezvaluite de alti patroni si alte interese. Deci pana la urma, totul se regleaza.

Dar sa revin la Miorita noastra, care de multi ani e ba albastra, ba portocalie, de zici ca e cameleon.
La noi e total invers ! S-a creat o clasa politca care e total rupta de economia reala. Ea are o legatura cu economia, dar in mod indirect. Contribuabilul, implicit patronul, plateste taxele intr-o oala mare numita buget, dupa care politicianul, aparat de lege, face ce vrea cu banii. Si asa, mare parte din bani nu se intorc in economie, ci se papa pe vilute, pitzipoance si salarii.
Imi seamana mai mult cu un peisaj de Western, in care banda lui Buffalo Bill teroriza un small town. Iar cand veneau alegerile, Billy isi radea barba, se imbraca la tol festiv, si debita o gramada de lozinci cu care prostea multimea. Ce ma deranjeaza, e ca fenomenul se repeta de zeci de ani, fara sa aiba cineva curajul sa-i dea de cap. Afirmatia mea e putin retorica, pentru ca adevarul e ceva mai subtil. Cine ii tine pe policitieni in brate ? Pentru ca orice echilibru fragil, ca cel descris, nu dureaza, si se rupe pana la urma.
Aici intervin interesele marilor corporatii internationale, adica a celor care conduc lumea si fac revolutii. Ele au sustinut si consolidat actuala clasa de paduchi, prin fonduri pompate de douazeci de ani incoace. De fapt, tot ce se intampla in tarile lumii a treia, din care facem si noi parte, este dictat de interesele marilor corporatii. Ele fac si desfac guverne si aleg presedinti, in functie de interesele pe care le au in zona.
O sa radeti, pentru ca o sa ziceti ca tot patronul de corporatie alege politicul. Corect, numai ca la noi, banul nu se intoarce in Romania, ci subventioneaza inca alte economii. Aveti impresia ca marea masa a romanilor o duce mai bine si profita de pe urma investitiilor straine ? :) Aveti impresia ca bugetul e doldora de bani, stransi din contributiile marilor si micilor companii ? Sau ca Bechtel a castigat licitatia cu pretul cel mai mic ? :)) Aruncati-va privirea pe birou sau prin casa, si spuneti-mi cate obiecte sunt produse la noi in tara ? Nu vorbesc de cele importate de shmenari si vandute cu un adaos de 1000%. Banii aceia, de regula, se duc tot pe marfuri straine.
In conditiile in care aproape totul se importa, iar in tara ramane 10% din valoarea unui cartof sau a unei masini, si se cheltuie de zece ori mai mult, dar nu din profit, ci din imprumuturi de le FMI, cum poate o economie sa reziste ?
Poate imi spune un economist ... :)
... vezi tot

azi e dragobetele !

Este 24 februarie ! Azi serbam Dragobetele.

Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca intamplator se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:

"Flori de fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti
Flori de fraga, flori de fraga".

Blestemul Dragobetelui, de Ovidiu Oana

blestemat sunt să mă ţes,
nou veşmânt pe corp ales,
vânt să-ţi fiu, să te adie,
pe sânii-ntăriţi sub iie.

rouă-nrourată crudă,
pe trupul de paparudă,
apoi raze calde ninse,
peste picături prelinse.

să te ardă ca de focuri,
cerc de braţe pe mijlocuri,
să te zbaţi, să simţi arsură,
când te-oi săruta pe gură.

să te-ascunzi ca luna-n nori,
când te-oi lua de subţiori,
unde iară să mă ţes,
jar nestins în corp ales.

cazne dulci şi reci fiori,
rătăcind prin pat de flori,
mierea lor să te îmbete,
vrăjită de Dragobete .

Le sarut pe toate fetele din viata mea.
Fiecare a avut ceva frumos si special, si chiar daca unele nu-mi mai sunt aproape, sa stie ca le port cu drag in suflet. Pentru mine au fost zane in rochii albe de in, cu flori in cosite, alergand desculte prin poieni insorite. :) ... vezi tot

fenomene stranii

Cu ani in urma, trecand prin Sibiu, am poposit in Catedrala Ortodoxa, cea mai mare din Ardeal si din tara cred. Am facut cateva poze. Doua mi-au atras in mod deosebit atentia.



... vezi tot

drepturile omului in romania

Aseara, un prieten mi-a povestit ce-a patit un amic comun. Imi zice ...
- Stii, ce-a patit X ? L-a dat in somaj !
- Cum asa, zic ?!
- Asta nu-i nimic, dar sa vezi pe urma ... s-a dus la Fortele de Munca, sa se se inscrie la somaj, sa-si faca dosar, si ce crezi ca i-au zis ?!
Sa aduca adeverinta de la Administratia Financiara, ca nu are datorii, adica si-a platit impozitele pe casa, masina, etc.
Am ramas cu gura cascata !
- Ce are somajul cu datoriile ? Daca nu are bani, e normal sa nu-si poata plati darile.
Si apoi, firma la care a lucrat a cotizat la ajutorul de somaj, ani de zile. Omul isi vrea banii inapoi, ca de-aia ii spune ajutor de somaj.
No comment !

A', mi-am adus aminte de o alta ...
Stiati ca nu-ti poti lua ajutor de somaj, daca firma la care ai lucrat nu si-a platit obligatiile catre stat ? Adica in conceptia statului, tu ca angajat, trebuia sa incalci obligatiile contractului de munca, sa te transformi in organ fiscal si sa urmaresti daca patronul si-a platit darile. :))
In ce tara traim !? Tara in care statul, cand trebuie sa ia, nu se da in laturi de la nimic. Iar cand trebuie sa dea, il doare in pix. Banii oricum nu se duc la amarati, ci la clientela politica.
Sa traim bine !
Iata moduri prin care dreptul la viata este incalcat oficial in Romania ! ... vezi tot

cantec femeiesc

Pe Duelul Mintilor, cineva a raspuns printr-un vers superb. Mi-am permis sa-l preiau ... cu aceeasi consideratie. :)

Cântec femeiesc, de Adrian Paunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
... vezi tot

bucuresti, ce frumos esti ...

Pentru ca Valentina a fost ieri ocupata, mi-am luat camera si am iesit prin Bucuresti. Imi era dor de vechile stradute cu aer de magernita, de tiganii smenari de pe Covaci, de BMW-ul parcat in fata ruinelor de pe Gabroveni, aptisantele grafitti si de multe altele, ce doar in vechiul Bucuresti si undeva prin Africa centrala le mai poti intalni. Dupa spusele ultimilor primari, nu voi mai avea multa vreme ocazia sa le vad... Mai degraba l-as crede pe Marmureanu (directorul Institutului de Geofizica Pamantului).
Prin urmare, m-am grabit sa fac niste poze. :)

... vezi tot

reduceri de s'valentine

Ce-mi plac reducerile din perioadele de sarbatori ! Aproape toate firmele se ingramadesc sa faca reduceri. Unele, intr-adevar, si ma refer la magazinele de haine, fac reduceri, in medie cu 20%. E o industrie, care functioneaza in toata lumea. Nu mai zic ca la altii 20% e pretul final ...
Cel mai mult si mai mult imi plac cele cu reduceri de 2%.
La noi, in sublimul stil al taranului scapatat, reducerile sunt cat se poate de mici, uneori sfidand ridicolul. De ce spun in stilul taranului - sa nu zic al prostului ? Pentru ca clientul nu se ingramadeste sa cumpere, iar profitul nu e cel scontat. Se mizeaza mult pe prostirea cumparatorului. Daca vad "promotie" au impresia ca vor da navala.
"La o comanda de zece milioane, primiti cadou un tricou !", sau "La produsul X primiti bonus o husa de plastic !". :))))
Cam asa se fac promotiile la noi !

Articolul mi-a fost inspirat de o promotie lansata de o celebra firma de vanzari aparatura foto. De S'Valentine dau o reducere de ... 2%. "Pentru ca stim ca vrei sa faci un cadou persoanei iubite, X iti ofera un discount de 2%. ". Sa calculam ... la un produs de 500 lei (cam pe-acolo se invart preturile lor), 2% inseamna 10 lei. Oare merita ? :)
La fel e si cu fidelizarea clientului. Se da 1%. De cat ar trebui sa cumpar, ca sa merite ? Mai bine n-ar mai spune ... Cat de dobitoc sa fii, sa nu-ti dai seama ? :)
... vezi tot

lamuriti-ma va rog !

Va rog sa ma lamuriti, cand o femeie iti spune: "m-am sacrificat pentru tine !", ce vrea sa spuna ? Daca ma uit in Dex la "sacrificiu", nu prea seamana. :)
Mi-am adus aminte de o conversatie, avuta cu ceva timp in urma, despre tema sacrificiului conjugal. Respectiva imi povestea, cu vadita tenta de repros, cum si-a sacrificat pentru respectivul cei mai frumosi ani din viata. Si calcula cat ar trebui sa-si "traga" din averea lui drept compensatie ... morala. :)) Cum povestea, mi-o imaginam pe Cenusareasa spaland podele si maldare de rufe, si suspinand pana tarziu in noapte, iar pe "dobitoc", spargand pahare prin baruri cu vreo pitzipoanca. Am ascultat-o si n-am comentat nimic, pentru ca nu cunosteam detalii.
M-am intrebat, ce insemna sa te sacrifici pentru cineva ?
In schimb, n-am auzit prea des expresia rostita de barbati. Ei nu se sacrifica ? :))

... vezi tot

sondaj

Rezultatele sondajului inceput in urma cu aprox o luna. Tin sa multumesc celor care si-au spus parerea. ... vezi tot

depresia

Medicul vindeca boala, nu si cauza. Pe aceasta o vindecam noi.



Aniela Minu - psihoterapeut

Depresia - medicamente sau psihoterapie

Depresia poate avea diferite chipuri clinice. Ea poate aparea de-a lungul varstelor afectand deopotriva sugarul care e despartit brutal de mama si privat de afectiune, copilul afectat de evenimentele de viata traumatizante, divortul parintilor, de exemplu, adolescentul neinteles si tulburat de schimbari. Poate afecta tanara mama care descopera sentimentele contradictorii provocate de miracolul nasterii si responsabilitatea unui copil, adultul care ajunge la surmenare in urma unui efort profesional exagerat, si nu in ultimul rand, poate intuneca anii varstnicului deprimat la ideea mortii inevitabile.

Suportul anturajului

Sunteti parintele unui depresiv, partenerul de viata, o ruda, sau un simplu prieten, cunostinta? Va doare ca il vedeti pe cel drag cufundandu-se in abisul depresiei? Va ingrijoreaza teama de a nu-si lua viata intr-un caz extrem? Nu stiti ce sa faceti? Va intrebati daca puteti sa-l ajutati si, mai ales, cum? Daca doriti sa-l ajutati in incercarea pe care o strabate, e necesar sa aveti in minte cateva idei clare: depresia e o maladie si nu o lipsa de vointa. E necesar sa fiti intelegatori si aproape de cel aflat in suferinta. Este util sa cereti specialistului la care il indrumati pe deprimat, informatii referitoare la tratamentul ales, la modalitatile de supraveghere si evolutia bolii. Deprimatul isi doreste alaturi o prezenta afectuoasa si solida. Trebuie sa stiti sa ramaneti dumneavoastra insiva, fara afectare sau mila. Puteti sa subliniati schimbarile pozitive, chiar si minime, pe care le constatati. Ii va incuraja evolutia. Simplul fapt de a-i spune ca arata mai bine decat cu ceva vreme in urma, poate avea repercusiuni pozitive. Lasati-va calauziti de intuitie si afectiune. Incurajati-l sa faca miscare fizica. De exemplu, sa mearga pe jos la serviciu. Ii va distrage atentia, iar aerul si miscarea vor avea efecte benefice. E foarte util sa-i repetati ca e o boala vindecabila si sa-l incurajati sa lupte pentru a trece peste ea.

Ce sa evitati?

Exista atitudini sau cuvinte care se pot rasfrange negativ asupra deprimatului. Nu-i oferiti sfaturi care-i vor influenta viitorul, cum ar fi : sa demisioneze, sa-si schimbe serviciul, sa divorteze sau sa se mute. Trece printr-o perioada grea si risca ca mai apoi sa-si regrete deciziile care nu erau in armonie cu el insusi. Nu-i propuneti false remedii: sa ia un medicament eficient in cazul altuia, sa ia vitamine, sa-si inece amarul in alcool, sa conteste deciziile specialistilor, facandu-l astfel sa se indoiasca de tratament sau de terapeut. Evitati discutiile negative sau simpliste. Ele accentueaza viziunea negativa pe care o are asupra lui insusi si ii reamintesc de neputinta sa. Ele pun o distanta intre noi si deprimat, evitand sa-i fim aproape in suferinta lui.

O prezenta eficienta

A-l ajuta pe cel in suferinta de langa dvs, inseamna sa stiti sa va protejati si sa nu va lasati invadat de partea negativa din el, sa-i dati incredere in tratament, in terapeutul sau, sa-i subliniati orice schimbare pozitiva, chiar si cea mai neinsemnata. Asta ii faciliteaza ameliorarea bolii. A-l ajuta mai inseamna sa-l incitati in eforturile sale, sa-l linistiti, spunandu-i ca sufera de o boala vindecabila, chiar daca are impresia ca nimic nu are nici un rost. Astfel ii demonstrati ca nu va destabilizeaza. Are nevoie sa aiba alaturi persoane puternice care sa se straduiasca din toata inima sa-l ajute. Intrerupeti-i lamentarile interminabile. Deprimatul este asemenea unui disc zgariat. Isi prezinta indelung si adesea ideile negative si e greu sa mearga inainte. Spuneti-i ca tot repetand aceleasi lucruri se oboseste si va oboseste un pic si ca vreti sa vorbiti cu el si despre altceva.

Medicamentele – o solutie?

Singur nu-l puteti ajuta. Simtiti ca nu faceti fata , iar greutatile va coplesesc. Consultati un medic. Apelati initial la medicul de familie care va sti daca sufera sau nu de depresie. E util sa il insotiti pe cel bolnav si sa cereti lamuriri medicului in ceea ce priveste boala si tratamentul. Pentru o depresie grava sunt recomandate antidepresivele care au ca efect terapeutic sa schimbe in bine dispozitia trista, “sa ridice moralul”. Depresia e o boala destul de “incapatanata”, asa ca nici medicamentele nu-si vor face efectul terapeutic imediat. E necesara rabdarea si perseverenta. Nu trebuie intrerupt tratamentul daca nu se observa o ameliorare imediata. Un inconvenient care provoaca nemultumiri il reprezinta efectele secundare nedorite, motiv pentru care multi intrerup prea tipuriu tratamentul. Efectele terapeutice apar intre a 3-a si a 4-a saptamana de tratament si sunt necesare in medie doua luni pentru a obtine disparitia simptomelor, iar tratamentul trebuie continuat si dupa aceea pentru a evita recidiva. Asadar, lucrurile nu sunt simple. Depresivii au nevoie de rabdare, perseverenta, suportul anturajului si informare din partea medicului care ii administreaza tratamentul medicamentos.

Sprijinul psihologic

Suferinta psihica necesita ascultare, de aceea psihoterapia isi are locul sau in tratamentul depresiei. Persoanele deprimate sunt foarte fragile emotional si prezinta o slaba rezistenta la stres. O psihoterapie le va permite sa invete sa-si accepte mai usor emotiile, sa faca fata mai bine constrangerilor si tensiunilor vietii cotidiene si sa elaboreze strategii de control al stresului. In ce priveste persoana deprimata, ea impartaseste ceea ce simte, pune intrebari, vorbeste despre temerile si sperantele sale, fiind sprijinita pentru a-si inlatura conflictele interioare. Adesea se simte respinsa si neinteleasa de anturaj, iar suportul psihoterapiei o poate ajuta sa-si revina. Are mare nevoie de sustinerea psihoterapeutica.

De ce medicamentul nu e de ajuns?

Medicamentul trateaza simptomul, si nu boala, are actiuni asupra creierului, si nu asupra psihismului. Se pare ca exista un stereotip al “vindecarii rapide si cat mai ieftine cu putinta”, care elimina pe nesimtite puternicul efort si eficienta psihoterapiei care aduce ameliorari pe termen lung. Psihoterapia completeaza actiunea medicamentelor si permite o schimbare mai profunda a persoanei. O alianta terapeutica intre tratamentul biochimic si cel psihologic, va permite diminuarea simptomelor, a sentimentelor de izolare si suferinta a deprimatilor. Psihoterapeutul poate fi de ajutor in constientizarea progresiva a schimbarii in raport cu existenta. Fericirea consta in adaptarea la realitatea vietii. Prin terapie se realizeaza o maturizare care permite depasirea depresiei. Intalnirea cu cel care il calauzeste si sprijina pe deprimat, inseamna acceptarea inceperii cautarii de sine si aruncarea mastii.

... vezi tot

mesajul in imagine

Am gasit-o pe blogul unei colege (silvanart). Mi se pare foarte frumoasa, chiar usor naiva.
In creatie conteaza mesajul pe care dorim sa-l transmitem publicului. Un artist creaza in primul rand pentru el, si in al doilea rand, pentru public. Cei care sustin ca nu-i intereseaza parerea celorlalti, pur si simplu doresc ascunda ceva, ca in celebra fabula cu vulpea si strugurii.
Mesajele vizuale trebuie sa intre in rezonanta in primul rand cu particularitati ale interiorului privitorului, adica: emotii, trairi trecute, imagini intiparite in profund, si in al doilea rand cu aprecierea esteticului. Nu poti pretinde cuiva sa rezoneze cu o anumita opera de arta. E absurd sa ceri cuiva asta, cum la fel de absurd e sa crezi ca un om isi pastreaza emotiile si sensibilitatea pe parcurusul intregii vieti.
Imaginea e ca muzica. Sunt melodii care ne placeau acum douazeci de ani si care nu ne mai plac acum, pentru ca au aparut acorduri care rezoneaza mult mai profund cu ceea ce am devenit intre timp.
Arta se invata. Studiul este continuu si ne ofera o alta viziune asupra a tot ce ne inconjoara.
Putem invata sa pretuim munca altora si in acelasi timp sa punem in valoare elemente estetice care ne pot infrumuseta viata. ... vezi tot