columb n-ar fi descoperit america daca

Columb nu ar fi descoperit niciodata America daca s-ar fi luat dupa nevasta. De ce ? Din cauza urmatoarelor intrebari: Unde te duci? Cu cine? De ce? Cu ce? Ca sa descoperi ce? De ce tu? Si eu ce fac daca tu pleci? Pot sa vin cu tine? Cand te intorci? Ce imi aduci? Se pare ca ai un adevarat plan, nu ??? De ce? Nu ma minti! De ce iti faci asemenea planuri? Vad ca sunt din ce in ce mai multe in ultimul timp! Te parasesc! Si nu ma mai intorc niciodata!! De ce nu ma opresti? Nu inteleg de ce e atat de importanta chestia asta cu descoperirea, cand sunt atatea de facut: vine iarna si trebuie reparat acoperisul .... Si de ce nenorocita aia de regina iti da toate vasele alea pe gratis? De ce? E mai frumoasa ca mine? De ce te gandesti atat de mult si nu raspunzi? Intotdeauna calatoresti si iar calatoresti ... Nu pot sa inteleg de ce ! Ce vrei sa descoperi, in fond ? Toti stau la casa lor, isi vad de gospodarie, copii, nevasta, si tu te gasisi mai cu mot ! ... ... vezi tot

clip

... vezi tot

sunt trei tipuri de bucuresteni

Stunt trei tipuri de bucuresteni - unii vor sa stea exact in mijlocul orasului, unii in afara lui si unii, daca se poate, la 1000 km de el.:) Personalitatea celor amintiti este exact invers proportionala cu locul de unde provin. Cu cat vin de la o mai mare distanta, cu atat vor sa fie mai in buricul targului.:) Au si denumiri, date de "bastinasi", adica de cei veniti si ei, dar mai demult; eventual in urma cu una sau doua generatii. Cei cu trei sau patru, si-au luat demult zborul de pe plaiurile lui Bucur. Li se zice "tarani" sau parveniti. Prima eticheta se refera la cei care au uitat unde au pascut gastele, iar doua la cei care si-au inlocuit papucii de plastic cu platforme sau cu pantofi negri ciocati, si au venit sa se "imbogateasca" cat mai repede cu putinta. Nimic rau in asta, doar ca, dupa ce toata tineretea au dat la sapa, acum o tin cu doua degete. Unii au prins stil, au invatat doua sau trei limbi, s-au scolit chiar; altii, cei mai multi, au ingrosat si ingroasa inca, randurile camasilor albe cu dungi sau a caratorilor cu roaba.
Bucurestiul si-a pierdut aerul patriarhal de la inceput de secol 20, cand oamenii se cunosteau, zambeau si isi dadeau locul in tramvai. A devenit un amalgam de orice, in afara de politete, scrupule si bun gust.
Azi, Bucurestiul se imparte in cei carora nu le pasa si cei care se chinuie sa redescopere frumusetea unui oras "folosit si aruncat".:)
Cu mici adaugiri, randurile de mai sus sunt aceleasi cu cele scrise de Eugen Barbu in Groapa.:) ... vezi tot

iubire si posesivitate

... vezi tot

au, ma doare !

Articol interzis fatalistilor si patrupedelor ! :))
Este extrem de larg, daca nu total, raspandit conceptul ca medicamentul vindeca boala. Corect, asa si este, dar numai pe jumatate. In primul rand sa definim "boala". Boala nu este atunci cand te doare, te duci la medicul care iti spune ca suferi de nu stiu ce afectiune si, la urma, cu medicamentul luat de la farmacie, pleci fericit ca ai scapat. Nu, ce v-am descris reprezinta numai jumatate din tot procesul de imbolnavire. Cealalta jumatate este cauza bolii. Nu stiu daca intelegeti ce va povestesc ... sa va fac o paralela cu un exemplu banal. Sa zicem ca cineva sta sub un acoperis din care tot cad tigle. Cade una, ii sparge capul, fuge la doctor, ii pune pansamentul si fericit ca i-a trecut, se intoarce tot sub acelasi acoperis. Daca respectivul ar stramba o tar' gatul si ar privi in sus, ar vedea ca nu este suficient sa isi puna doar pansament, ci sa mai repare si acoperisul. Sa revin ... tot ce este in jurul nostru prezinta un potential de risc, incepand cu accidentele de munca si terminand cu, Doamne fereste, cancerul. Prin urmare, priviti cu atentie la tot ce va inconjoara, ignorati sau credeti ca va face bine. Sa va mai pomenesc de alimentatie, stres, poluare, sau de lipsa afectiunii ? :) Iar cand descoperiti ca va doare ceva, nu dati fuguta la medic, ci incercati sa descoperiti ce anume v-a provocat durerea. De multe ori este suficient.
Medicamentul vindeca boala, nu si cauza ! Sa fiti sanatosi !:) ... vezi tot

si da-le Doamne ...

Stiti ca dau rar linkuri catre alte articole, insa pe acesta nu am putut sa-l ocolesc. ... Si da-le Doamne cat mai multe pomelnice si acatiste, ca nu se mai satura ! Si cat mai multi prosti sa le umfle buzunarele ... "Mitropolia Olteniei aruncă în stradă 700 de elevi de la unul dintre cele mai mari licee din Craiova".Cititi aici: In poza, IPS Irineu Popa, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei. ... vezi tot

kitsch si traditie

Sunt convins ca ati oprit cel putin o data la chioscurile cu artizanat de le DN1 sau alt drum national. Functioneaza de zeci de ani si au devenit o prezenta pitoreasca in drumul oricui si spre orice destinatie de vacanta. Intalnim tarabe cu artizanat pretutindeni in lume, de la Cape Town pana in Groenlanda. Si nu cred ca e cineva care sa se fi intors dintr-un concediu fara vreo amintire. Toate bune si frumoase, numai ca, in realitate, nu mai sunt bune si frumoase, ci urate, vechi si de serie.
Tin minte, cu ani in urma, la chioschrile de pe Valea Prahovei, am gasit multe suveniruri interesante, de la cutii fin lucrate in lemn, pana la fel si fel de obiecte haioase si de bun gust. Multe erau fabricate de mesteri locali, tesute, sculptate, pictate sau impanate. Azi, cu tristete am cautat si, in afara de cateva strachini si ii, totul este adus din China. Sunt fantastici chinezii astia !
Numai ca, nimic din ce e expus nu mai pare autentic. Oricat s-ar stradui, nu seamana a artizanat. E un amalgam de hitsch vechi si calitate indoielnica, la preturi duble fata de acum cativa ani. Deh, e criza ! Dar nici musterii nu mai sunt ca in trecut. Abia mai opreste o masina. La inceput vezi chipuri vesele si iscoditoare, care pleaca apoi dezamagite. Si pe buna dreptate !
La o privire mai atenta, descoperim o alta realitate, care se incadreaza perfect in tiparul autohton unde, o gasca de smecheri au pus mana pe locatii, si au transformat o traditie in balci ieftin. Pentru ca respectivii nu au nici cea mai mica farama de cultura a frumosului.
Iar pe cei care mai tin aprinsa flacara traditiei ii mai intalnim prin curtile muzeelor sau manastirilor, rugandu-te sa le cumperi o farfurie cu 2 lei.
Sper din tot sufletul ca smecherii sa dispara, sa dea faliment, si in locul lor sa isi faca loc oameni cu adevarata pasiune pentru traditie. ... vezi tot

Steve Frayne

Steve Frayne

... vezi tot

putina istorie britanica

Poate nu stiati ca ... Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai. In prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei, si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apa era atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"
//
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini". Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie.
//
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului. Pragul mai are si functia de a opri rozatoarele si frigul sa patrunda in casa.
//
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").
//
Sute de ani constatarea decesului unei persoane a fost chestiune destul de sumara. De aceea, inainte de a fi ingropati, mortilor li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptand ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori , rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului. ... vezi tot

nu ma mai iubeste!

Unii spun ca, cu trecerea anilor, relatiile se transforma, dragostea, afectiunea, devin mai puternice, iubirea isi pierde nuanta pur sexuala si se transforma in ceva matern, divin sau cum i-o mai spune. Absolut de acord ! Probabil ca astfel se explica de ce unii, femei si barbati deopotriva, prefera sa-si caute placerile trupesti in alte locuri, mai putin divine si inaltatoare. :)
Explicatia sta in stiinta - mai corect, in chimie si hormonii secretati de organism. Natura a inzestrat omul cu hormoni (testosteronul, estrogenul, serotonina, ocitocina, prolactina etc). Numai ca, secretia lor nu este constanta, ci este conditionata de factori externi (mediu, cultura, spirit, stres, sarmale, stiinta etc) si interni, ce tin de perioade bine determinate. De fapt, barbatii si femeile (masculii si femelele) trec prin doua faze majore (programate de natura) - ante si post act sexual. Exista perioada in care partenerii se "vaneaza", se descopera si isi satisfac placerile trupesti si, perioada in care ei trebuie sa protejeze, sa ingrijeasca si sa creasca "rodul" actului sexual. Chiar daca el nu apare, organismul reactioneaza prin reducerea cantitatii de hormoni sexuali, inlocuindu-i cu ocitocina si prolactina, hormoni care fac ca libidoul sa scada si sa creasca afectiunea materna sau paterna. Asa se explica de ce, odata cu trecerea timpului, partenerii au impresia ca, desi se iubesc, nu mai simt la fel ca la inceput. Unii spun ca "a disparut misterul". In realitate, nu este decat chimie si magnifica natura. In acelasi timp, exista un balans intre stimulii externi (o alta silueta decat cea obisnuita) si ritmul biologic detaliat anterior. Fenomenul este prezent la aproape toate speciile care traiesc pe Pamant. Exista bineinteles si exceptii, date de, cum spuneam: mediul in care traim, cultura, spirit, stres, sarmale, stiinta sau nestiinta si multe altele.
Prin urmare, nu exista infidelitate, iubire, dezamagire sau lipsa de chef, ci doar chimie. Intrebarea care deriva nu este daca schimbam ceva, ci ce anume ?! Schimbam partenerul, ne schimbam noi, schimbam mediul, meniul, garderoba, sau orice ne trece prin minte. Sau putem sa ramanem toata viata cu povara blazarii si a nestiintei si sa oftam: "Ah, nu ma mai iubeste !". Sau, putem fi si mai ipocriti si sa nu recunoastem. :) ... vezi tot

din puta gandirii

Daca te lovesti de o problema foarte des, invata cum s-o rezolvi. Daca te lovesti rar, platese pe altul. ... vezi tot

packaging design

Ce inseamna packaging design ? Punctual, este o denumire des folosita pentru a defini termenul de ambalaj. In sens mai elaborat, se refera la interfata dintre consumator si produs, si poate imbraca cele mai "nastrusnice" forme - o simpla cutie colorata, case-ul unui DVD, punga de shopping, eticheta de pe sticla de vin si exemplele sunt nenumarate. Unii merg si mai departe si considera ca, practic, orice acopera un produs, poate fi definit ca packaging, inclusiv designul vestimentar sau cel ambiental - interior design. Ce mai multi, cand vorbesc despre ambalajul unui produs, se gandesc in primul rand la punga de pufuleti din raftul supermarketului. Insa foarte putini si cunosc ce rol are un amabalaj; de ce are o anumita forma si nu alta, de ce e rosu si nu galben, de ce are desenat ceva si nu e simplu, de ce are o anumita textura, si e fabricat dintr-un anumit material, si nu din altceva. Toate aceste detalii sunt extrem de importante pentru pshihologia consumatorului, pentru ca apeleaza cele mai importante simturi ale omului - vizual, tactil si olfactiv, si se suprapun peste alte caracteristici, ce tin de individ, grup, regiune, tara, nivel intelectual, sex, varsta, emotie, bla bla ... Un ambalaj trebuie sa atraga, in primul rand vizual, apoi sa fie luat in mana si pipait sau mirosit. In functie de domeniu si segmentul de public caruia i se adreseaza, informatia de pe ambalaj poate fi sumara sau detaliata, in general adaptata "amprentelor" emotionale si informationale ale individului. Pe urma, informatia este preluata de creier, procesata, asociata, comparata si retinuta. Toate aceste fenomene fiziologice, intelectuale si emotionale sunt extrem de importante, atat pentru determinarea unuei persoane sa cumpere, cat si pentru dezvoltarea unor strategii de marketing, definite ca branding.
Era sa uit aspectul tehnic - un ambalaj trebuie sa fie functional, ergonomic, usor de depozitat si nu in ultimul rand sa poata fi reprodus, multiplicat, fabricat, tiparit etc., la costuri stabilite ca procent din valoarea continutului. Asta in caz ca nu te numesti Seicul Abdul Machtum si vrei sa-ti ambalezi camila in foita de aur. :)
Dar sa revenim la oile noastre ... Am observat ca in Romania, packaging designul se face cam dupa ureche. Lucrez de ceva ani in domeniu si m-am lovit de asa-zisul "specific national". V-ati intrebat vreodata, de ce romanul cumpara cu mai multa apasare un produs pe care scrie in limba engleza ? Sau, de ce producatori cu fantezie, dupa ce au lansat pe piata un brand romanesc, s-au trezit ca nu il cumpara nimeni, desi era de zece ori mai bun decat orice venea de afara ? Sau o alta chestie - am vazut cazuri in care, producatorul roman se straduieste din rasputeri sa isi puna amprenta "creativa" pe ambalaj. Nu mi-am dat inca seama daca o face din motive financiare sau din orgoliu. :) Nu mai vorbesc fenomenul copy-paste, extrem de des intalnit.
Mi-as permite sa adresez un sfat celor in cauza - designul, marketingul, advertisingul, nu sunt meserii care se invata peste noapte. Sunt necesari ani de studiu, experienta si talent pentru a scoate ceva de calitate. Pentru ca, ignorand aceste aspecte, oricine se poate trezi in fata unui esec comercial, fara sa stie de ce ..., dupa ce a investit milioane intr-un produs exceptional, insa prost prezentat.
A, era sa mai uit un alt aspect, extrem de important - mesajul ! Foarte multi designeri prefera sa se axeze pe forma si cromatica, si sa ignore aproape complet mesajul transmis consumatorului. Pe scurt, un produs trebuie sa "spuna" ceva, si nu sa imite un amalgam de elemente grafice fara sens, dar care "da bine". In fine, daca partea de "front" tine de aptitudini artistice, partea de "verso" tine de gramatica. :) Un text, fie ca este vorba despre cateva randuri explicative, fie instructiuni de folosite detaliate, trebuie sa fie corect scris sintactic si morfologic. Altfel, riscam ca, cumparatorul, dupa ce s-a straduit sa descifreze la ce foloseste, sa puna dezamagit produsul inapoi pe raft.
N-as vrea sa spun mai multe, pentru ca risc sa intru in detalii prea tehnice, mai putin digerabile pentru simplul consumator, producator sau spectator. :)
Ca o concluzie - calitatea trebuie sa primeze in tot ceea ce facem. Daca pana acum s-a cumparat si vandut absolut orice, de acum inainte managerul roman va trebui sa isi schimbe mentalitatea si sa inteleaga ca termenul de "tailored" nu este ales intamplator. ... vezi tot

bancuri

Cateva bancuri aterizate pe mail ...
//
Intr-un autobuz, pe aceeasi bancheta, stateau un barbat si o femeie cu un bebelus in brate. La un moment dat, femeia scoate un san sa-l alapteze pe cel mic. Bebelusul intoarce nasucul intr-o parte si nu vrea sa suga. Femeia, suparata ii spune: - Mananca, altfel ii dau lui nenea! Ajung la Ploiesti; aceeasi scena: femeia scoate un san sa-l alapteze pe cel mic. Bebelusul intoace nasucul intr-o parte si nu vrea sa suga. Femeia din nou: - Mananca, altfel ii dau lui nenea! Bebelusul, nimic ! Ajung ei la Brasov ... scena se repeta, bebelusul iar nu vrea. Femeia iar spune: - Mananca, altfel ii dau lui nenea! Autobuzul pleaca mai departe. Domnul care statea langa femeie pe bancheta izbucneste: - Dar hotarati-va doamna odata, ca eu trebuia sa cobor la Ploiesti !!!
//
O mama si fiica ei calatoreau cu un taxi. Fiica vede pe strada niste femei imbracate provocator stand pe marginea strazii uitandu-se la fiecare masina care trecea. "Mami" intreaba fiica "ce fac doamnele alea acolo?" "Isi asteapta sotii sa se intoarca de la munca" raspunse mama. "Hai cucoana, ca's prostituate !", intervine taximetristul. Dupa cateva momente de liniste apasatoare, fetita intreaba: "Mami, prostituatele au copii?" "Desigur, draga mea, de unde crezi ca au aparut taximetristii?!"
//
Un betiv care raspandea un miros ingrozitor de bautura ieftina se urca in autobuz si se aseaza langa un preot cu un aspect foarte onorabil. Apoi, scoate din sac o sticla de bautura aproape goala, si din care bea pana la ultima picatura, dupa care incepe sa citeasca din ziarul pe care il tinea in mana. La un moment dat i se adreseaza preotului: - Scuzati-ma, domnule, stiti cumva din ce motive se ajunge la spondiloza? - Desigur, raspunde preotul, care simtea o neplacere crescanda, pe un ton de o politete rece si sarcastica. Factorii care duc la spondiloza sunt: o viata dezordonata, tovarasia unor femei de calitate indoielnica, consumul exagerat de tutun si alcool, betii care se termina cu nopti petrecute in bordeluri, toate astea duc la spondiloza... - Uuuuaaaaauuuuuu, raspunde betivul si se intoarce la ziarul sau ! ... Preotul, milos de felul lui, dupa ce se gandeste la cele spuse, se adreseaza din nou betivului, de data asta pe un ton bland si impaciuitor: - Scuza-ma, n-am vrut sa te jignesc ... de cand suferi de spondiloza ? - Eu??? Nu parinte, eu niciodata n-am suferit de asa ceva. Tocmai am citit in ziar ca Papa sufera de ...
//

Doua blonde stau de vorba. Prima ii spune celeilalte: 

- Stii, ieri mi-am facut testul de sarcina!

Cealalta foarte cuiroasa: 

- Si au fost grele intrebarile?

//

- Stiti cine a scris "O brad frumos"?

- Un ungur! Daca il scria un român, se intitula: "Un brad frumos".

//

Un englez, un irlandez si un scotian joaca golf impreuna cu nevestele. Cand sotia englezului se suie pe o movila de unde trebuia sa loveasca mingea, vintul ii ridica fusta si o lasa in fundul gol.

- Doamne Dumnezeule, dar unde iti sint chilotii ? - intreaba englezul.

- Nu am avut suficienti bani ca sa imi cumpar, raspunde nevasta.

Jenat, acesta scoate 50 lire si o roaga sa-si cumpere degraba o pereche de chiloti.

Vine rindul nevestei irlandezului sa loveasca mingea de pe o movila. Bate vintul, ii ridica fusta, hop, nici asta nu avea chiloti! Sotul sau o intreaba:

- De ce nu ai chiloti pe tine?

- Nu mi-am putut permite cu banii pe care mi-i dai de cheltuiala, ii raspunde scurt sotia.

Tipul scoate 25 de lire din portofel si o trimite sa-si cumpere o pereche de chiloti.

Scena se repeta identic cu sotia scotianului. Nici asta nu avea chiloti pe ea. La care scotianul scoate un pieptene din buzunar si zice:

- Pentru Dumnezeu, du-te si aranjeaza-te un pic!

... vezi tot

trenul de baragan

N-am vazut pe unul sa isi recunoasca fapta sau vina. Toti au gasit justificari - ba ca nu sunt conditii, ba ca nu au bani, ba ca de vina e guvernul. Daca am inteles bine, pretul unui bilet e de 10 lei, iar al unui abonament de 70 lei. Sa fim seriosi, daca ii controlam prin buzunare, precis gaseam un telefon de 1500 lei. Nu mai vorbesc de sticla de vin sau tarie care intra in ratia zilnica a Pitecului de Baragan. Pentru astea sunt bani ! In fine, n-are sens sa mai comentez. Daca ati considerat vreodata ca in Romania raul e undeva sus, ar fi bine sa va schimbati perspectiva. Ultimii zeci de ani au decantat o specie de biped fara educatie, etica, usor de manipulat, smechera si ca sa supravietuiasca, gata oricand sa fure sau sa omoare. Si mai imaginati-va ca aproape jumatate din populatia Romaniei este alcatuita din asemenea indivizi. ... vezi tot

clubul de la roma

Unii dintre voi, probabil, ati aflat ca zilele acestea Banca Nationala a Romaniei a gazduit intrunirea anuala a Clubului de la Roma. Pentru cei mai putin informati - infiintat in 1977, Clubul de la Roma renuneste pe cei mai destepti, bogati si influenti oameni ai planetei. Va imaginati ca nu este o simpla intalnire, ci cu mult mai mult. Faptul ca Mugur Isarescu se numara printre acestia, ma face mandru. Extras de pe ZF - comenteaza Adrian Vasilescu: "Prezent la Bucureşti, la sesiunea din acest an a Clubului de la Roma, Dennis Meadows a vorbit marţi dimineaţă în Sala "Mitiţă Constantinescu" a Băncii Naţionale a României. Privind către asistenţă, a spus cu voce calmă: "Ni s-a reproşat că prognozele noastre din 1972 nu s-au adeverit. Vă rog să reţineţi - nu încă!... Timp de patruzeci de ani am trăit din rezerve. Desigur, rezerve de apă, de pământ, de petrol, în general de resurse. N-am vrut să vedem că am depăşit limitele. Când a apărut cartea (cartea lui Meadows), acum patruzeci de ani, peste 70 la sută dintre tranzacţiile valutare aveau ca scop operaţiuni comerciale. În 2007, înainte de criză, deşi tranzacţiile valutare au sporit enorm, depăşind de 14 ori PIB-ul global, numai… 3 la sută mai aveau drept scop comerţul. Celelalte 97 de procente reprezentau speculaţii! Ce s-a întâmplat de fapt? Creşterea economică şi-a pierdut sustenabilitatea".
Iată o mare problemă! O problemă a lumii în care trăim. Şi o problemă a noastră. Despre sustenabilitate vorbim continuu. Dar n-o mai avem. Creşterea nu mai e sustenabilă. Poate fi însă recăpătată sustenabilitatea? Raportul actual, datat 2012, prezentat de Jorgen Randers - "2052: următorii patruzeci de ani globali" - duce îngrijorarea mai departe. Plecând de la criza prin care trece lumea, o criză încă în curs, raportul nu înfăţişează ce am dori să auzim, ci cu totul altceva: ce anume arată calculele că ar putea urma. Criza resurselor deja a venit. Populaţia, până în 2052, nu va creşte peste 8 miliarde. Cu mult sub ceea ce cred astăzi oamenii. Femeile vor fi mai mult preocupate de locuri de muncă şi mai puţin să facă mai mulţi copii. Ţările sărace vor reduce şi ele rata natalităţii. Creşterea economică nu va fi de 4 ori mai mare, cum sună multe prognoze, ci numai de 2,2 ori. Pentru că productivitatea unei forţe de muncă masată în prea mare măsură în servicii va avea un spor tot mai redus. Criza resurselor se va accentua şi va şubrezi sustenabilitatea creşterii economice. Consumul total îşi va încetini de asemenea creşterea şi nu din motive raţionale, ci pentru că nu va putea să fie susţinut. Iar rezolvarea nu va veni aruncând în bătălie mai mulţi bani, ci mai multă inteligenţă, mai multă educaţie, mai mult spirit creator. Ei bine, marea problemă va fi asigurarea bunăstării în condiţiile unei creşteri economice încetinite, duşmanul cel mai crud fiind viziunea pe termen scurt. Cum va fi la noi? Fără îndoială, vom fi obligaţi să mai reducem ceva din decalajul de performanţă ce desparte România de ţările dezvoltate. Dar va putea fi dusă o bătălie atât de grea într-o societate în mare parte descurajată şi, în plus, obişnuită să gândească şi să acţioneze pe termen scurt? Cred că întrebarea nu are (deocamdată) răspuns. Ar fi însă bine să nu ne prea lase să dormim liniştiţi." ... vezi tot

octombrie

Paul Leonard-Morgan - Symbiotic by zvio Paul Leonard-Morgan - Seen From the Outside by ModerneFusion ... vezi tot

culmea stupiditatii

Stiti care e culmea stupiditatii conjugale ? Doi parteneri care se detesta, fara sa realizeze cat de mult se potrivesc.
Stiti cate cupluri sunt capabile sa faca un echilibru intre "nodurile" numarate celuilallt si cele proprii ? Cate cupluri isi irosesc tineretea si ani frumosi din viata, chinuindu-se in relatii stupide si acceptand compromisuri ? Sau, cati nu dau vina pe celalalt ca "nu face si nu drege", in loc sa sa se uite in oglinda si sa vada ca nici ei nu sunt mai breji ? E plina "piata" ! Sa fie vorba de prostie, lene sau de parsivitate disimulata ? Cred ca putin din toate si pe gustul fiecaruia ! Pentru ca mi se pare stupid sa te bagi intr-o relatie, judecand doar dupa "plug and play", ca mai apoi sa decoperi ca s-a "oprit curentu'". La fel cum tot stuid e sa o visezi pe Bragelina, cand nu te mai incape nici oglinda.
Dar cum vi se pare sa iti consideri, cu voce tare, partenerul cea mai josnica fiinta din lume, si apoi sa descoperi cat de mult il iubesti. Vi se pare ciudat ? Nici pe departe ! Este vorba doar de timp ! Timp pentru a cunoaste, descoperi si a compara, timp pentru reconsiderarea valorilor, timp pentru a vinde proprietatea de 500.000 de euro si alti timpi alesi dupa mintea si interesul fiecaruia. :)) ... vezi tot