Nimeni nu poate aprecia ceva ce nu cunoaste. Unuia care toata viata a mancat kkt, daca ii dai ciocolata, o va arunca cu scarba. Cineva crescut de un parinte tampit, il va cauta mai tarziu drept model. Pe malul marii, in loc sa priveasca apusul, va cauta nelinistit o bere si o manea. Ca sa evoluam avem nevoie de modele si valori. Nu trebuie inventate. Ambele sunt adanc zugravite in cartea eticii si esteticii universale.
Incerc sa nu judec, pentru ca in asemenea probleme nu exista repere. Sau exista, cele universale, insa intr-un sistem izolat, acestea pot fi ignorate. Vreau sa subliniez doar ca un om obisnuit cu un tipar, va trece indiferent pe langa altul. Un om crescut in spatele blocului, va lasa gunoaie la iarba verde. Si mai e o chestiune, ce tine de educatie. Poti sa-l asculti pe Salam daca iti place, insa educatia te opreste sa te pisi pe Pink Floyd. Asta e marea problema a majoritatii romanilor - orgoliul de troglodit ii face sa-si bata joc. In context istoric, nici macar rusii, dupa marea revolutie din octombrie, nu si-au batut joc de palate si valorile anterioare.
Si in relatiile personale e la fel. Un barbat o va cauta in persoana iubita pe maica-sa, iar o femeie pe taica-su. Ma refer la oameni fara orizont largit ... Cred ca toti am fost in postura asta pe la varste mai fragede. Apoi am constientizat si descoperit si altceva. Daca mama a fost sclava in casa iar tatal stapan, venind seara beat muci acasa, acela isi va raporta toate relatiile la acest model. Nu constient, ci inconstient. Asta e paradoxul. El in subconstient e depedent de un tipar cunoscut, iar un altul i se va parea nefiresc.
Gastronomia sentimentelor
-
Asa cum exista geografia sentimentelor, exista si gastronomia
sentimentelor. Inceputa magistral (simplist prin felul de mancare insa
super rafinat si com...
Acum 3 săptămâni
1 comentarii:
Te contrazic. Ruşii au distrus cu un sârg primitiv palatul ţarilor, sfâşiind tapiserii, tăind tablouri, călcând în picioare ouă Faberge şi spărgând oglinzi şi candelabre. Şi-au bătut joc cu mare glorie, ca peste nu ştiu câţi ani să regrete că n-au păstrat vestigii artistice ce n-aveau nicio vină fiindcă erau asociate cu cruzimea sau indiferenţa ţarilor. Dar da, ai dreptate, ceea ce nu înţeleg, oamenii distrug.
În al doilea rând, traumele familiale, lipsa de afecţiune, violenţele casnice şi grohăiturile cu toate anexele de găuri în educaţie nu se răsfrâng inevitabil în structura omului, cu sau fără orizont lărgit. Sunt mulţi cei ce muncesc să iasă din acest tipar fiindcă îl recunosc nefiresc, trăind şi văzând alţi oameni. Sigur că mulţi repetă ce au văzut acasă, dar mulţi n-o fac. Mi se pare hazardat să generalizez aici... Dar e o temă foarte generoasă, se pot aduce nenumărate argument pro şi contra.
Trimiteți un comentariu