la multi ani !

La multi ani ! Sa fiti fericiti si 2012 sa va aduca putere de munca, minte, stiinta si cat mai putine gratis ! Sa nu ma injurati. Va pupic pe toti ! :) ... vezi tot

circ pdl-ist

Azi-dimineata am avut o revelatie ! Am vazut paralelismul intre inmormantarea lui Kim si cea lui Boc. N-am nimic cu ei; sa le fie tarana usoara ! Pe B1, o "pupincurista", de profesie ziarista, comenta inmormantarea tatalui lui Boc. Ca de ce a venit toata lumea ?! Bine, si intrebarea reporterului a fost idioata; insa ea se caznea sa spuna ca motivul celor prezenti nu e nici pe departe linsul in cur si datul bine pe langa seful, ci faptul ca perioada este mai linistita si ca ii leaga o veche si stransa prietenie de partid, de spritz, de dat cu saniuta sau alta. Din cate cunosc, la o inmormantare vin doar cei care l-au cunoscut pe defunct. Ei bine, la inmormantarea asta, 90% sunt cei care il cunosc pe cel mic - primari, prefecti PDL, tot parlamentul, guvernul pana la portar si femeie de servici ... cu Basescu cap de afis. Tot satul e orange ! Saracul Ion, cred ca se ocoseste in cutie. :)
Revin ... sa vedeti ce osanale debita faptura ... citez din memorie: Ioan Boc a fost un om modest (nu zic nu) care nu a profitat deloc de pozitia fiului sau, ca ii ajuta pe toti care ii bateau in poarta, ca in timp ce ii stergea mucii lu' fi-su nici prin gand nu i-a trecut ca va ajunge Prim etc. A avut o gospodarie modesta, de om simplu, cu gard de scanduri, zece gaini si un porc jumari. Cum a avut patru clase si a muncit toata viata sa isi creasca copiii, sa ii dea la scoli si altele ... Tot respectul pentru bietul om, insa, era cat de poate de evident ca, prin comentarii, incerca sa il scoata in evidenta pe sefu', sa arate ca nu banul ii ghideaza faptele (ci binele poporului), cu un zel propagandistic pe care l-am crezut apus. Putin a lipsit sa zica ca ninsoarea abia cazuta sunt lacrimile partidului, si ar fi semanat indigo cu ingropaciunea tovarasului Kim.
De ce sa ne ferim, tov. Boc nu s-a afirmat pupandu-l in cur pe sefu' ? Sunt curios de unde o fi invatat ... :)
Pupincurismul nu va apune niciodata ! Se pare ca este prezent in toate structurile societatii. Cred ca e ceva genetic. Sunt oameni care din mosi stramosi au "urcat" treptele afirmarii cu nasul in fundul sefului. Mama natura le zice coprofagi. Probabil ca au si ei rolul lor in economie, macar pentru comparatie.
Daca sunteti curiosi, cautati blogurile, sau pe feisbuc paginile politicienilor sau ale aspirantilor. Testati-va, de curiozitate, toleranta la "rahat" papat cu lingurita. :) Si sa nu va puna Mos Craciun sa comentati negativ, ca nu mai iese nici cu clor.
Hai va pupic, si pofta mare ! :)) ... vezi tot

sarbatori fericite !

... vezi tot

un porumbel

Astazi in balconul meu a poposit un porumbel. Cred ca era batran. Am balconul inchis, cu o fereastra mai tot timpul larg deschisa. A intrat, s-a asezat pe o cutie ... parca cauta ceva. S-a suit sus pe un dulap si m-a privit cu cele doua margelute. I-am pus ceva de mancare. A coborat, a mancat si apoi si-a luat zborul. N-a mai revenit. Intamplarea mi s-a parut putin ciudata ... tocmai in ajunul Craciunului. E prima dupa mai bine de zece ani. Atunci, dupa ..., o pereche de randunele si-au facut cuib in balcon. Era imediat dupa Paste. Au mai venit gugustiuci, insa niciunul nu a avut curaj. Foarte interesant ... :) ... vezi tot

a venit craciunul !

Am scos-o din sertarul cu amintiri si ...
Sarbatorile sunt acele momente cand, parca apasand pe un switch, timpul se opreste, asemeni unui film intrerupt de o pauza publicitara. Numai ca aceste pauze nu ne dezvaluie vreun miracol comercial, ci cu totul altceva, mult mai frumos, cu cozonaci si miros de portocale. Sunt amintiri din copilarie.
Conteaza mai putin, daca sunt triste sau vesele. Mai important este ca ele fac parte din frumusetea noastra si le purtam in suflete cu drag.
Una din cele mai dragi amintiri este legata de sarbatorile de iarna.
Mai tineti minte zapezile de altadata, cand construiam cazemate si ne bateam cu bulgari, si veneam uzi si inghetati bocna de la derdelus ? Ne dezbracam iute si zdup pe calorifer. Obrajii, picioarele, mainile si mai ales poponetele ne erau rosii de atata frecat cu zapada. Si radeam ...
Apoi mama asternea o fata de masa alba, imaculata, punea farfuriile din serviciul pastrat pentru ocazii, iar din bucatarie incepeau sa se reverse arome imbietoare. Sa nu va imaginati cine stie ce belsug. Se intampla inainte de '89, cand multe se gaseau cu greutate. Nu reusesc nici acum sa-mi dau seama, cum de reusea, saraca, sa ne hraneasca pe toti. Eram mici, si mi-aduc aminte ca ne lua cu ea la coada la lapte si unt in toiul noptii, pe un ger de crapa gheata. Tata mai facea rost de carne prin relatii, fructe din vreo delegatie la Bucuresti, pe care le cara pe un tren de noapte intr-o geanta cu fermoar. Ajungea dupa tarziu si ne gasea dormind. Prin vis auzeam fosnetul pungilor si soaptele lor. Adormeam la loc cu zambetul pe buze si cu gandul la surprizele de a doua zi.
Dar toate aceste griji nu contau prea mult pentru noi. Aveam altele, mult mai importante si mai marete, cum ar fi cazemata din spatele blocului si ce-au mai facut eroii lui Jules Verne sau Jack London in indepartatul Iukon. :) In ajun de Craciun faceam bradul. Intr-un an m-am simtit tare mandru cand tata a hotarat ca sunt destul de mare sa-l asez singur in suport. La impodobit participam cu totii. Casa se umplea de veselie, luminite si miros de cetina. Era Craciunul !
Stiti ce-mi mai aduc bine aminte ? Cozonacii facuti de mama si paziti cu strasnicie, sa nu-i mancam fierbinti. Cand miroasea a cozonaci si portocale, stiam ca e bine, cald si ca suntem acasa.
Cel mai mult imi placea ca in dimineata de Craciun sa mananc o felie mare de cozonac cu nuca, cacao si rahat. O mancam numai cu o cana cu lapte cald.
Anii au trecut si multe din cele povestite s-au dus. Am crescut si ne-am risipit pe la casele noastre, purtati de griji si vise marete. Din cand in cand un telefon ne intreba daca ne e bine. Orbiti de cotidian am ignorat cu desavarsire cum clepsidrele isi scurg ultimul graunte de nisip.
Acum casa e pustie. Masa asteapta nedesfacuta intr-o latura a sufrageriei. De foarte multi ani din bucatarie nu se mai aud zangat de farfurii si o vocea mamei. Nu mai e cine sa stea in capul mesei, sa spuna glume sau sa ne dojeneasca cand ieseam afara cu gatul descoperit. Nu ne mai intampina nimeni in prag, iar mirosul de cozonac facut de mama a ramas doar o amintire.
Dragilor, bucurati-va de ei cat mai sunt.
...
A venit Craciunul !
Va doresc pace in suflete si bucurie !
Sarbatori Fericite ! ... vezi tot

they was lifted by the swat

A Romanian family from Chicago was lifted by the Swat troops and taken to police after slaughtering the pig in the court yard.

According to crimetime.ro, the troops arrived after the neighbours called the police, alerted by the noise which could be heard. The picture the SWAT troops found in the Romanians’ court yard is easy to imagine for us, but looked terrible for them: a man was holding a basin to collect blood, while another one was scorching the big with a gas tank.

The Ameriacans took the Romanians to the police station, where a Romanian lawyer saved them. Although the lawyer pleaded according to a law which gives the right to cultural freedom regarding the traditional rituals, the Romanians received a warning and will be supervised for two years.
__________________

O familie de romani luata pe sus de trupele SWAT în America, pentru că a tăiat porcul în curte

O familie de români din Chicago a fost luată pe sus de către trupele Swat şi dusă la poliţie, după ce a înjunghiat porcul în curtea casei, conform datinilor de Craciun.

Potrivit crimetime.ro, in timp ce savurau un pahar cu ţuică fiartă şi priveau cum un conaţional îi face de petrecanie unuia dintre purcei, românii s-au trezit din senin cu o echipă SWAT (trupă militară americană), care fusese sesizată de un anonim că “în curtea unor români se petrece un masacru şi se aud răgete desprinse parcă din iad”.

Tabloul pe care l-au găsit trupele Swat în curtea românilor este uşor de imaginat pentru noi, scenariu de groază pentru ei: un bărbat ţinea un lighean pentru a colecta sângele, un altul pârlea porcul cu o butelie de gaz. Americanii i-au dus pe români la secţie, unde au fost scăpaţi de un avocat conaţional.

Deşi avocatul a pledat potrivit unei legi care acordă dreptul la libertate culturală în privinţa ritualurilor tradiţionale, românii au primit un avertisment şi vor fi supravegeaţi timp de doi ani.

Stirea o gasitit aici. ... vezi tot

de ignat

De Ignat: relatarea unui roman care traieste in Occident

"De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare ! și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat. După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui ! și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție. Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
Pana la urma, n-am mai taiat niciun porc, de frica sa nu ajung la jail, via TV.
Referitor la auditoriu, eu zic că au scăpat ieftin, totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care ii înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital. Traiasca globalizarea!" ... vezi tot

banc

Intr-un bar cochet, o tipa superba se apropie de bar si-i face un semn provocator barmanului...
Acesta se prezinta instantaneu:
- Va pot servi cu ceva?
Tipa, discret, ii face semn sa se apropie si mai mult...
- Da, va rog, cu ce va pot ajuta?
Tipa il cheama si mai aproape, apoi incepe sa se joace cu degetele pe barba lui:
- Tu esti patronul?
- Nu, dar cu ce va pot fi de folos ?! Tipa il mangaie sexos pe toata fata, pe ochi, isi plimba degetele prin parul barmanului:
- Poti sa transmiti un mesaj patronului tau? Si ii baga barmanului doua degete
in gura, lasandu-l sa le suga usor, erotic. Gagiul, excitat tot:
- Da, sigur, sigur !!!...
Tipa:
- Spune-i ca nu mai aveti hartie igienica la WC... ... vezi tot

teroristii din decembrie '89

Extras din articolul "Atacul terorist din Decembrie 1989, asupra României". Il gasitit tot aici.
"Colonel dr. Mircea Dogaru, presedintele fondator al Sindicatului Cadrelor militare disponibilizate, in retragere si in rezerva, doctor in istoria militara, face dezvaluiri din care, usor te poate duce gindul ca atacul terorist din dec.'89 s'a vrut un razboi impotriva Romaniei. Intr'un interviu intitulat "Rusia nu s'a destramat, ci s'a extins. Este peste tot, inclusiv in Romania", istoricul militar arata ca: "Romania a fost atacata de fortele profesioniste ale statelor celor doua tratate. Nu au fost doar SPETZNAZ si OMON au fost si batalioane franco-germane care s'au antrenat la Debretzin. Deci a fost o lucrare generala... pentru a ajuta Rusia sa se preschimbe dar sa ramina un mare imperiu... Noi am identificat agresorii, dar nu am putut sa ne batem pentru ca intre ei si noi erau masele mankurtizate.. (Iliescu chema masele in strada sa apere revolutia. n.m.) Mai mult, agresorul tragea lepadind unul dupa altul vestoane ba de securitate, ba de Armata, ba de militie, ba de mai stiu ce... Am o singura intrebare: era nevoie sa se deplaseze masele de prosti la televiziune, care putea fi inchisa printr'o simpla apasare de buton in punctul de comanda?. Acolo unde au lipsit masele, adica gloatele, intre noi si adversari, cum a fost podul de la Slatina, acolo adversarul a fost facut tandari. Esaloanele venite dinspre Craiova au fost facute praf de TAB-urile armatei. Supravietuitorii care urlau "mama" in ruseste au fost dusi la spitalul de la Slatina, de unde au fost recuperati. In schimb, ofiterii nostri au dat, ani de zile, cu subsemnatul la ambasada sovietica: ?". " ... vezi tot

clopotul sau maşina

Am gasit un articol interesant in Tribuna Sibiului despre credinta si manifestari.

Sunt unii care, atunci când apare ceva referitor la religie sau credinţă (în special cea creştin-ortodoxă) fac urât. Zici că sunt ăia răi din filmele horror atunci când personajul pozitiv le arată crucea ori îi stropeşte cu aghiasmă. Suduie, înjură, scuipă, protestează.
Îi, vorba aceea, deranjează. Îi deranjează bisericile pentru că sunt prea multe şi nu au loc de parcare pentru rabla luată pe credit ori în leasing. Îi deranjează dangătul clo­potelor. Îi deranjează boxele exte­rioare de unde se aude slujba. Îi de­ranjează „popii” pentru că sunt popi, credincioşii pentru că cred, icoanele pentru că se închină lumea la ele, moaştele pentru că se fac procesiuni cu ele, procesiunile pentru că pertur­bează traficul. Îi deranjează religia pentru că nu e cam ce ar vrea ei să fie. Îi deranjează biserica pentru că „nu ajută”. Îi deranjează contribuţiile la biserică pentru că „sunt obligat să dau bani la popi”. Invocă libertatea credinţei lovind tocmai în credinţă şi insultând pe credincioşi. Aţi spune că, OK, fiecare e liber să creadă sau nu, să se închine sau nu, să se roage cum ştie el că e mai bine, să îşi aleagă ce zeu vrea el. Să fie catolic (romano sau greco), evanghelic (lu­theran sau calvin), mozaic, musul­man şiit sau sunnit, brahman, ani­mist, închinător la vechii zei ai Romei, la Zamolxis, Zarathusra ori Budha.
Da, în principiu e corect, până la momentul când credinţa omului este insultată de părerile cam slobode la gură ale unora. Ale „deranjaţilor”. Care, după cum se vede, sunt extrem de vehemenţi şi ţin neapărat să arate că ei sunt deştepţi, iar restul proşti. Aşa e cool, mai ales pe net. Şi mai ales când scuipi şi faci spume sub protecţia anonimatului.
Biserica nu ajută, cică. Nu, dom­nilor, toate parohiile ajută, în măsura posibilităţii lor materiale, pe cei aflaţi în dificultăţi: meditaţii, mese ale săracilor, ajutoare materiale chiar. Problema este că nu prea se face „propagandă” pe tema asta, din păcate. „Popii” iau bani la nunţi şi botezuri? Oau! De ce nu se plâng plân­găcioşii când sparg banii pe închiriat limuzine de fiţe cu care se dau prin oraş, pe lăutari „de top” ori de banii daţi sclavului ăluia de cameraman? Iar dacă e cheltuiala prea mare banii aceia daţi „la popă”, de ce nu renunţă la cununia de la biserică? Merg numa la primărie, se pozează la arteziană şi apoi, fuga la restaurantul de ţşpe stele. Deran­jează clopotele care cheamă lumea la slujbă? Vai. Ce să spună cei care stau în centru `i aud non-stop clopotele de la două ceasuri de biserici (evanghelică şi romano-catolică) ce bat din sfert în sfert de oră? Clopotele deranjează, dar bormaşinile gospodarilor de vecini care bârâie de zici că pică pereţii pe tine, nu. Nici motoarele ori maşinile ambalate ca la raliu. Nici claxoanele nuntaşilor, nici muzica maneloasă ori „de Ardeal” de la chefuri. Îi deran­jează sfinţii? Păi să îşi boteze copiii cu nume ne-sfinte, ca nu cumva sfântul protector să le deranjeze ateismul cronic. Să le dea prenume ca Pixel, Google, Eşapament, Audi, ori să le pună doar user şi parolă. Interesant mai este cum vehemenţii atacatori ai credinţei ajung, la un moment dat, cu basca-n mână şi ochii plecaţi, la un preot, să îl roage acolo de o cununie, un botez ori parastas, că „aşa se face”. Şi totuşi, ce alegem între zgomotele „deranjante”? Clopotul credinţei ori bormaşina harnicului? Biserica ori parcarea? Toleranţa religioasă ori insulta credinţei celuilalt?

Biserica a fost dintotdeauna o structura economica paralela, scutita de taxe sau legi lumesti. Faceti o scurta socoteala, inmutind numarul de credinciosi care se aduna an de an la moastele Sfintei Paraschieva la Iasi, cu cat scot din buzunar in cele trei zile, si veti obtine aprox 20 mil Euro. Inmultiti cu ce se aduna in toata tara in tot anul, si veti descoperi ceva asemanator cu rezerva valutara a Bancii Nationale. Bani care nu se impoziteaza. Unde se duc acesti bani ? In acoperisuri de biserici ? Poate ! Biserica face apel la iubire si ajutor, insa ea nu isi ajuta cu nimic proprii slujitori. Sunt manastiri sau schituri care in afara de cateva vaci, o gradina si o taraba cu icoane, nu au nimic. Daca maicutele cer bani pentru reparatii sau pentru iarna, Patriarhia le trimite in padure dupa mure si ciuperci. Ba mai mult, le ia cota si din danii.
... ... vezi tot

de ce manipuleaza oamenii

Daca oamenii ar incerca sa manipuleze mai putin, ar fi mult mai fericiti.
Din pacate, unii vad manipularea ca o pe o masura a inteligentei. Este exact pe dos ! Orice om inteligent si-ar da seama ca, pana la urma, va pierde. Sau poate ca isi da, insa isi spune ca in momentul in care cel manipulat isi va da seama, el va fi cu "sacii in caruta". Poate ca asa e, insa cu siguranta, pe langa saci va avea si cateva cucuie. :)
De ce manipuleaza oamenii ? Din placere, din necesitate, sau din orgoliu ?
Pentru ca isi fac planuri si isi stabilesc targeturi. Pentru ca stiu ca nu vor obtine ce au nevoie in mod direct, onest. Si ca sa isi atinga targeturile fixate, au nevoie de "ajutor". Ajutor care, de regula, are un pret, pe care, manipulatorul nu este dispus sa il plateasca.
De multe ori oamenii manipuleaza din obisnuinta, fara sa constientizeze ca fac ceva rau. Manipuleaza prieteni, familie, copii etc. Pentru ei ramane o eterna necunoscuta reactia celor din jur. Fac pe victimele si raman singuri.
Alti oameni manipuleaza tot inconstient, pentru ca in patternul lor mental au ramas nebifate niste deziderate: familie, copii, casa si altele. Simboluri de baza ale unei societati traditionale sanatoase, si care se fac numai in doi. Dar care implica o imensa responsabilitate si neaparat vointa reciproca.
Dupa parerea mea, cei care apeleaza la "trucuri", ca sa "puna mana pe ..." pentru a dobandi diverse avantaje materiale nu pot fi numiti oameni. Ma refer la cei care se folosesc de copii - vezi Moni.
Unele din cele mai "misto" manipulari sunt jocurile cu final sexual. Aici depinde foarte mult de gradul de inteligenta al "jucatorilor". Si gasim de la idioti care isi mascheaza interesul in spatele unor texte de cartier, pana la maestri ai semioticii.
Cei mai gingasi manipulatori sunt copiii. Pentru ca optiunile lor sunt limitate, apeleaza la trucuri. Si ce parinte nu cedeaza in fata insistentelor, uneori lacrimogene, ale unui copil ? Culmea e ca manipularea nu incepe cu dorinta copilului, ca el saracul nu stie, pana nu vede. Posturile TV, gen Minimax sau Cartoon-Network, inoculeaza in mentalul celor mici curiozitatea, senzatia si necesitatea, prin reclame atent elaborate. In ultima vreme, la astfel de trucuri au inceput sa apleleze si Carrefour sau MacDonald.
Tineti minte fabula cu corbul, vulpea si cascavalul ? Vulpea vroia cu orice pret cascavalul. Daca corbul l-ar fi tinut ascuns, cu siguranta vulpea nu ar mai fi fost impresionata si interesata de glasul suav al acestuia. :)
Un sfat pentru proprietarii de "cascaval": hotarati-va ce vreti sa faceti cu el - fie il mancati, fie il folositi drept momeala pentru vulpi prostute ? :)) ... vezi tot

cetinita - cetioara

Corul Madrigal : Cetiniţă, cetioară

... vezi tot

iarna pe o muzica superba

... vezi tot

completely naked - FB stie absolut tot !

Se stie absolut tot ! Cine esti, ce mananci, cand dormi sau faci sex, pe ce situri intri sau ce pasiuni deocheate ai.
Sunt informatii pe care Facebook si nu numai ... le detine despre voi. Si le vinde celor interesati, respectiv agentii guvernamentale sau corporatii. In functie de ele se croiesc noile strategii de vanzari sau dezvoltare. Sau mai rau, de "lichidare" a persoanelor incomode. E lumea virtuala in care traim cu totii.
Asa ca, daca v-ati propus in viitor sa cadidati la vreo functie publica, mai ganditi-va. :)
Iata un articol preluat de pe money.ro:

Nu ni se pare nimic ieşit din comun atunci când dam "like" unui status, când ne adăugăm în lista de prieteni o nouă persoană şi nici atunci când trimitem mesaje. Deşi povestea privind spionajul Facebook nu este deloc nouă, cei care au realizat clipul de mai sus încearcă să ilustreze cât mai concret nivelul la care acesta se realizează.

Max Schrems din Viena, Austria, a trimis o cerere oficială pentru a obţine datele pe care Facebook le deţine despre el. Din moment ce trăieşte în Europa, acesta are dreptul de a solicita exportarea datelor personale din reţeaua socială. Pentru că sediul companiei se află în Dublin, orice european are de fapt acest drept. Ceea ce a primit a depăşit totuşi orice aşteptare. Mai concret, acestuia i-a fost trimis un CD cu 1,222 de fişiere PDF, care detaliază fiecare mişcare realizată vreodată pe Facebook. Pe acelaşi disc se regăseau inclusiv mesajele pe care Schrems le ştersese.

Facebook recunoaşte: Îi spionăm şi pe cei cu cont şi pe cei fără cont

Dacă vă închipuiaţi ca informaţiile despre cum îşi urmăreşte Facebook membrii sunt doar nişte zvonuri, vă înşelaţi. Chiar oficialii reţelei lui Zuckerberg au oferit în cadrul unui interviu, detalii despre cum sunt monitorizate acţiunile atât a celor care au cont, cât şi a celor care nu sunt înregistraţi oficial.
Într-un material exclusiv al celor de la USA Today, directorul de inginerie, Arturo Bejar, purtatorii de cuvânt, Andrew Noyes şi Barry Schnitt, dar şi managerul în inginerie Gregg Stefancik au dezvăluit practicile pe care le folosesc pentru a te urmări.

Iată ce trebuie să ştii

Cookie-uri diferite pentru oameni diferiţi. Mai concret, există un sistem de urmărire distinct în funcţie de activitatea fiecăruia - cei care au cont şi sunt online, cei care au cont şi sunt offline şi cei care nu au cont deloc. Dacă vă înregistraţi pentru un cont pe această reţea de socializare vei avea un session cookie şi un browser cookie. Dacă nu eşti înregistrat, vei avea doar un browser cookie. Reţine! Totul începe cu prima vizita pe site-ul celor de la Facebook, scrie Digital Trends.
Atenţie la third-party sites. Ori de câte ori intri pe un site terţ - third-party site, care are un plugin pentru Facebook ( butoane precum Share şi Like) cookie-ul alertează Facebook asupra orei la care ai accesat site-ul, a adresei pe care te afli, dar şi asupra caracteristicilor unice precum adresa IP, rezolutia ecranului, sistemul de operare, dar şi versiunea browser-ului folosit. Facebook ştie tot ce accesezi timp de 90 de zile. După această perioadă începe procesul de eliminare a datelor vechi şi de reţinere a activităţilor noi.
Facebook te poate urmări când eşti offline, dar nu o face. Potrivit directorului de inginerie, Arturo Bejar, Facebook are capacitatea de a-ti urmări paşii făcuţi pe internet chiar şi atunci când nu eşti online, însă nu o face. Să-l credem sau nu?

Nu doar Facebook te urmăreşte. Dacă vă închipuiţi că doar Facebook face acest lucru, atunci ar trebui să ştiţi că la practici asemănătoare recurg şi cei de la Google, Microsoft şi Yahoo.
Cum argumentează Facebook această acţiune. Potrivit oficialilor care au participat la interviu, Facebook inregistrează aceste date doar pentru a-şi îmbunătăţi elementele de securitate şi plugin-urile.

Sa cer si eu CD-urile ... poate ma trezesc cu un camion. :)) ... vezi tot

fetita cu chibrituri

Mai tineti minte ?
Fetita cu chibrituri, de Hans Christian Andersen
Era un ger grozav afară. Ningea mocnit şi-ncepuse a se înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul şi cu picioarele goale. Când plecase de-acasă, avusese nişte papucei de pâslă, dar nu-i fuseseră de prea mare ajutor. Papucii îi erau prea mari; mama ei aproape că-i rupsese de atâta purtat şi erau şi aşa prea largi pentru dânsa. Astfel că pe unul mititica-l pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde era cât pe ce să fie strivită între două trăsuri grăbite. Iar pe celălalt i-l luase un băiat, care zicea că vrea să-şi facă din el un leagăn pentru copilul lui, când o fi să aibă şi el unul.
Aşa că de atunci fetiţa merse în picioarele goale, iar acestea-i deveniseră din cauza frigului roşii-vinete. În şorţul ei vechi, micuţa ţinea strâns un vârf de cutii de chibrituri şi mai avea şi-n mână o cutie. Fusese o zi rea pentru dânsa, pentru că nimeni nu-i cumpărase nimic până la acea oră târzie. Astfel că n-avea niciun bănuţ. Şi-i era tare foame, şi îi era nespus de frig!
Biata fetiţă! Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung şi bălai, care i se încreţea frumos pe lângă ceafă, dar nu se gândea ea acum la părul ei creţ. Luminile străluceau la ferestre, miros de fripturi se răspândea-n stradă, căci era ajunul Anului Nou. Iată la ce se gândea ea!
Într-un sfârşit, nu mai fu în stare să meargă. Se opri şi se ghemui într-un colţ, aflat între două case, din care una ieşea în stradă mai mult decât cealaltă. Şi cu toată că-şi strânse picioruşele sub dânsa, frigul o pătrundea din ce în ce mai mult. Dar nu-i venea să se ducă acasă!
Dacă ar fi adus înapoi toate chibriturile, şi niciun bănuţ, tatăl ei ar fi bătut-o straşnic pentru asta. Şi-apoi, ce, acasă la ea nu era la fel de frig? Ai ei locuiau sub un acoperiş prin care vântul sufla în voie, cu toate că-i fuseseră astupate crăpăturile cele mari cu paie şi cu zdrenţe, în repetate rânduri.
Mânuţele fetei erau aproape îngheţate de frig. „Un chibrit aprins le-ar putea face bine”, gândi micuţa. Ah, dacă ar îndrăzni să scoată unul, numai unul, din cutie, să-l zgârie de zid şi să-şi încălzească degeţelele!
Fetiţa nu mai răbdă, aşa că scoase unul şi hârş! Cum mai trosni, şi cum se mai aprinse! Chibritul ardea întocmai ca o lumânărică! Micuţa ţinu mânuţa deasupra flăcării, ca să şi-o încălzească.
Ce lumină ciudată!... Dintr-odată, fetiţei i se păru că stă lângă o sobă mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de aramă. Înăuntrul sobiţei, focul ardea mocnit şi era atât de cald acolo.
„Dar oare ce să fie asta?” îşi zise în sinea ei fetiţa. Apoi îşi întinse numaidecât picioruşele, ca să şi le încălzească şi pe dânsele. Dar flacăra lumânării nu ţinu o veşnicie. Se stinse şi odată cu ea pieri şi soba. Fetiţa rămase cu rămăşiţa de chibrit ars în mână ...
Hârş!, aprinse de îndată un alt chibrit, care străluci, făcând ca zidu în care bătea lumina să devină străveziu, ca o pânză subţire. Atunci fetiţa putu vedea până într-o odaie unde era întinsă o masă acoperită c-o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri fine. În mijlocul mesei fetiţa văzu o gâscă friptă, umplută cu prune şi cu mere ce, răspândea un miros atât de plăcut. Şi, lucru de necrezut, deodată gâsca sări de pe masă şi veni cu furculiţa şi cuţitul în spinare până la biata fetiţă. Cum însă se stinsese şi al doilea chibrit, fetiţa nu mai avu dinainte decât zidul rece şi gros al casei.
Îndrăzni să mai aprindă încă unul... Şi, deodată, se văzu şezând sub un pom frumos de Crăciun. Acesta era cu mult mai mare şi cu mult mai frumos împodobit decât văzuse ea pe fereastră, la negustorul cel bogat. Mii de lumânărele ardeau pe crengile lui verzi, şi poze de tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, păreau că-i zâmbesc.
Fetiţa îşi ridică amândouă mâinile spre brad, dar se stinse şi al treilea chibrit. Iar lumânărelele din pomul ei de Crăciun prinseră a se înălţa din ce în ce mai sus. Şi se înălţau, şi se tot înălţau, până când, deodată, micuţa văzu că luminiţele acelea deveniseră stele. Una dintre ele căzu şi lăsă o dungă mare de foc pe cer.
„A murit cineva” gândi micuţa, amintindu-şi că bunica ei, care fusese foarte bună cu dânsa, dar care nu mai trăia acum, obişnuia să-i spună adesea: „Când cade o stea, un suflet se înalţă la Dumnezeu”.
Fetiţa mai trase încă un chibrit pe zid şi, dintr-odată, se făcu o lumina mare, în mijlocul căreia stătea bunica ei, în picioare. Era nespus de strălucitoare şi o privea pe fetiţă cu blândeţe şi duioşie!
- Bunică dragă, strigă fetiţa, ia-mă cu tine! Când s-o stinge chibritul, ştiu că n-o să te mai văd. Ai să pieri şi tu din faţa ochilor mei, ca şi soba de fier, ca şi gâsca friptă, ca şi frumosul pom de Crăciun.
Acestea fiind zise, fetiţa aprinse cât putu de repede toate chibriturile ce-i mai rămăseseră-n cutie, căci îşi dorea mult ca bunicuţa ei să nu plece de lângă dânsa.
Dintr-odată însă se făcu o lumină puternică, de parcă ar fi fost ziuă. Niciodată bunica ei nu fusese atât de frumoasă ori de mare! Ea se apropie de fetiţă şi-o îmbrăţişă. Apoi, ţinându-se strâns una de cealaltă, zburară împreună, vesele, în strălucirea aceea de sus. Acolo unde nu mai era nici frig, nici foame, nici griji. Acolo unde era doar Dumnezeu.
Când se lumină de ziuă, în colţul dintre cele două case, fetiţa zăcea cu obrajii roşii, cu zâmbetul încremenit pe buze... Era moartă! Moartă de frig, în cea din urmă noapte a anului.
Prima zi a Anului Nou o găsi acolo, îngheţată, cu grămăjoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsă în întregime.
„Sărmana, a murit de frig!” zise un trecător.
„A vrut să se încălzească” îşi dădu cu părerea un altul.
Dar niciunul dintre aceştia nu bănuia ce minuni văzuse fetiţa înainte de a pleca din această lume. Ori în ce strălucire intrase împreună cu bunicuţa ei în împărăţia cerurilor, tocmai în noaptea de Anul Nou! ... vezi tot

superstitii de iarna din marginimea sibiului

De sărbători, se spune că ...

• e bine să ai pe masa de Crăciun şi de Anul Nou crenguţe de vâsc; aduce noroc.
• aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.
• un cer senin de Crăciun anunţă un an roditor.
• dacă bate vântul de Crăciun, anunţă ghinion.
• nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coase, să se spele rufele.
• acel obiect pe care îl ţii în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după ora 12, va fi cel mai important plan al vieţii tale în anul care vine.
• dacă ţii bani în mână, vei merge bine cu banii tot anul, dacă îţi ţii iubita de mână, îţi va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ţii paharul în mână, va fi un an vesel.
• dorinţa pusă la miezul nopţii de Revelion are toate şansele să se împlinească.
• aduce ghinion dacă agăţi calendarul înainte ca noul an să înceapă.
• aduce ghinion să întorci fila de calendar înainte ca ziua sau luna să se încheie.
• aduce ghinion să intri în noul an fără nici un ban în buzunar, e bine să aveţi bani (mai ales noi) în fiecare portofel.
• e bine să nu vă găsească anul nou cu datorii, altfel veţi avea datorii tot anul.
• primul om care vă trece pragul în prima zi din noul an va influenţa tot anul; persoanele blonde sau roşcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
• prima persoană care va suna sau va bate la uşă în prima zi din noul an trebuie primită; dacă prima persoană care va intra în casă e femeie - va fi un an prost, dacă e bărbat - va fi un an norocos.
• nu trebuie să aruncaţi nimic din casă în prima zi de an nou, nici măcar gunoiul; e bine ca ceva sau cineva să vă intre în casă în prima zi din anul nou, nu să iasa; faceţi ceva - cât de mic - care are legătură directă cu munca dumneavoastră în prima zi a noului an pentru a vă merge bine la serviciu tot anul.
• nu spălaţi nimic în prima zi a noului an.
• prima zi din noul an trebuie să vă găsească în curăţenie deplină, deci e bine ca înaintea anului nou să faceţi curăţenie şi în cele mai ascunse unghere.
• îmbrăcaţi ceva nou pe 1 ianuarie; nu spargeţi nimic în prima zi a noului an.
• nu plângeţi în prima zi a noului an.
• faceţi mult zgomot la miezul nopţii pentru a alunga spiritele rele (clopoţei, petarde etc)
• nu împrumutaţi bani şi nu faceţi datorii pe 1 ianuarie; e semn rău să spargi ceva în noaptea de Anul Nou.
• e semn rău dacă strănuţi în noaptea de Anul Nou.
• aduce noroc să mănânci carne de porc sau linte de Anul Nou.
• Anul Nou va fi luminos şi bun dacă se lasă o lampă sau o lumânare aprinsă până la ziuă.
• în dimineaţa de 1 ianuarie se pun bani de argint în apa cu care se spală membrii familiei.
• e bine să vă îmbrăcaţi în roşu în noaptea de Revelion.
• nu înjuraţi şi nu folosiţi cuvinte urâte în ajun de An Nou.
• lăsaţi uşa, geamul, dulapurile deschise în noaptea de Anul Nou; ceea ce faci în ajun de An Nou vei face tot anul următor.
• dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul.
• dacă mănânci mere în ajun de Crăciun, vei fi sănătos tot anul.
• copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.

Din moşi-strămoşi se obişnuieşte ca în dimineaţa de Crăciun să se aşeze în mijlocul mesei festive un vas de flori în care stăpânul casei să aşeze un buchet alcătuit din spice de grâu, crenguţe de brad, de mentă, busuioc şi pătrunjel. Acest "snop" se leagă cu o panglică roşie şi un fir de beteală aurie. Deasupra buchetului se pune o iconiţă a Mântuitorului. După Bobotează, acest buchet se păstrează la icoană pentru a aduce prosperitate în gospodărie, dar şi pentru a scăpa de ghinioane şi resentimente. ... vezi tot

o moldoveanca in ue

O moldoveanca vrea sa treaca granita in Romania. Vamesul o opreste si ii spune:''-Domnisoara, deoarece am intrat in U.E. este necesar sa stiti cum se pronunta corect in engleza urmatoarele cuvinte: gheata, ceai, picior.'' ... vezi tot

furnicuta fericita

Poate o stiti, sau nu ... mi-a poposit ieri pe mail.
"In fiecare zi, in zorii zilei, sosea la serviciu său, furnicuţa productivă şi fericită. Acolo îşi petrecea zilele furnicuţa, muncea, muncea cu spor şi cânta veselă. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.
Dar, BONDARUL, DIRECTOR GENERAL, la firma unde lucra furnicuţa, in urma aderarii musuroiului la UNIUNEA MUSUROAIELOR, a hotarat sa implementeze sistemul de management al calitatii ISO 9001, si a considerat că nu era posibil ca furnicuţa să lucreze de capul ei. Aşa că, a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă. Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice.
În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea si inregistrarea rapoartelor furnicuţei. Aşa că au angajat o PĂIANJENIŢĂ care organiza actele şi răspundea la telefon. Între timp, furnica productivă şi fericită muncea, muncea, muncea...
BONDARUL, DIRECTORUL GENERAL era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronostice.
Atunci a fost nevoie de angajarea unui GANDAC asistent pentru Supraveghetor ...şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi o imprimantă color. Curând, furnicuţa productivă şi fericită a inceput să se plângă, de toată hârţogăria şi toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca înainte.
BONDARUL, Directorul General, văzând aceasta a considerat că trebuia să ia măsuri. Aşa că , a creat postul de Şef de departament, acolo unde lucra furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament, avea nevoie de un asistent, care să îl ajute in pregătirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra furnicuţa productivă şi fericită. FURNICUŢA nu mai cînta ca inainte şi era din ce în ce mai stresată.
Într-o zi, DIRECTORUL GENERAL, uitându-se pe cifre, şi-a dat seama că departamentul unde lucra furnicuţa, nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialiatate, pentru un diagnostic. BUFNIŢA a stat 3 luni la firmă, în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal.” Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era mereu nemulţumită.
MORALA: Nici să nu-ţi treacă prin cap să fii o furnicuţă productivă şi fericită. E de preferat să fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetori. Toată lumea işi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale eşti productiv, să nu arăţi, pentru nimic în lume că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta! Dar dacă, in ciuda celor de mai sus, te încăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel incât să nu ţii in cârcă BONDARI, SCARABEI, PAIENJENI, GANDACI, GREIERI şi BUFNITE." ... vezi tot

banc

O politista dirija circulatia intr-o intersectie mare. La un moment dat a simtit ca-i vine ciclul.
Ce sa faca? Ce sa faca? Mai avea inca 5 ore de lucru si din intersectie nu putea sa plece; asa ca l-a rugat prin statie pe colegul de birou sa-i aduca pachetul cu tampoane din dulapul ei.
Colegul aproba si ea lucreaza mai departe fiind cu ochii-n patru.
Trece o ora, colegul n-a venit. Trec doua, trec trei. .. ea disperata.
Dupa patru ore opreste masina politiei in intersectie si colegul flutura vesel cu cutia de tampoane in vant.
Politista, nervoasa, ii spune: nesimtitul naibii!!! Unde naiba ai stat!
Politistul raspunde vesel: stii, cand ai spus prin statie ca ti-a venit ciclul, a dat sefu' o sticla de sampanie, apoi a venit colegul Ionescu cu o lada de bere ... apoi am dat si eu un rand, ca mi s-a luat si mie o piatra de pe suflet ... !!! ... vezi tot

tara prostilor fuduli

Romania este tara prostilor fuduli. Stiu, o gramada vor sari ca arsi si vor zice "Ce, baaa, te crezi destept ?". Culmea, nu i-a aratat nimeni cu destu', dar conform zicalei ca, chelul isi pune mana in cap ... Ma contrazice cineva ? :))
Am o mare stima pentru un profesionist, pentru ca stiu sa-l deosebesc de un amator. La fel am stima pentru prost, pentru ca el isi cunoaste limitele. Stie unde sa nu puna mana si, aproape intotdeauna, vrea sa invete. Insa pentru prostul fudul nu am nici cel mai mic sentiment. Pentru ca el se crede destept, nu are frica de nimic si nici nu vrea sa invete. Ei, cam cu asemenea specimene e populata draga noastra tarisoara azi. Le gasesti la tot pasul, de zici ca s-a intors lumea cu fundul in sus. Numai ca prostul fudul nu fabrica nimic, ci numai consuma ce au fabricat altii. In orice domeniu, prinde din zbor cateva notiuni, nu foarte multe ca incepe sa doara si, mimand gandirea profunda, se da specialist in orice, de la muzica la economie si tehnologie. In general are o adversitate fatisa fata de valoare, istorica sau consacrata. Este in stare sa rada de pe fata pamantului orice si pe oricine i-ar umbri idiotenia cu care l-a dotat natura. Cu cat are "goarna" mai mare, cu atat este mai popular si mai apreciat de marea masa de prosti care, la fel, au notiuni sumare despre ce-i inconjoara. Cea mai mare greseala e sa "aprinzi lumina". Ooo, nu ! Mai bine iti dai cu ghioaga in cap, decat sa sugerezi ca ... sa atragi atentia, sa corectezi sau sa-ti dai cu parerea, apeland la cunostinte dobandite in facultati sau bunul simt. Ha, bun simt ? Alta notiune perimata !
Ce e fain, e ca in melanjul de prostime prospera smecherii de orice natie, partid sau etnie. Acestia speculeaza absolut orice, si in spatele unor reclame, voturi sau recomandari isi cladesc afaceri prospere.
Cand se va termina circul acesta ? Tare as fi curios sa aflu.

Considerati ca exagerez ? Ia priviti in jur si in memoria postdecembrista. Tineti minte cand s-a rupt firul ? Cand brusc, n-am mai facut ce am invatat in scoli, ci ne-am apucat de business ? Sau cand tot ce am invatat in scolile comuniste s-a dus pe apa sambetei, ca nu s-a mai cerut ? Cu mici exceptii, desigur. Ma refer la scolile economice si juridice. Treptat, toti am devenit specialisti in de toate si nimic. Mai precis am citit instructiunile de pe ambalaje si am devenit experti peste noapte. Azi, cica guvernul vrea sa reinfiinteze scolile de meserii. Ma apuca rasul ! Nu ca n-ar fi elevi, dar ma intreb, cu ce profesori ? Adica sa luam fostii maistri sau ingineri, daca n-or fi murit saracii, si sa ii punem sa scoleasca pustimea cu smartphone-uri. Cum s-o asorta un smart cu un bomfire ? :)) Brrr, mi se ridica parul !

Apropo de prostie, va invit sa priviti urmatorul studiu: "românii sunt fataliști, leneși și iresponsabili" ... vezi tot

am o dilemă interesantă

Să-mi iau nevastă, ori amantă?

Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor
Iar dacă vin la dânsa beat
Se bucură, că-s bun la pat
Amanta nu mă face prost
Si nu mă-ntreabă unde-am fost
Si nu face pe aroganta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta dacă-mi este greu
Şade mereu la capul meu
Şi îmi găteşte zi de zi
Şi are grijă de copii
Nevasta este doar a mea
N-o foloseşte cine vrea
Şi nu face nicicând pe proasta
Deci... avantaj NEVASTA !

Amanta are-un stil complex
Şi ştie totul despre sex.
N-are migrene când o vreau
Şi orice-i fac nu zice "au"!
Amanta-i ca şi sclava mea
Şi orişiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta,
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta ţine banii mei
Şi cheltuie puţin din ei
Dacă-s bârfit sau înjurat
Îmi ţine partea imediat.
Nevasta-i echilibrul meu
Repară tot ce mai stric eu
WC-ul, uşa sau fereastra
Deci... avantaj NEVASTA!

Vai, cât de fericit aş fi
O lege nouă de-ar veni
De soaţă să nu divortez
Dar şi amanta s-o păstrez
Să stau cu ambele femei
Să jucăm seara ... remi-n trei,
Dar, cu două soacre m-ar lua dracul.
Deci avantaj.....BURLACUL ! ... vezi tot

victime ale propriilor alegeri

Cand gandurile si dorintele noastre depasesc realitatea, ne transformam incetul cu incetul in victime ale propriilor alegeri. Uneori constient, alteori inconstient, ajungem sa platim un tribut aspru unei educatii fara alternative - cel mai bun, cea mai frumoasa, mai bogata, mai mare, mai inalt, mai sus, mai bine ... fara sa constientizam ca toate acestea nu sunt decat iluzii in propriul mental. Mental cladit la inceput cu bune intentii, insa care, cu trecerea anilor, se transforma in obsesie si seamana din ce in ce mai mult cu o carte de povesti inceputa frumos, dar cu un sfarsit trist. Ba mai mult, de teama sa nu daramam "castelul din carti de joc", facem alte alegeri la fel de gresite.
Merita sa ne depersonalizam, sa ne pierdem frumusetea, si sa ajungem sa ne identificam cu dorinta, visul sau frumosul altuia ? Sa traim numai pentru el, si sa ignoram prezentul ? Sau verso - sa ne fabricam un prezent fals, din hartie, care va disparea la primul vant ? Uneori sa ajungem sa ne identificam pana la paroxism cu "personajul" si viata noastra sa semene cu o piesa de teatru, bine jucata dealtfel, insa la sfarsit, dupa aplauze, sa privim tristi cum sala a ramas goala ? Merita ? Merita sa o "luam inainte", fara sa privim inapoi ? ... Merita sa iubim ? Ha, nu v-ati asteptat la intrebare, nu-i asa ? :) ... vezi tot

touchpad corean

... vezi tot

problema de logica

Am gasit o problema de logica intr-o carte veche. Unii s-ar putea sa si-o aminteasca.
...
Se zice ca, odata, un calif a vrut sa-si marite fiica si a chemat la intrecere trei tineri. Printre alte probe, le-a dat si una de logica. Le-a pus in fata trei cutii cu safire si rubine, ca in imaginea alaturata (doua rubine, doua safire si un rubin si un safir), spunandu-le ca nicio cutie nu contine ce scrie pe eticheta. Si i-a intrebat, cate pietre au nevoie sa scoata, ca sa ghiceasca ce se afla in cutii. Un tanar mai istet a spus ca are nevoie sa scoata doar o singura piatra din una din cutii si poate spune exact ce pietre se gasesc in fiecare cutie. A avut dreptate ? Si daca da, care a fost rationamentul sau ? ... vezi tot

melancolie

melancolie de toamna tarzie ...
amintiri cu alei pustii si stropi ce cad molcom peste oras,
cu umbrele ce se grabesc spre camine calde si miros de cafea.
...
amintiri cu mosi, bomboane, pijamale cu flori si veselie. ... vezi tot

bancuri

Doi indragostiti, pe o banca, in parc:
- Iubitule, cand o sa ne casatorim o sa avem doi copii, un baiat si o fata.
- Dar de unde stii?
- Amandoi sunt la mama, la tara .

Dacă o mai ţine criza economică tot aşa, vor mai rămâne doar două bănci: banca de spermă şi banca de sânge.
Când vor fuziona, noua bancă se va numi The Bloody Fucking Bank.

Nevasta lui Bula isi pune picaturi in ochiul stang, apoi in cel drept si, la sfarsit, intre picioare.
- Esti nebuna? Acolo de ce pui? O intreaba Bula, siderat de gestul ei.
- Cum de ce? Raspunde femeia. A trecut multa vreme de cand nici ea n-a mai vazut nimic!

El si ea la restaurant.
Ea, sorbind dintr-un pahar de vin:
-Sa stii ca nu poate fi vorba de sex inainte de casatorie.
El: - Atunci suna-ma dupa ce te casatoresti.

Poezie in franceza:
Je m'appelle Vasile Mure
Je veni de la padure
Je gasi nevasta-n pat
Se randez-vous cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu'
Mon amie sarise gardu'
Il tombeau dans la urzici
Sur son cur numai basici!

Doi purici au castigat la LOTO
- Tu ce ai de gand sa faci cu banii castigati? intreaba unul dintre ei.
- In primul rand, imi cumpar un caine numai al meu ...

Bin Laden ajunge la Poarta Raiului.
Sf. Petru deschide vizeta portii, il vede si exclama, terifiat:
- TU, tocmai TU vrei sa intri aici?
- Am zis eu ca vreau sa intru? Aveti doua minute sa iesiti cu totii!!!

Un sergent in permisie merge la o prostituata si o intreaba:
- Domnisoara, acceptati compania mea pentru 200 euro?
- Da!...zice ea.
Sergentul se intoarce si striga:
- Companieee, inainteee mars!

- Dragul meu, in curand vom fi trei...
- Asta e o veste buna! raspunse el sarutand-o.
- Mama a obtinut divortul si va veni sa locuiasca cu noi...

Doi tineri stateau pe o banca. Dupa o ora de liniste, baiatul se decide sa rupa tacerea:
- Nu vrei sa mergem la mine in apartament?
La care fata raspunde:
- Nu aveam de gand, insa m-ai convins !!!

Profesoara: Care este opusul rasului?
Bula: Sexul.
Profesoara: Bula, cum poti sa spui asta?
Bula: Pai rasul este: ha ha ha si sexul este: ah ah ah!

La birou s-a produs o eroare fatala, cu consecinte grave. Seful, enervat la culme, intra în birou si striga la subaltern:
− Care dintre noi doi e idiot – tu sau eu?
Subalternul, linistit:
− Sefule, oare cu experienta si precautia dumneavoastra ati fi putut sa primiti la serviciu un idiot?

- Mamico, de ce poarta miresele rochii albe ?
- Fiindca exprima bucuria.
- Atunci, mirele de ce-i imbracat in negru ?

- Se vede ca te-ai insurat: ai hainele calcate impecabil!
- Da… primul lucru pe care m-a invatat nevasta-mea a fost sa calc…

Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac studentii in sesiune.
Se intoarce Sf. Petru si zice:
- Pai, aia de la medicina invata de rup, aia de la drept la fel, iar aia de la politehnica ... aia petrec.
Nu trece mult timp si iar este trimis Sf. Petru.
Se intoarce si tot asa: aia de la medicina invatau de rupeau, aia de la drept - la fel infipti in carti, la politehnica - tot bairam.
Se mai intampla faza de vreo cateva ori, in cele din urma Dumnezeu zice:
- Sfinte Petru, ia vezi ce mai fac studentii in sesiune.
Se intoarce Sf. Petru si da raportul:
- Pai, Doamne, aia de la medicina se rup cu invatatul, aia de la drept la fel rup randurile.
- Si politehnica? intreba Dumnezeu ...
- Pai, politehnica se roaga.
- Bun!! Pe astia ii trecem. ... vezi tot

romeo and juliet

... vezi tot

banc

Se prezinta o fatuca la interviu, patronul o ia si o prelucreaza:
"Fata draga, noi nu zicem NU la clienti, chiar daca nu avem produsul in stoc... ii aburim, ii amanam..."
Zis si facut - trece o luna, prinde fata manevra
intra un cetatean:
- manusi aveti?
V: pai, sigur... de care sa fie? de piele? tricotate?
- de piele, normale.
V: cu un deget, cu 2 cu 5?
- normale, cu 5.
V: albe, rosii, verzi?
- negre, normale.
V: le purtati la palton sau la jacheta?
- la palton, ca vine iarna
V: domnule, eu va propun sa veniti maine cu paltonul, sa vedem ce se asorteaza.
Pleaca omul fericit ca-l bagase cineva in seama, dar - cand sa iasa pe usa - intra val-vartej un tip hiper-furios, cu un colac de buda intr-o mana si cu o placa de faianta in cealalta:
- Cucoana, uite: asta-i capacul de la buda, asta-i nuanta la faianta, curu' ti l-am aratat ieri: - ACUMA IMI DAI HARTIE IGIENICA???? ... vezi tot