relatia cu divinitatea

Dumnezeu a creeat omul dupa chipul si asemanarea sa. I-a dat minte si trup si l-a lasat sa se descurce singur. Cand a vazut cat de departe a ajuns creeatia sa, si-a trimis mesagerii s-o aduca inapoi.
De mii de ani ne-am obisnuit sa privim spre stele. Cand ne este rau, ne indreptam privirea spre cer si ne rugam la Dumnezeu sa infaptuiasca minuni. Facem rau si apoi dam fuga la Dumnezeu sa ne ierte. Apoi ne intoarcem pe Pamant si facem alte rele, cu constiinta impacata si convingerea ca vom fi iertati din nou.

Cred ca multi il privesc pe Dumnezeu ca pe un doctor. Cand ii doare, dau fuga la biserica, isi iau portia de medicament sufeletesc si se intorc in cotidian. Unii o fac din obisnuinta, mostenita de la buni si strabuni, iar relatia cu Dumnezeu e un fel de ritual, pe care il indeplinesc cu teama ca daca nu-l fac, li s-ar intampla ceva rau. Nu inteleg ei mare lucru din fenomen; stiu doar ca e bine sa … si nu-si bat capul cu mai mult. Am intalnit si oameni care au cu divinitatea o relatie speciala. O percep ca pe un fenomen amplu, legat in timp si spatiu, cu cauza is efect. Chiar simt ca li se intampla si stiu si de ce. Altii in schimb, o fac in al doisprezecelea ceas, cand doare. E ca si cum ar fi lipsit de la scoala o vreme, se trezesc ca maine e examenul si trag tare pe ultima suta de metri, doar li se vor ierta pacatele.

De cand s-a nascut, omul e egoist si subiectiv. Nici relatia sa cu divinitatea nu e scutita de cele doua trasaturi. El se roaga la Dumnezeu sa-i dea lui binele, pe el sa-l ajute, nu pe altii. Sa stiti ca sunt si oameni care se roaga pentru ceilalti. Aceia sunt monahii din manastirile indepartate, prin viata pe care o duc, aproape contopiti cu divinul.
Cei mai multi dintre noi avem cu divintatea este o relatie strict personala si egoista. Mergem la Dumnezeu si ii cerem sa ne ierte greselile, si apoi plecam in lume si savarsim altele. Ii cerem lui Dumnezeu sa ne indrume pasii, sa ne dea, sa ne arate calea usoara, sa infaptuiasca minuni. Un singur lucru uitam sa-l cerem: invatatura.

Unde sunt mesagerii Domnului, sa ne invete ?

As vrea ca din ce in ce mai multi preoti sa sara peste canoane si sa vina in intampinarea omului de rand cu raspunsuri simple, pe intelesul sau. As vrea ca in loc de liturghie, sa ascult fapte si invataturi, mai putin ambalate in limbajul dogmatic. Este adevarat, sunt si duhovnici, oameni intelepti, trecuti prin viata, care stiu sa vorbeasca pe intelesul fiecaruia. Din pacate sunt foarte putini si aflati la distanta. Iar timpul lor e numarat.