joi, 30 aprilie 2009

relatia cu divinitatea

Dumnezeu a creeat omul dupa chipul si asemanarea sa. I-a dat minte si trup si l-a lasat sa se descurce singur. Cand a vazut cat de departe a ajuns creeatia sa, si-a trimis mesagerii s-o aduca inapoi.
De mii de ani ne-am obisnuit sa privim spre stele. Cand ne este rau, ne indreptam privirea spre cer si ne rugam la Dumnezeu sa infaptuiasca minuni. Facem rau si apoi dam fuga la Dumnezeu sa ne ierte. Apoi ne intoarcem pe Pamant si facem alte rele, cu constiinta impacata si convingerea ca vom fi iertati din nou.

Cred ca multi il privesc pe Dumnezeu ca pe un doctor. Cand ii doare, dau fuga la biserica, isi iau portia de medicament sufeletesc si se intorc in cotidian. Unii o fac din obisnuinta, mostenita de la buni si strabuni, iar relatia cu Dumnezeu e un fel de ritual, pe care il indeplinesc cu teama ca daca nu-l fac, li s-ar intampla ceva rau. Nu inteleg ei mare lucru din fenomen; stiu doar ca e bine sa … si nu-si bat capul cu mai mult. Am intalnit si oameni care au cu divinitatea o relatie speciala. O percep ca pe un fenomen amplu, legat in timp si spatiu, cu cauza is efect. Chiar simt ca li se intampla si stiu si de ce. Altii in schimb, o fac in al doisprezecelea ceas, cand doare. E ca si cum ar fi lipsit de la scoala o vreme, se trezesc ca maine e examenul si trag tare pe ultima suta de metri, doar li se vor ierta pacatele.

De cand s-a nascut, omul e egoist si subiectiv. Nici relatia sa cu divinitatea nu e scutita de cele doua trasaturi. El se roaga la Dumnezeu sa-i dea lui binele, pe el sa-l ajute, nu pe altii. Sa stiti ca sunt si oameni care se roaga pentru ceilalti. Aceia sunt monahii din manastirile indepartate, prin viata pe care o duc, aproape contopiti cu divinul.
Cei mai multi dintre noi avem cu divintatea este o relatie strict personala si egoista. Mergem la Dumnezeu si ii cerem sa ne ierte greselile, si apoi plecam in lume si savarsim altele. Ii cerem lui Dumnezeu sa ne indrume pasii, sa ne dea, sa ne arate calea usoara, sa infaptuiasca minuni. Un singur lucru uitam sa-l cerem: invatatura.

Unde sunt mesagerii Domnului, sa ne invete ?

As vrea ca din ce in ce mai multi preoti sa sara peste canoane si sa vina in intampinarea omului de rand cu raspunsuri simple, pe intelesul sau. As vrea ca in loc de liturghie, sa ascult fapte si invataturi, mai putin ambalate in limbajul dogmatic. Este adevarat, sunt si duhovnici, oameni intelepti, trecuti prin viata, care stiu sa vorbeasca pe intelesul fiecaruia. Din pacate sunt foarte putini si aflati la distanta. Iar timpul lor e numarat.

4 comentarii:

mmary spunea...

Subscriu la ceea ce ai scris tu,sunt de acord cu majoritatea lucrurilor pe care le-ai spus.Intr-adevar,majoritatea oamenilor merg la biserica din obisnuinta,sau din frica in fata pedepsei divine.Sunt foarte putini cei care merg acolo sa-L intalneasca pe Dumnezeu,sa incerce sa-L descopere si mai apoi sa-L iubeasca."Frica de Dumnezeu"trebuie inteleasa ca o frica de a-L supara pe Dumnezeu cu gandurile,cuvintele sau faptele tale.Din pacate cei mai multi uita care e cea mai mare porunca:"Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima,din tot cugetul si cu toata puterea ta"...Cum am putea incepe sa-L iubim?In primul rand dorindu-ne foarte mult acest lucru.Isus a spus ca o dorinta foarte mare de a-L iubi este deja un act de iubire...Pe urma trebuie doar sa-i permiti sa vina in viata si inima ta si sa locuiasca acolo.EL e iubirea desavarsita si daca-I permiti sa locuiasca in inima ta nu ai cum sa nu-L iubesti...Eu am o singura mare dorinta atunci cand ma rog:sa invat sa-L iubesc pe Dumnezeu asa cum vrea sa fie iubit...Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile Sale...:)

pheideas spunea...

Ca sa-l iubesc pe Dumezeu, trebuie mai intai sa-l cunosc. Smile! Nu pot iubi pe nimeni neconditionat, nici macar ca "asa trebuie".

mmary spunea...

Ca sa-L cunosti pe Dumnezeu trebuie mai intai sa-L cauti...:)...sau sa-L rogi sa te caute El...sa ti se descopere,dupa ce l-ai intalnit e imposibil sa nu-L iubesti...cauta-L..:)

pheideas spunea...

Il caut de vreo 30 de ani. Cred ca nu l-am cautat unde trebuie. Chiar, de ce l-as cauta, ca n-am nevoie de el ? Da, cred ca asta e raspunsul. Cand voi avea nevoie de el, il voi gasi. Poate terapeutic ... Multzam pentru comentariu !