Se afișează postările cu eticheta criza de identitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta criza de identitate. Afișați toate postările

duminică, 25 noiembrie 2012

shuppppping !

Nu reusesc sa ma dumiresc: ori noi suntem prea prosti, ori ei sunt prea smecheri ! Care "noi", cei care au dat navala de Black frigiday sa isi cumpere neaparat ceva, fara sa se intereseze daca preturile sunt adevarate. Adica sa faca o sumara comparatie. Si care "ei", ma refer la patronii magazinelor cu pricina care, bazandu-se pe naivitatea primilor, au masluit 90% din preturi. Le-au marit cu 20% cu o zi inainte, ca sa le reduca pe urma cu 10%. Poate nu mi-as fi pus intrebarea, daca "showul" nu s-ar repeta in fiecare an, sezon, saptamana, luna etc. Sau poate ca nu este vorba despre prostie, ci despre patologie, si shoppingul a devenit o refulare a romanului de rand. Cum ne distram ? Mergem la shopping ! Ce cumparam ? Nu conteaza, chiloti, covoare, 5 masini de spalat, de mancare nu mai vorbesc. I-ati privit pe cei care in fiecare vikend iau pranzul in familie la IKEA ? Se suie poporu' in 4x4 si fix in parcarea magazinului se opresc. Si dupa ce isi umplu burtile cu dogi opariti de 1 Leu si se adapa la cismeaua cu Sprite, isi fac siesta pe canapele. - Nelule, nu luam si noi un set de pahare ? Si Nelu se scaprina in crestet incercand sa isi aduca aminte cand a baut ultima data dintr-un pahar, cand a taiat cu un cutit, a stors o lamaie sau a folosit o tigaie. - Da draga, luam cum sa nu ! Idiot sa fii, sa nu iti dai seama ca, din cele cateva mii de produse, nu ai nevoie de niciunul neaparat. Nu zic, sunt si exceptii, dar rare. Totul este atat de bine gandit si conceput, mai ales psihologic, numai si numai pentru a induce o falsa stare de necesitate. De aici pana la psihoza, dependenta sau dementa, e un pas. ... vezi tot

miercuri, 12 octombrie 2011

scrisoare către Emil Cioran

Preluata de pe certitudinea.ro.
Dragã Emile,
Te rog sã crezi în nestrãmutata mea prietenie. Vorbesc mereu tinerei generaţii despre tine, în aceastã vorbire împletindu-se admiraţia nelimitatã pentru strãlucirea ta, cu dragostea fraternã. Mi-aduc aminte de o întâmplare din închisoare. Mi s-a cerut sã te atac în scris, acest lucru având o deosebitã importanţã la eliberarea mea. Am refuzat în aceşti termeni: prefer sã mor în închisoare, decât sã atac un amic sacru şi ilustru! Am gândit şi simţit ca tine de-a lungul vieţii mele.
Deosebirea între mine şi tine a constat în refuzul meu de a practica sinceritatea totalã, fiindcã am vrut sã devin legiuitor şi sã mã bucur de admiraţia mulţimii stupide. Am procedat ca acei cabotini care cerşesc aplauze la galerie. Sunt trist şi neconsolat. Drama fãrã ieşire a timpului nostru se cheamã democratizare. A fost lichidatã barbaria. Cirezile din stepa ruseascã s-au îmbolnãvit de iluminism. Ele aspirã sã citeascã algebric fulgerele. Au poftã sã negocieze, nu sã distrugã. Şiretenie primitivã convertitã în mesianism. Neputinţã. Ce greaţã! Ce frumos ar arãta şi ce regenerator ar fi un cuceritor de tipul lui Gengis-Khan, care ar intra în oraşele din Occident şi dupã fiecare ispravã în stilul lui s-ar retrage în bivuac.
Tu eşti singura imagine purã în memoria mea, aşa de încãrcatã de erori, de neputinţe şi de înfrângeri. Cea mai sinistrã înfrângere a fost fructul amar al unei confuzii, cãreia i-a cãzut victimã şi gloriosul bãtrân Iuliu Maniu: am confundat negustorul occidental şi pe cel american cu cavalerul de spadã, deşi ar fi ştiut, teoretic, cã acest negustor a înlocuit onoarea cu creditul. Ciorchinele de erori din memoria mea mã otrãvesc cu regrete inutile. Trecutul încãrcat de impuritãţi, de neputinţe şi de eşecuri, şi viitorul purtãtor de moarte, mi-au revelat un lucru: venim de nicãieri şi mergem spre nicãieri. Totuşi, n-am reuşit sã mã detaşez de murdãria acestei lumi care, în fond, nu reprezintã nimic.
Aş vrea sã te mai vãd o datã, înainte de a muri, într-un pustiu, nu în Occidentul în care trãieşti tu, fiindcã pute a hoit. Am o rugãminte: sã-mi trimiţi, prin amabilul aducãtor al acestei scrisori, un pachet cu tot ce-ai scris în Franţa. Tu ştii cã eu sunt un cititor serios. În rest, obosealã şi dezgust. Sau, cum spune inspirat, în „Melancolia" lui, poetul lacrimogen:

„Asta e tot ce-mi rãmâne:
Silã de ziua de azi,
Şi teamã de ziua de mâine."
Cu aceeaşi dragoste şi cu nestrãmutatã prietenie,

Petre Ţuţea
Bucureşti, 7 iulie 1974

Cirezile din stepa au plecat demult. A ramas ceva in locul lor ? Poate patternul specific acestei natii, de a trai doar pentru sine, intr-o perpetua frica de ziua de maine. Iata un extras dintr-un eseu mai vechi despre fericire : Romanul a fost intotdeauna sarac. Bogatia a fost si va fi specifica popoarelor care au avut tihna sa-si numere avutia, sa-si decanteze valorile. Nu poti pretinde bogatie, spirituala sau materiala, unui popor fara identitate, care a fost mentinut de istorie si interese in mediocritate si la limita supravietuirii. Pentru roman fericirea va ramane pururi un deziderat greu de atins. Pentru el, fericirea trebuie sa fie multa si sa aiba eticheta in limba straina. I s-a intiparit in minte ca "cineva" va veni sa-l salveze, sa-l scoale, sa-l "destepte". Tiparul il vedem mai ales pe buzele guvernanilor - "Sa urmam modelul suedez ...". Cum spuneam, frica de asumare, de original, adica mediocritate. Putini inteleg, dar fericirea nu este o stare individuala, cum pare la prima vedere. Fericirea depinde in mare masura de colectiv, de relatiile interumane, de modul in care colectivul poate gestiona o stare de criza si cum prin atitudine poate proteja individul. Ei bine, asta lipseste romanului: constiinta colectiva. El isi va privi intotdeuna vecinul cu invidie si va exclama in palma: "Ia uite-al dracu' ce si-a luat !". Va dau un simplu exemplu. Un sat pierdut intre dealurile Moldovei. Drumuri desfundate si lipsa facilitatilor. Oamenii sunt nefericiti ca salvarea nu poate sa ajunga la ei, copiii nu se pot duce la scoala, nu au apa curenta, iar inundatiile fac ravagii in fiecare primavara. Dar nu am vazut suflarea satului adunata la sfat si punand mana pe lopeti si tarnacoape, fecare cu ce are, un tractor, o caruta, sa amenajeze drumul, sa sape canal de drenare, sa faca diguri, sa-si traga apa curenta. Nu, asa ceva n-o sa vedem niciodata ! Vor astepta ca altcineva sa le dea degeaba si se vor ruga la D-zeu sa-i fereasca de necazuri. O fac de sute de ani si asa vor face si de-acum incolo. Asta numesc eu mediocritate. O stare generala, specifica unei civilizatii rurale fara identitate.

Inchei cu vorbele ilustrului ... "Am suferit treisprezece ani in temnita pentru un popor de idioti !" ... vezi tot

marți, 23 noiembrie 2010

moartea unui brand


Povestea unuia din cele mai celebre branduri romanesti - Covoare Cisnadie.
Intamplarea a facut sa cunosc fabrica, aflata in aproierea Sibiului. Am vizitat-o cand am fost mic, cu scoala, iar parintii mei au cumparat covoare de le Cisnadie. Covoare care au infrumusetat casa parinteasca zeci de ani.
Articol preluat de pe money.ro
O minune parcă se întâmplase cu Fabrica de Covoare Covtex, din Cisnădie, în 1998, când au venit americanii. Fabrica a fost preluată de compania Feizy Import&Export, unul din primii zece dealeri de covoare din SUA, după ce timp de aproape doi ani avusese porţile închise. S‑a salvat atunci de la faliment cel mai vechi nume de covoare din piaţa locală. Noul proprietar a venit cu bani şi a numit la conducerea fabricii un român cu experienţă în meşteşugul confecţionării de covoare. Fabrica a început, treptat, să aducă profit, 70% din producţie mergând în America. Minunea a ţinut până în 2007, când piaţa americană a fost zguduită de criza economică. De atunci containere întregi pline cu tone de covoare nevândute au traversat oceanul înapoi, spre Cisnădie. Fabrica este acum din nou pe marginea gropii. „Nu e faliment, e incapacitate de plată, blocaj financiar, un fel de insolvenţă“, încearcă să conceptualizeze Alexandru Boldişor, managerul de vânzări din cadrul Covtex Feizy. Despre cum a ajuns unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti – covorul de Cisnădie – la capătul drumului, după ce în urmă cu un deceniu se salvase dintr‑o situaţie asemănătoare, puteţi citi în rândurile următoare.

„Un brand ar trebui să se lupte pentru a deţine un cuvânt în mintea consumatorului“, aşa sună Legea cuvântului la Al Ries, în „Cele 22 de Legi imuabile ale Brandingului“.

În cazul covorului de Cisnădie, nici măcar nu a fost o luptă în piaţă, pentru vizibilitate. Nici înainte de 1989, când fabrica era controlată de stat, şi nici după, când s‑a privatizat. A fost şi încă a rămas cel mai cunoscut nume de covoare (fabrica este atestată din 1874), chiar dacă acum este greu de spus dacă va trece anul. „Avem un stoc de covoare în valoare de două milioane de euro, la Cisnădie, care trebuie vândute. Sincer, nu ştiu dacă o să ne salvăm“, detaliază Boldişor. Declinul a început odată cu criza din Statele Unite, când clasa de mijloc, publicul‑ţintă al covorului de Cisnădie, a fost cea mai afectată. Sute de mii de oameni şi‑au pierdut casele cu totul, milioane au renunţat la remobilare – deci nici vorbă despre achiziţie de covoare. Apoi, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, au crescut foarte mult costurile de producţie. În India, în Pakistan se produc manual covoare din lână la costuri pe care Covtex le avea pentru covoarele confecţionate mecanic. Le „avea“, pentru că producţia s‑a oprit în 2008. Muncitorii au fost trimişi fie în şomaj, fie au ieşit la pensie, fie au plecat prin transfer. În fabrică n‑ar mai fi putut produce nici pe stoc. Din cauza datoriilor, aproximativ două milioane de euro la sfârşitul anului 2008, furnizorii au sistat contractele de aprovizionare cu materie primă. Chiar şi fără să producă nici măcar o carpetă, fabrica a avut o cifră de afaceri de un milion de euro în 2009, la jumătate faţă de 2008 şi la distanţă colosală de 2003, considerat cel mai bun an, când afacerile au fost de 46 de milioane de euro.

„Americanii veneau în România, prin anii ’80, şi cumpărau covoare manuale. Apoi, pentru că îl ştiau bine pe tata, pe care l‑au numit director general după preluare, au început să se consulte în ideea unei investiţii la noi“, povesteşte Alexandru Boldişor. Feizy a mers prima oară la Incov, din Alba Iulia („fabrică pe care au cumpărat‑o basarabenii şi au închis‑o acum doi‑trei ani, tocmai pentru a nu mai avea concurenţă în Basarabia“). Au renunţat pentru că Incov era privatizată prin MEBO, ceea ce ar fi complicat prea mult o achiziţie. În cele din urmă, în 1998, s‑au decis să cumpere Fabrica de Covoare Covtex din Cisnădie, înfiinţându‑se astfel Covtex‑Feizy Import&Export ’98. La achiziţie toate bunurile erau gajate la bănci din cauza creditelor contractate de fosta conducere. „Ne‑am crucit ce era la Cisnădie. Feizy a cumpărat majoritatea bunurilor de la bănci. De exemplu, a cumpărat un drum de asfalt, care şi acela era gajat“, spune Boldişor. Oricum, fabrica nu mai era atunci decât o umbră a ceea ce fusese înainte de 1989, când achiziţia unui covor de Cisnădie era posibilă doar dacă „aveai pile sau stăteai la coadă ore în şir“, pentru că toată producţia mergea la export, în fosta Uniune Sovietică. „Pe vremea lui Ceauşescu au fost acolo şi 5.600 de angajaţi. Era o investiţie enormă. S‑au construit cămine de nefamilişti, iar muncitorii erau transportaţi tocmai din Moldova“, povesteşte Boldişor.

Americanii au investit în primii ani aproximativ patru milioane de dolari, după care, până în 2004, s‑au mai investit câteva milioane, mai ales în retehnologizare. „S‑a schimbat totul acolo, de la spălătoria de lână până la finisaje“, explică el. Treptat, fabrica de la Cisnădie a început să aducă profit, până în 2007, când a înregistrat primele pierderi (în jur de 100.000 euro). De atunci, cererea a tot scăzut şi nu doar în SUA, ci şi pe celelalte pieţe de export unde activa compania. „Până să cadă piaţa americană, Feizy nu era interesat de vânzările din România. Erau doar nişte capete de producţie pe care le dădeam în consignaţii“, spune Boldişor.

Au mai rămas în jur de 50 de angajaţi la Cisnădie. O mână de oameni care nu par să aibă perspective pe termen lung, dar care au obiectiv imediat: să vândă stocul de covoare pe piaţa românească. O sarcină dificilă, având în vedere că şi România este plină de covoare de import, mai ieftine. „Aşa asistăm la dispariţia unui brand românesc cu tradiţie. Deschiderea de piaţă a condus la o invazie de produse din afară, o concurenţă pe preţ neloială. În plus, covoarele fabricate în România au ajuns să depindă de materia primă din import, ceea ce determină costuri foarte mari“, explică Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare (FEPAIUS). Grapini spune că la cele două ţesătorii pe care le deţine costurile cu materia primă – firul de lână de import au crescut anul acesta cu 15–20% în valută. „Înainte de ’89 aveam toate categoriile de fir, acum nu mai avem nimic“, completează ea. Cum este posibil ca într‑o ţară renumită pentru ciobanii săi să nu se găsească lână? „Fibra de lână trebuie să aibă o uniformitate pentru producerea covoarelor şi a textilelor. La noi, lâna este foarte murdară“, mai spune Grapini. Iar lipsurile la calitate sunt completate şi de achiziţiile agresive pe care le fac producătorii turci, de exemplu, direct de la crescătorii de oi locali, cărora li se adaugă şi lipsa unei infrastructuri adecvate pentru tratarea lânii. În context, covoarele fabricate la Cisnădie erau recunoscute tocmai pentru calitatea lânii, mai ales pe piaţa internaţională.
... vezi tot

marți, 18 mai 2010

despre elite

Mi-a ramas in memorie replica prietenului meu din copilarie Radu, aflat in Germania de mai multi ani, parte dintr-o discutie mai ampla despre "criza" si motivele ei. Am decis s-o pun pe blog, pentru ca mi s-a parut teribil de pertinenta, vis-a-vis de comentariile "elitelor" romanesti.

"Luci, eu sunt convins ca nimic nu se schimba din configuratia momentana si fiecare criza va intari solidaritatea si coeziunea zonei Euro. Vestul de care spui se identifica in mare cu cu ceva mai mult decat statele dezvoltate. De fapt, statele dezvoltate isi datoreaza nivelul unei elite economice, care aduce bunastarea la ea acasa. Daca in Ro. nu putem vorbi de o astfel de patura nu e vina Germaniei, care in definitiv face totul sa isi mentina acei oameni si sa le dea avantajele de siguranta investitionala (si de ce nu, si de imagine), de care au nevoie ca sa isi pastreze si consolideze pozitiile. Elitele occidentale gandesc si in termeni natiune/stat insa in mod clar se orienteaza spre profit. De aceea un politician german spunea acum cativa ani: "Acum patriotism inseamna sa investim in strainatate (chiar cu pretul sacrificarii unor locuri de munca)".
Aceasta este adevarata criza - lipsa conditiilor de dezvoltare a elitei locale !"

In loc sa ne promovam elitele, ne-am straduit din rasputeri sa aruncam cu noroi in Becali, Patriciu, Vantu si altii. Mai in gluma, mai in serios, chiar, avem elite ? Elite de afaceri, capabile sa dea tarii o imagine de stabilitate financiara ? ... vezi tot

luni, 10 mai 2010

reflectii despre democratie

O alta aberatie pe care o aud de vreo douazeci de ani incoace, este aceea ca Romania este o tara democratica, ca romanul se afla de ceva vreme in democratie. Sau alta si mai gogonata, ca avem o democratie prost intelesa.
Sa lamurim trei notiuni ...

Un sistem social se numeste democratic, daca se poate intretine singur. Adica se poate autoregla, fara interventie din afara. Cand spun "din afara", ma refer la oricine altcineva, organism de coercitie, individ sau tert, care sa intervina intr-o relatie intre doi indivizi sau un individ si societate. Sa ma exemplific. Intr-o democratie, nu poti calca pe iarba, pentru ca in momentul imediat urmator, cel care a plantat iarba pune mana pe par, iti arde una peste picior, si pe urma iti cere banii de doua ori. O data pentru iarba ofilita, si inca o data pentru iarba cea noua. Acesta este un sistem democratic. Abaterile pe care le permite sunt extrem de fine, iar fiecare individ este legat de alt individ pe orizontala si ierarhic pe verticala, prin relatii in general economice si etice. Legatura dintre stat si popor este una bi-directionala, reglata de sistemul electoral. Intr-un sistem democratic, transferul de putere (economica si politica) se produce pe verticala, prin acumulari la varful societatii si descarcari periodice catre baza ei. Un sociolog ar putea defini mai exact termenii. Un sistem democratic perfect nu are nevoie de stat, care sa intervina, prin legi si masuri. Natura este un astfel de sistem.

Un sistem anarhic, este un sistem in care legaturile intre indivizi sunt rupte. Pe scurt, fiecare face ce vrea. Nu exista autoreglare si abaterile sunt extrem de largi si permisive. Daca un individ calca pe iarba, nu se intampla nimic, pentru ca, de regula, iarba este pusa de cineva care nu are nicio relatie economica sau etica cu iarba. Faptul ca iarba este sau nu calcata, nu conditioneaza venitul celui care a plantat-o. Adica nu e iarba lui. Un sistem anarhic nu are structura pe orizontala sau pe verticala. Legatura dintre stat si popor este una uni-directionala, instituita de sistemul electoral, fals democratic, si fara intoarcere catre electorat. Intr-un sistem anarhic, puterea (economica si politica) se acumuleaza la varf, in mainile unui grup restrans, selectat de permisivitatea sistemului si a societatii (somnul natiunii ...). La un moment dat intervine blocajul, pentru ca sistemul nu se poate autoregla.

Un sistem dictatorial, este un sistem impus de un individ, sau grup apropiat. Acestia istituie norme, legi, de relationare intre indivizii societatii bazandu-se pe interesul lor, si foarte putin al majoritatii. Pentru ca esenta dictaturii este transferul ilicit de capital anterior dobandit intr-un sistem democratic. Daca un individ calca pe iarba, in momentul imediat urmator este penalizat, nu de de cel care a pus iarba, ci de un organism de coercitie instituit de catre dictator. Scopul nu este de cel protejare si compensare a celui pagubit, ci de folosire a banilor obtinuti pentru imbogatirea grupului privilegiat. Intr-o dicatatura nu poate fi vorba de sistem electoral, decat pentru legitimarea initiala. O dictatura se legitimeaza prin mijloace propagandistice. Cand intervine blocajul, atunci cand un alt grup de interese (economice si politice) vrea sa preia puterea. Blocajul nu intervine de la sine, ca intr-un sistem anarhic, pentru ca dictatorul este interesat ca sistemul creat de el sa functioneze.

Imi cer scuze pentru nefolosirea unor expresii de specialitate, sociologice, juridice sau economice.:)

Acum vine intrebarea fireasca, unde ne aflam noi ? In ce sistem ? Dupa parerea mea, Romania a fost o societate cat de cat democratica pana dupa al Doilea Razbloi Mondial. Comunistii au venit la putere, bazandu-se pe dezechilibrul creat de dictatura lui Carol II-lea. Antonescu a fost un patriot si nu un dictator, cum sustin unii, pentru ca i-a lipsit scopul personal.
Comunistii au instituit dictatura proletara, prin care o mana de oportunisti au profitat de sprijinul Moscovei si al "unora", sa transfere capitalul acumulat in mana marilor industriasi si latifundiari, in mainile "poporului".
Ei au creat un gen de societate foarte interesanta, pe care o intalnim de la sud, pana la Marea Baltica. Au creat o societate complet dependenta de dictatura. Iar cand dictatura a disparut, ea a ramas neconditionata de relatii economice si etice specifice unui sistem demoratic, transformandu-se intr-o societate anarhica. A creat un individ obisnuit sa i se spuna ce sa faca, sa i se dea. Asa era in 1990. Cei douazeci de ani de economie de piata au creat bazele unei societati democratice. Stiti cine sunt cei care inteleg democratia ? Patronii si cei care vad o legatura directa intre client si contul din banca. Cei care nu percep fenomenul, sunt cei sustinuti de catre stat, respectiv pensionarii si cei din administratie.
Pentru ca trebuie sa spun, democratia se bazeaza pe relatii economice directe.

Criza va reforma societatea romaneasca din temelii, punand-o pe baze reale, democratice, intorcand-o la starea dinainte de 1945. Depinde foarte mult de conditiile geo-politice si aliantele care se vor forma.
Foarte multi cred ca Romaniei "i se va mai da" in continuare, neconditionat. Fals, pentru ca cei care ne-au dat, si-au atins scopul, mentionat de mine intr-o postare anterioara. Iar ce avem, nu prea se mai cere pe o piata in cadere.
De fapt, noi avem de reformat doua lucruri: societatea si economia, iar ultima o va forta pe prima.

De ce are nevoie Romania in momentul de fata ? Cred ca avem nevoie de lideri dictatori.
Astept comentarii ...
... vezi tot

joi, 26 noiembrie 2009

identitatea poporului roman

Are romanul identitate ? In primul rand, ar trebui sa definim identitatea si la ce foloseste. Suntem constienti ca aproape toate notiunile - vezi patriotismul, daca nu aduc un plus de prosperitate omului nevoias, ele sunt lipsite de valoare. Poporul este format in majoritate din oameni simpli, fara cultura, si cu giji imediate. Acest aspect este specific tuturor popoarelor. Numai ca unele popoare au avut ragaz sa-si cultive valorile, spiritualitatea, in timp ce altele traiesc, de cand se stiu, de azi pe maine. Acest ragaz se cheama istorie. Pentru primele istoria inseamna respect, pentru ultimele, nu insemana nimic.
Cum se cultiva respectul pentru valori ? In primul rand prin educatie, incepand cu cea din povestile bunicilor, si terminand cu cursurile academice. Cand lipseste, apare o stare de indiferenta cu gand spre valorificare. Totul este justificat. Si respectul se poate cuantifica in valori palpabile, materiale, si nu numai de incantare a ochiului si spiritului. De exemplu, monumentele sunt carti de piatra. Ele ne spun ce trebuie sa facem si ce e mai important, ne spun unde au gresit altii. Ne spun ca cineva inaintea noastra a urmat o cale si noi trebuie sa-i urmam exemplul. Un novice ar spune: "Ei si, ce-mi pasa mie, fac cum vreau eu !". Si face cum vrea el, numai ca peste o vreme, vede ca ceea ce a cladit cu tuda trebuie luat de la capat. Apoi nefericitul se aseaza si cugeta. Daca ar fi tinut seama de scriptele vechi, n-ar fi muncit in van. Cel mai rau este cand nefericitul este lasat de colectiv sa "arunce bolovanul in lac". Iar dupa aceea, o suta de destepti se aseaza pe mal si se gandesc cum sa-l scoata.:)
Uneori tainele cele vechi sunt atat de ascunse si cu urmari nestiute peste vreme, incat pentru o minte de om simplu sunt greu de patruns. Pentru asta avem minti luminate !

Ce este identitatea unui popor ? Sunt valorile scrise si nescrise adunate din stramosi, si care ajuta un popor sa evolueze, sa supravietuiasca. Sunt acele taine (spuse cu atata har de Dan Puric in seminarul tinut la Sibiu in 2008), norme, datini si obiceiuri, ferecate in constientul colectiv. Un popor fara identitate este, fie condamnat la pieire, fie la o stare de inapoiere perpetua.

Priviti cu atentie la mai toate tarile aflate la rascruci de drumuri strategice. Sa luam Afganistanul, Armenia, Egiptul si altele. Cum este posibil, ca in era calatoriilor spatiale, locuitorii acestor tari sa traiasca la nivel de Ev mediu ? Interesele geostrategice au facut ca marile puteri sa mentina in aceste zone o permanenta stare de conflict. Si la noi a fost la fel.

Observam intiparit in mentalul colectiv conceptul de "acum". Romanul nu traieste pentru maine; el nu construieste durabil pentru generatiile urmatoare.
Cred ca identitatea recunoscuta a poporului roman este cea de "hot". As completa, de"hot prost".
Ce parere aveti ?
... vezi tot

marți, 10 noiembrie 2009

comunismul a luat sfarsit azi

Comunismul a luat sfarsit azi. Probabil ca vezi zambi amar citind aceasta afirmatie. Comunismul nu s-a terminat acum douazeci de ani, cum mai cred unii. Ca sa ma explic am sa fac o parabola. Impresia mea e ca acum douazeci de ani am fost in postura unor amarati scapati din lagar, si carora li s-a pus pe masa toate bunatatile. Acum bunatatile s-au terminat, lautarii au plecat, iar vantul bate prin farfuriile goale. A' era sa-l uit pe chelner. Acesta sta undeva in spatele nostru cu nota de plata in mana. Iar noi ridicam din umeri, dezmeticindu-ne treptat din betia libertatii.
Abia acum incepem sa ne trezim, sa simtim briza rece prin camasa subtire. Acum descoperim ca in cei patruzeci de ani in care am fost inchisi, am uitat cum sa ne castigam existenta in libertate. Ba mai mult, burma de monetar pe care am agonisit-o a disparut in buzunarele celor care ne-au inbuibat cu bucate alese. Cel putin asa am avut impresia, ca sunt alese; in realitate nefiind decat ciurucuri ieftine vandute la suprapret. E firesc, cand zeci de ani am umblat in tenesi de Dragasani, Adidasii sa ni se para sanadalele lui Hermes.
Pana acum romanul a tot chefuit pe banii luati cu imprumut. De acum inainte va chefui pe banii lui. Sau se va gandi de doua ori inainte sa arunce cu banii "fara numar ..." pe case, masini, toale si distractie. Cat costau, conta mai putin, atata vreme cat vecinul il privea cu admiratie. Deh, prostul daca nu e fudul, nu e prost destul. Ei bine, acum toate acestea vor avea un alt pret. Din fericire, din ce in ce mai corect.
Mi s-a parut hilara situatia unor "amarati", din Hunedoara parca, cand li s-a luat un interviu in direct. Era o familie "asezata" pe o canapea de piele in sufrageria vilei pe care tocmai si-au ridicat-o. Se plangeau ca au o gramada de cheltuieli si nu mai fac fata. Ca au facut credite la banci, ca nu le mai ajung banii pentru mancare, pentru caldura, pentru copil la scoala, haine si alte amanunte. Saracii, de unde sa fi stiut ei ca peste cateva luni va veni criza ?
Care criza ? Sa ne fie bine inteles, criza noastra nu semana cu criza altora. Desi suntem in UE, fiecare tara isi gestioneaza criza cum poate mai bine, prin liderii sai.
Noi tot speram intr-o minune. Acum imi dau seama de ce notiunea de "minune" are o insemnatate atat de mare in mentalul colectiv. Pentru ca n-am avut lideri in care sa credem. :) Privesc in istorie si realizez ca minunea de cele mai multe ori a purtat numele lui Dumnezeu sau cine stie ce moaste de sfant. Totusi, mi se pare absurd sa tot dam vina pe altii, iar cand trebuie sa luam atitudine, ne dam la o parte. Nu credeti ca a venit momentul sa nu ne mai ascundem ?
... vezi tot

miercuri, 7 octombrie 2009

altul ...

L-a bagat cineva in seama ?
... vezi tot

sâmbătă, 15 august 2009

diferenta dintre arta si comercial

Marketingul este stiinta care "ajuta" pe cineva sa "vanda" un "produs". E fals sa limitam marketingul strict la vanzarea unui obiect. Multi fac greseala asta.
In realitate, tot ce poate fi "vandut" face apel la marketing. Sau ar trebui sa faca. Tot atat de fals este sa credem ca "a vinde" se limiteaza la o tranzactie comerciala. Nu, daca avem ragaz sa privim in jurul nostru, observam ca orice poate imagina mintea si natura, poate fi transmis sau schimbat pe orice altceva,
care de cele mai multe ori nu are vreo legatura cu banul. Si cum in orice proces de schimb, este nevoie de strategie, adica de "pacalit" ochiul, simtul, starnit senzatie, este nevoie de marketing.
O floare pentru a se putea inmulti are nevoie de albina. Pentru ca albina sa vina sa-i guste polenul, trebuie s-o atraga prin colorit si mireasma. Floarea face marketing. Masculul Pasarii Paradisului din Noua Guinee isi atrage mireasa folosind si construind podiumuri stralucitoare. Nici omul nu este mai prejos. Frumusetea corpului feminin nu este altceva decat strategie de marketing. Privind in natura, observam ca cel mai pur si eficient marketing, aici il gasim. Sunt strategii perfectionate pana la nivel de atom - celula in milioane de ani de evolutie. Omul abia acum le descopera si copiaza.

In momentul in care vrem sa dam altora, si mai mult, sa primim ceva in schimb, avem nevoie de marketing. De ce ? Pentru simplul fapt ca aproape intotdeuna exista o discrepanta intre cerere si oferta. Pentru ca cineva sa cumpere de la noi si nu de la altul, este nevoie de strategie - infrumusetarea marfii, atragerea clientului, prezentare, psihologie si multe altele.
Marketingul reprezinta legatura dintre vanzator si cumparator. Ca sa vinzi un produs, este absolut necesar sa cunosti ce vrea cumparatorul sa cumpere. Altfel, risti sa ramai cu "marfa" nevanduta.

Aici intervine diferenta dintre arta si comercial.

Am sa incep cu un exemplu.
Celebrul regizor Andrei Serban, cand a fost adus in '90 la conducerea Teatrului National, in locul lui Radu Beligan, a pus in scena celebra piesa: "Trilogia Antica". Desi a fost trambitat, succesul n-a fost cel asteptat. La inceput, oamenii s-au dus impinsi de inedit, de "pedigree-ul" regizorului. Apoi ineditul s-a transformat in hilar si deceptie, cand in loc de costume spectatorii au vazut izmene si carpe, iar actorii semanau cu pacientii unui spital de nebuni.
Tin minte replica regizorului: "Publicul roman nu este pregatit sa primeasca o viziune avantgardista asupra originalului". Ei bine, Andrei Serban a facut arta. Faptul ca a dat vina pe public pentru ca nu i-a cuparat biletele, denota naivitate. Daca vroia ca publicul sa-i cumpere piesa, trebuia sa faca o piesa comerciala. Daca se baza pe un marketing elementar, si-ar fi dat seama ca un public format in 30 de ani, cu o anumita viziune asupra esteticului, nu va aprecia peste noapte o alta viziune.

Daca tineti minte, in urma cu un an a fost un scandal imens in legatura cu galeria de arta moderna deschisa de Romania la New York - sub egida si pe cheltuiala ICR, al carui director era H.R.Patapievici. O galerie plina cu oscenitati, de o agresivitate vizuala dubioasa.
Am urmarit cu neliniste faptul ca aproape toti cei care s-au perindat pe posturile TV au comentat evenimentul cu amatorism (inclusiv B. Naumovici). Toti au pus accent pe obscenitate si eroticul excesiv, adica pe mesaj. Dar niciunul n-a patruns esenta evenimentului si sa puna punctul pe diferenta dintre arta si comercial.
Daca respectivul eveniment nu ar fi avut deasupra sigla "Romania", nu era absolut nicio problema. Un artist si-a expus viziunea sa proprie asupra unui subiect controversat.
Dar, faptul ca expozitia a reprezentat Romania, a transformat arta in comercial. A ridicat miza evenimentului. Asta n-a stiut sa faca Patapievici, cu tot respectul pentru capacitatea sa intelectuala - sa deosebeasca arta de comercial. El a crezut ca daca va soca publicul, va starni senzatie. In advertising se practica. A uitat un aspect minor: apelezi la "decoy" numai cand ai publicul sub control. E foarte riscant sa faci experiment pe un public necunoscut. Cu atat mai mult, cu cat suportul uman din spate era tocmai natiunea; cea care ti-a acordat "cecul in alb".

E de la sine inteles: cand faci arta, iti place tie si unui grup restrans. Si nu te deranjeaza absolut de loc cand nu-ti intra nimeni la vernisaj. Cand faci comercial, trebuie sa placa la toti, sau majoritatii. E un joc de procente.
Cand in acelasi joc sunt si bani, nu prea merge sa spui: "stii, nu s-a vandut, pentru ca ... consumatorul e bou si nu stie sa aprecieze ...". Nu, tu esti bou, pentru ca stai prost la capitoul marketing.

Cand scrii o carte se intampla acelsi fenomen. Sunt foarte multi scriitori care parca joaca la loterie. Isi publica cartea la cine stie ce editura si apoi asteapta cu sufletul la gura ca ea sa se vanda. Unul din rolurile editorului este acela de a face margeting. Adica de a confrunta datele din piata, cerintele cititorului, cu continutul cartii, si apoi sa promoveze cartea si autorul. Si daca datele din piata nu corespund, nu o publica.

Inclusiv aceasta postare se incadreaza in subiect. Daca postarea mea nu "pasioneaza" pe nimeni, insemna ca am pierdut vremea de pomana, incercand sa redactez un gand. Cineva spunea ca un blog este un jurnal personal, si ca n-ar trebui sa intereseze pe nimeni ce scrie el. Blogul este un jurnal pe care il citesc toti. Faptul ca ii este indiferent, seamana putin cu a-ti da jos pantalonii pe strada si apoi sa strigi la privitori: daca nu va place, inchideti ochii !
Pe de alta parte, incerc sa rezist cat mai mult comercialului, si sa nu postez manele si mondenitati. Smile!

Am sa vin cu un alt exemplu: GAYFEST.
Aici avem un alt exemplu de art & commercial. Homosexualii, prin parada tinuta in centrul Bucurestiului au dorit sa "se faca cunoscuti si acceptati". Nu le contest gandul, mesajul initial, ci forma sub care au transmis-o publicului. Doar asta au urmarit - ca publicul sa le "cumpere" mesajul. Tin minte un interviu, in care unul dintre ei, imbaracat papagal, a zis: "Sunt deceptionat de ceea ce am vazut". Il cred pe cuvant, si eu am avut aceeasi impresie. O manifestatie cu un mesaj onest s-a transformat in circ. Oamenii de pe margine, in loc sa-si manifeste simpatia, se uitau ca la niste ciudati. Aspect sesizat dealtfel si de protagonistii cu ceva bun simt. Nu s-a facut marketing absolut deloc. S-a copiat identic un eveniment care are loc in occident. N-au tinut cont de faptul ca majoritatea privitorilor aveau o alta cultura si educatie, in termeni de marketing: specific national. Comercialul s-a transformat in ridicol.

Acelasi fenomen il intalnim cateva sute de km mai la est. S-a demonstrat inca o data ca Moldova nu vrea occident. Acesta este comercialul Moldovei. Incercarea de a implanta cu forta o gandire capitalista in locul celei socialiste, este sortita esecului. Cu atat mai mult cu cat viziunea s-a dovedit neviabila la noi.

Arta si comercialul reprezinta doua repere, de care trebuie sa tinem cont cand investim timp si resurse, si mai ales cand stabilim targetul actiunii noastre.
- Vrem sa obtinem bani, atunci obiectul pe care il producem si il vindem, va trebui sa tina cont de specificul cumparatorului, de dorintele lui, cultura, educatie si multe alte variabile.
- Nu ne intereseaza daca produsul se vinde, atunci facem arta.

Am vazut in exemplele anterioare un fenomen interesant. Cand incerci sa impui arta prin agresivitate, obtii efectul contrar.
Iar cand imbini arta cu comercialul, obtii un produs de succes.

Arta este si cand patronul unui hotel de pe litoral se mira ca turistii nu-i trec pragul. De ce ? Pentru ca el ofera turistilor propria viziune asupra esteticului, igienei, servirii, mancarii si altor amanunte. El nu tine cont de ceea ce vrea clientul. Si mai absurd este faptul ca patronul respectiv investeste bani, timp, si credite de la banca.
La fel este si cu pensiunile din mediul rural. Aproape toate sunt imbracate in beton si faianta, de jos pana sus. Taranul, saracul, habar nu are ca rusticul inseamna lemn, piatra, stuf si lut, nu faianta si gresie de Italia.
In ambele cazuri avem de a face cu ignorarea marketingului. Din pacate, la noi ignoranta este sport national.
Iar cand turistul occidental, avid dupa rustic, nu le calca pragul, dau vina pe Dumnezeu, pe criza sau pe orice altceva decat propria prostie.

Acesta este marketingul, asta e Romania in care traim !
Pot spune cu toata convingerea, in Romania, in ultimii douazeci de ani, s-a facut multa arta. Suntem o tara de artisti. Smile! E totusi un progres de la amator la artist, nu ?

Am o intrebare: cati din voi ati apelat vreodata la marketing, si in ce situatie ?
... vezi tot

vineri, 14 august 2009

vom avea guvern strain

Cand o mare companie intra pe pierdere din cauza unui management defectuos, se intruneste adunarea actionarilor si desemneaza un alt manager si un consiliu de administratie.
Cand o tara este la un pas de colaps economic din cauza proastei guvernari, se intrunesc actionarii si pun un alt guvern.
Ei bine, la asta ar trebui sa ne asteptam in viitorul apropiat. Cine sunt actionarii ? Stati, nu va grabiti sa spuneti ca alegatorii. Varianta aceasta este pentru cei naivi.
...
La sfarsitul anului, cel tarziu la inceputul anului viitor, vom avea guvern strain.
De fapt este o noua strategie a Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale, prin care "se ofera" asistenta finaciara si tehnica tarilor aflate in dificultate.

Celor preocupati mai mult de grijile cotidiene si mai putin de istorie, le spun ca ultima data cand am fost "asistati economic" a fost in 1956.
Anexez un extras de pe wikipedia:

"Sovrom-urile au fost societăţi mixte româno-sovietice înfiinţate în 1945 în urma unui acord între România şi Uniunea Sovietică, semnat la Moscova pe 8 mai 1945, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României faţă de Uniunea Sovietică (vezi Tratatele de pace de la Paris, 1947). Sovrom-urile au funcţionat până în 1956, când au fost dizolvate.

Aceste societăţi mixte au devenit cunoscute cu numele de "sovromuri", termen asociat cu spolierea României de către URSS. Sovromurile au reprezentat cea mai durabilă şi mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România, dar de fapt exploatarea la sânge a bogăţiilor naturale ale ţării şi, în general, a economiei româneşti.

Într-un memoriu adresat prim-ministrului de atunci, Petru Groza, academicianul Onisifor Ghibu califica înfiinţarea societăţilor mixte româno-sovietice drept "un capitol al tragediei noastre de astăzi, camuflat sub firma prieteniei 'româno-sovietice' ". Cât despre activitatea lor, acelaşi Onisifor Ghibu considera că "sub acest nume benign, se duc în Rusia cele mai de seamă bogăţii de tot felul ale ţării noastre, cu preţuri derizorii, în timp ce pe pieţele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiţi să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele""

De retinut faptul ca FMI nu este un organism european sau subordonat ONU. El este un Fond Monetar PRIVAT. Si ca atare, reprezinta interesele unor anumite cercuri de afaceri. El a fost special creat in scopul "ajutarii" unor guverne.

Ce fac cei din "sistem", ce face SRI ?
... vezi tot

luni, 10 august 2009

marlanul e la putere



Marlanul e la putere - Lansarea cartii Destin Valah

Istoricul Adrian Majuru si-a lansat cartea Destin Valah, alaturi de doi invitati, Stelian Tanase si Razvan Ion. Cei trei au vorbit despre evolutia valahului si au tras concluzia ca marlanul este la putere in zilele noastre, si asta pentru multa vreme de acum inainte.
* Observati la Stelian Tanase aroganta marlanului stilat. Desi subiectul este pasionant, afiseaza o stare de plictis inconfundabila. :)) ... vezi tot

marți, 4 august 2009

vesnicia s-a nascut la sat



"Sufletul satului

Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred cã vesnicia s'a nãscut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pãmânt undeva.
Aici se vindecã setea de mântuire
si dacã ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.

Uite, e searã.
Sufletul satului fâlfâie pe lângã noi,
ca un miros sfios de iarbã tãiatã,
ca o cãdere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."

Lucian Blaga


Ma intreb, ce-ar fi fost daca in '45 istoria si-ar fi urmat cursul ante si interbelic. Daca comunismul n-ar fi venit peste noi, purtat de tancurile sovietice. Daca nemtii s-ar fi retras in liniste si ne-ar fi lasat in pace ... Daca nu ne-am fi nascut pe acest pamant ... Smile!
Cred ca am fi ramas tarani in proportie de 80%. Romanul nu s-ar fi rupt de sat. Nu stiu daca ati observat, pentru roman satul reprezinta un fel de stup, iar el, precum albina, se intoarce de fiecare data. Oriunde s-ar duce in lume, el nu se aseaza acolo, ci aduna bani sa-si ridice gospodarie acasa. In tarile apusului oamenii au plecat la oras cu cateva sute de ani in urma, odata cu marea revolutie industriala. La noi fenomenul ar fi fost acelasi, putin intarziat, pastrand satul ca nucleu pentru "escapadele" economice.

Dar sa ne intoarcem in trecut... Cei ramasi ar fi facut agricultura. Multi s-ar fi indreptat spre orase, ar fi devenit meseriasi, ar fi lucrat in fabrici, ar fi pus ban peste ban si apoi s-ar fi intors instariti. Si-ar fi ridicat gospodarii infloritoare, ar fi crescut animale, ar fi lucrat campul, iar surplusul l-ar fi vandut la oras. S-ar fi ridicat si industrie prelucratoare si de constructii de masini, pentru mediul rural cu precadere. Totul ar fi fost perpetuat dupa vechea traditie a lucrului bine facut si dupa taina invataturii transmisa din tata in fiu. Si ar fi fost bine. Care ar fi avut bani si minte s-ar fi dus la scoala. Care nu, ar fi muncit campul.
Cu siguranta am fi devenit cea mai bogata tara din Europa.

Din pacate, n-a fost sa fie asa, pentru ca unii au vrut altfel. Nu vi se pare ciudat sa ne tot dam dupa cum vor altii ? Eu unul m-am saturat !
Acum se pare ca ne vor lasa in pace o vreme. Avem sansa sa ne asezam ... sper ca nu cu curu'n sus. Smile!
... vezi tot

sâmbătă, 1 august 2009

mintea romanului cea de pe urma

Am scris prin februarie o poveste, o parabola despre cum se spoliaza popoarele de averi si resurse si apoi sunt lasate la voia istoriei. La noi, parca nu se mai termina. Ghinionul nostru este ca ne nastem de fiecare data la fel de prosti. Apoi vin unii de profita si ne vand kkt cu glazura de occident. Si dupa ce ni l-au vandut pe tot, pleaca si ne lasa cu ochii in soare. De fapt ei nu fac altceva decat sa speculeze prostia, lenea si fudulia cu care ne-a inzestrat Dumnezeu cand ne-a asezat pe aste plaiuri binecuvantate.

"Vine criza, Romania va intra in colaps economic si financiar !". Pe toate canalele media se trambiteaza astfel de stiri, de parca scopul principal ar fi cresterea ratingului, nu gasirea unor solutii. Care mai de care, economisti de frunte, vin si ridica din umeri si spun ca ar trebui sa ...,
si dupa aceea fug repede la stapan si-i pupa papucul.
Apoi este foarte evident ca nealesii nostri sunt depasiti de situatie. Douazeci de ani s-au chinuit sa se specializeze in lipitori, si acum avem pretentia sa scoata tara din criza ? Habar nu au cu ce se mananca asta ! Vorba lu' Operescu: "le trebuie sange in instalatie", si creier as spune eu. Daca FMI-ul i-ar cere "putatorului de cuvant" sa practice o felatie eleganta, cred ca s-ar conforma fara prea mult cuget. Vai, ce n-ar face el pentru binele neamului ?! Smile! Poate ma aude Calinescu si mai baga o serie de "Chestiunea Zilei". Ultima a terminat-o cand a plecat FMI-ul.

Pana una alta, banul va fi din ce din ce mai scump, magazinele din ce in ce mai goale si taxele din ce in ce mai mari. Pana cand ? Sunt curios si eu ... Ideal ar fi pana in momentul in care vom ajunge suficient de jos sa pretuim bobul de grau si leul numarat cu grija. Atunci vom scoate de la maculatura toate povetele bunilor si strabunilor nostri, adica mintea romanului cea de pe urma, si ne vom invata copiii ca totul are un pret. Dar nu inainte de o razmerita cu iz proletar, marca URSS - New Age.
Sa ne fereasca Dumnezeu !
...
A fost odata o insula, pierduta undeva in largul marii. Cranguri verzi umpleau vaile, ape limpezi se pravaleau in cascade, valurile marii scaldau plajele aurii. Pe frumoasa si bogatul pamant al marii traia un popor pasnic. Isi incropeau existenta din pescuit si agricultura, construiau case, cresteau animale, se casatoreau, faceau copii, se adunau din cand in cand sa se bucure si sa puna insula la cale, se inchinau la mare, pietre si la stele. In putinul lor, erau fericiti. Aveau traditii, datini si obiceiuri, intr-un cuvant: IDENTITATE. Viata pe insula se desfasura sub fireasca taina a lucrurilor, netulburata de nimic, intr-o perfecta conexiune cu natura. ...
Intr-o zi, la orizont, s-a aratat o corabie mica. A acostat si din ea au coborat niste oameni imbracati in straie argintii. Carau niste lazi grele. Acei straini si-au facut tabara pe plaja, si din lazile mari au inceput sa scoata lucruri sclipitoare. Sute de ochi ii spionau din umbra padurii. Desi nu indrazneau sa se apropie, pe fetele locuitorilor insulei se citea uimirea si dorinta de a avea si ei din obiectele acelea. Apoi intr-o zi, acei straini s-au apropiat de sat si au inceput sa daruiasca. Bucuria localnicilor a fost fara margini. In viata lor nu mai vazusera asemenea lucruri frumoase.
Peste o vreme, strainii au decis sa plece intr-ale lor. S-au urcat pe corabie si au disparut la orizont. Inainte de plecare au spus ca vin dintr-o tara bogata, aflata dincolo de mare, unde oamenii umbla pe patru roti, se imbraca cu straie scumpe si se uita seara la niste cutii negre. Si le-au mai spus ca se vor intoarce.
Premeditat si fara sa dea de banuit, strainii insamantasera samanta discordiei. A dorintei de a avea, de a fi. Obiectele stralucitoare au inceput sa se vanda, unii le aveau, altii nu. Iar cei ce aveau deja mult, vroiau si mai mult.
Peste un timp, la orizont s-au ivit trei corabii. Pe una au recunoscut-o. Au aruncat ancora si din pantecele lor au inceput sa fie descarcate pe plaja sute de lazi grele.
Bastinasii s-au repezit bucurosi, gandind in sinea lor ca vor primi daruri ca data trecuta.
Gresit ! De data aceasta, strainii au zis: "Vreti ? Dati la schimb !". "Ce ?", au intrebat locuitorii insulei. "Orice: lemn, fructe, pietre, peste, mana de lucru !". Si au dat ! Ani la rand, corabiile au plecat burdusite peste mari, vedeau cum copiii lor pleaca si ei cu aceleasi corabii. Mai vedeau cum acele obiecte stralucitoare pe care strainii le dadeau la schimb, nu erau la fel de stralucitoare ca prima data, si cum apoi se stricau si trebuiau cumparate piese de schimb sau altele noi.
Pe insula au aparut hangare imense, baruri si cluburi de noapte, hoteluri si cazinouri, unde cei altadata modesti, acum devenisera bogati si aruncau cu stralucire in drepata si stanga. Dar cei mai multi locuitori ai insulei erau saraci. Mai saraci decat fusesera inainte. Munceau pe nimic pentru bogatii aparuti peste noapte, care pupau la randul lor poalele strainilor, atat de binevoitori odinioara.
Bogatiile insulei se imputinau pe zi ce trecea. Dar ce era mai rau, valorile de altadata, care dadeau echilibru insulei, datinile, acele taine pastrate cu sfiintenie din mosi stramosi, erau uitate si batjocorite. Peste idolii marii si ai stelelor s-a asternut uitarea, iar cei care scapasera de ciocanele civilizatiei, fusesera acoperiti de pamant si ignoranta. Banul devenise noul idol.
Intr-o buna zi, strainii au plecat ! Toti s-au minunat. Cei putini si bogati s-au ingrijorat, iar cei multi si saraci s-au bucurat. Dar bucuria le-a fost de scurta durata. Cand au intors capetele si s-au uitat la insula lor, din ea nu mai ramasese absolut nimic. Vanturile marii spulberau praful, mormane de moloz rasareau din baltile noroioase. Nimic nu mai amintea de frumoasa insula de odinioara. Totul fusese sapat, taiat si luat. Totul ! Din obiectele stralucitoare aduse de straini se alesese praful. Prin hotelurile, in care bogatii insulei investisera in speranta vremurilor bune, batea vantul. Casele vechi, atat de speculate de imobilari, nu mai interesau pe nimeni.
Cativa mai temerari, au incercat sa se duca dupa corabiile strainilor. Degeaba ! Dupa cateva mile, curentii le-au aruncat barcile subrede inapoi pe insula.
Din clipa in care primul strain a pus piciorul pe insula, au trecut zeci de ani. Putini din cei care traisera odata mai erau in viata. Se uitase aproape totul: datini, obiceiuri, invataturi pastrate si transmise urmasilor veacuri la rand.
Cand si-au dat seama ca scopul urmarit de straini, n-a fost altul decat furtul bgatiilor lor, scop bine ascuns sub masca prosperitatii, era deja prea tarziu.
...
O poveste de peste mari si tari. Nu ma mir daca multi asta si vad in parabola anterioara. Ignoranta are rang de virtute in Romania zilelor noastre. Pentru ei, daca e aprins becul din coltul strazii, au impresia ca e frumos afara.
Priviti in istoria veche si recenta. Priviti cucerirea Daciei de catre romani, la insulele Pacificului, la vechile colonii ale Africii, la Conquista Americilor de catre spanioli, la India britanica, la Mexicul vechi si recent, la Argentina anilor '95, la Cuba de ieri si de azi, la Coreea, Vietnam si alte tari asiatice si in final, la Europa de Est. Totul se repeta, parca la nesfarsit, tot in care unii castiga si altii pierd. Lipsa de scrupule al celor cativa care conduc lumea, nu are limite. Probabil ca multi vor sari in sus, exclamand: "Limite ? Acesta este capitalisul !". O fi, dar cand omori oameni si distrugi identitatea unui popor, nu sa supravietuiesti ca dobitoacele naturii, ci ca sa-ti umpli buzunarele, se numeste CRIMA CU PREMEDITARE, nu capitalism.

Poate ca vorbele mele suna a mesaj proletar. Poate ... Dar sa nu uitam ca proletari au fost si Vlad, si Horea, ori Tudor, Balcescu, Iancu, Iorga, Patrascanu si multi altii in istoria acestui neam. Oare de ce ?

Merita revazut si asta: Criza din Argentina
... vezi tot

duminică, 19 iulie 2009

manifest pentru schimbare


De la o vreme, foarte multi prieteni, mai mult sau mai putin virtuali, ca urmare a degradarii umane pe care cu totii o observam in jur, si-au exprimat dorinta unei uniri in cuget, cu scopul de a schimba ceva in lumea in care traim. Unii mi-au cerut sa ma gandesc la o forma unitara, un fel de asociere, blog sau forum, altii mi-au spus ca n-ar fi rau sa facem un partid. Hilar ... Si atunci, tot intorcand-o pe tote fetele, am gasit o solutie. Ce-ar fi sa ne unim blogurile, dar nu intr-unul singur, ci in mai multe bloguri cu acelasi continut. Ca sa ma fac inteles, am sa aplelez putin la algebra. Avem o suta de bloguri, cu continut divers, unele cu mai mult continut, altele cu mai putin. Pe internet, respectiv pe google, puterea consta in trafic. Cu cat traficul este mai mare, cu atat blogul va fi mai cautat si citit. Dar traficul depinde de cat de multa informatie contine un blog. O suta de bloguri insemna 1 + 1 + 1 + ..... + n. Daca insa fiecare blog ar contine informatia tuturor blogurilor, atunci am avea n + n + n + ... + n. Prin urmare, am sa va cer, tuturor celor care simtiti si vreti sa schimbati ceva, celor care vad blogul mai mult decat un jurnal personal, sa ne unim. Sa preluam si sa dam mai departe ! Sa publicam orice postare interesanta pe care o gasim pe celelalte bloguri - cele care si-au exprimat adeziunea, bineinteles specificand provenienta. Asa traficul va creste mult mai repede, iar noi vom fi cititi de cat mai multi oameni. Practic ne vom ajuta unii pe ceilalti sa ne crestem traficul. Si in felul acesta vom reusi sa schimbam ceva. Va rog sa nu priviti propunera ca pe ceva unilateral sau personal. Google functioneaza dupa matematica, nu dupa sentimente. Nu conteaza ca informatia pe care o aveti pe blog va apartine sau nu. Google aduna cuvintele si promoveaza blogurile pe care le gaseste. Ce parere aveti, incercam ?

REGULI
1. Cel care doreste sa preia o postare va cere acordul autorului. Odata obtinut, acesta va fi valabil pentru orice preluare ulterioara.
2. Cel care preia o postare trebuie sa instiinteze autorul printr-un comentariu.
3 . Cel care preia postarea este obligat sa ataseze linkul catre blogul autorului.
4. Nu vor fi preluate postari cu inimioare si floricele, sau despre gandurile intime ale autorului. Acestea au statutul de private.
5. Intrucat dezideratul nostru este sa promovam valorile, toti cei care vor sa devina membri, trebuie sa stapaneasca destul de bine gramatica limbii romane.

Sunteti de acord ?
... vezi tot

joi, 16 iulie 2009

locul meu este aici


Am pornit aceasta postare de la un comentariu facut pe un alt blog, in care subscriam la indignarea autorului referitor la mizeria din jurul nostru. Indignarea la stresul cotidian si la lucrurile frumoase pe care nu le mai vedem, pentru ca retina noastra a ramas sensibila doar la aritmetica elementara.
...
Sunt revoltat pe oamenii acestei tari, pe incultura, pe prostie, pe analfabetism, pe lipsa unor valori universale si vechi.
Candva in istorie am avut constiinta acestora. Faradelegi erau si atunci, insa omul obisnuit avea notiunea valorii elementare, trudita cu sudoare, dobandita, mostenita si nicidecum furata. Si pe care o apara cu pretul vietii. Apoi au venit comunistii si au rasturnat caruta, dand prostului averea desteptului. A dezradacinat omul de traditii, facandu-l sa uite tot ce-a fost bun, sa uite invatatura scrisa sau nescrisa, lipsindu-l de repere morale pentru faptele sale.
Acum, romanul va trebui sa reinvete tot ce-a uitat, pornind de la bobul de grau, fierul batut pe nicovala si leul numarat si pus deoparte pentru zile negre. Asa era demult, asa va fi de-acum inainte, fie ca vrea, fie ca nu.

Reflectand la ce este in jur, incep sa realizez ca o vreme vom ramane un popor primitv in cuget si simtiri. Un popor care a instituit alte norme de convietuire, punand mai presus de orice banul, si lasand la coada grija pentru sine si aproape.
Am avut ocazia sa vad cu ochii mei cum sute de mii de dolari nu mai valoreaza nimic. Unde ? La Spitalul Fundeni, la sectia de oncologie. Oameni grei, care au adunat munti de bani, si-au neglijat sanatatea, familia si s-au trezit cand era prea tarziu.
Obisnuiti cu faptul ca pot cumpara orice, nu le venea sa creada ca nu pot cumpara sanatatea.
Dar mai dureroasa decat pierderea sanatatii este prierderea invataturii. Adica invatatura pe care trebuie s-o dai copiilor. In iuresul cotidian copiii au devenit o povara. Multi, constienti ca pentru ei muncesc, le pun la dispozitie bani si uita de ei aproape complet. Apoi, cand e tarziu sa mai repare ceva, asista neputinciosi la faptele reprobabile ale odraslelor. Odrasle care cred ca li se cuvine totul si nu au notiuni elementare despre bine si rau, munca si nemunca, lege si faradelege, si care in cativa ani vor papa toata agoniseala parintilor.
Cunosc indeaproape o famile cu nume greu in businessul romanesc, cu un copil, acum de 35 de ani, care nu stie decat sa ceara: "mami, imi iei si mie un Porche ?" si se scoala la 4 dupa-amiaza, dupa ce-a "spart" 1000 euro in noaptea precedenta la Bamboo. Am incercat sa vorbesc cu parintii lui, sa le spun adevarul, dar nu am avut cu cine sa vorbesc.

Suntem o natie care va trebui sa-si recastige valorile cu "arma in mana", asa cum au facut-o americanii si europenii acum 200 de ani. Toate tarile civilizate au trecut prin aceasta proba de foc si de aceea au ajuns acolo unde sunt azi, si le invidiem. Poate sunt absurd, dar cred ca fiecare om apartine pamantului unde s-a nascut el si inaintasii lui. Si nu-si da seama de asta decat atunci cand e departe.
...
La un moment dat si eu am cochetat cu gandul pribegiei. Poate am s-o fac intr-o zi, sau poate nu. Dar inainte, am sa ma gandesc la urmatoarele: nu sunt convins ca pe alte meleaguri voi gasi oameni care sa simta ce simt eu si cu care voi putea comunica la fel, pe dulcea mea limba. Oameni care sa aiba aceleasi ganduri, sa fi trait aceleasi experiente, sa simta ce simt eu. E usor sa vezi frumosul, bucuria si sa ignori tristetea.
Stiti ce ma doare ? Cunosc o gramada de oameni "adevarati", care din cauza disperarii vor sa plece din tara, sa aleaga raul cel mai mic. Oameni care isi dau seama ca singurul fel in care mai pot supravietui, este sa fure. Acestora le spun ca bazele economiei mondiale se vor schimba in totalitate. Ca ce-a fost ieri, maine nu va mai fi, ca tarile care ieri ne-au vrut, acum nu ne mai vor, si vor face tot posibilul sa ne goneasca. Cine vrea sa simta pe pielea lui asta, n-are de cat. Bine, ca vor fi si variante ca: sa te mariti cu un strain sau sa-ti puna Dumnezeu mana in cap. Altfel, vei fi nevoit sa faci munca de jos. Decent, dar tot ultimul om vei fi.
Dar sa revin. Imi dau seama ca plecand va trebui sa accept locul doi, adica de slujbas, furnicuta angrenata intr-un sistem superconsumist si supermarketizat, cu care nu sunt de acord. Asta e, sunt un rebel prin definitie.
Deocamdata cred ca locul meu este aici pe acest pamant si n-am sa capitulez curand. Sau cine stie, poate amploarea evenimentelor va fi peste masura unui simplu om.

Continui sa cred ca in tara asta sunt oameni de o suta de ori mai valorosi ca in alte parti. Oameni care vor sa schimbe ceva si care se incapataneaza sa spere. Printre ei ma numar si eu. Din pacate, nu sunt foarte multi cei care si-au pastrat valorile si credinta.
Si tot din pacate, acum, natia romana se afla, comparativ, undeva pe o scara care se clatina si vrea sa paseasca pe scara vecina. Am o veste proasta. Nu se poate ! Ca sa urce pe cealalta scara, va trebui sa se dea jos. Si vestea buna, unii din noi se afla deja dincolo. Smile!

Tot ce avem de facut, este sa ne cautam, sa comunicam si sa construim impreuna.
... vezi tot

luni, 6 iulie 2009

danone si tanti mita

La recomandarea unei cititoare, Nico, am intrat pe urmatorul link: aici, unde am gasit un articol interesant, scris chipurile de Urban Iulian. Anexez mai jos un extras. Si apoi comentariul meu.



Cum a falimentat-o Danone pe tanti Mita din Moeciu
...
"Am discutat astfel cu tanti Mita, o femeie de 60 de ani, nascuta si crescuta la Moeciu, pentru care anul 2008 inseamna unul mai prost de 100 de ori decat anul 1989. Atunci ea avea 20 de vaci, care dadeau lapte, branza, cas, pe care tanti Mita il dadea la cooperativa sau il vindea direct la Brasov in piata, si din care a reusit sa isi faca casa pentru ea si copii ei.
Dupa 18 ani de capitalism salbatic, tanti Mita, care dupa trasaturile fetei arata tot la fel ca o femeie de 40 de ani din Bucuresti [ femeie a carei sanatate este tocata de stres, zgomot, praf ], mai are doar 3 vaci care pasc numai pe muntii din zona Moeciu, insa vrea sa mai renunte la inca doua vaci, pentru ca centrul de colectare a lapteului de la Bran s-a desfiintat, intrucat nu mai aveau cui sa vanda laptele si produsele din lapte, astfel incat nu are sens sa mai ingrijeaza de trei vaci.
Va mai pastra una singura, pentru ca, zice tanti Mita, nu intelege cum de " beti voi vopseaua aia alba de-i zice lapte, care are miros asa de zici ca-i sampon si care sta in cutiile alea de aluminiu" si are dreptate. Daca te uiti la consistenta laptelui de vaca de munte, il vezi cat de gros si de gras este, mai ales pentru copii si batrani fiind adevarate surse de sanatate. Daca vezi cum se face branza, cu pastile, fara cheaguri, iti pui in primul rand o intrebare : Daca centrele de colectare ale laptelui de la acesti producatori s-au desfiintat, SINGURII CARE PRODUC ECOLOGIC SI SUNT SURSA DE PRODUSE SANATOASE, fiind deliberat trimisi in faliment, de unde naiba iau astia de la Danone, Milli sau Tnuva laptele pentru produsele lor ?
Mai tineti minte de scandalul din 2007, cand compania Danone a fost amendata, in iulie, de catre Autoritatea Veterinara deoarece nu a informat despre importurile de materie prima, dar reprezentantii companiei au spus ca nu au aflat la timp despre aceasta prevedere legala ? Scandalul s-a chemat "dioxina in iaurt" si pana la coada, Danone a iesit ca nu foloseste substante nocive in iaurturile sale si a urmat apoi o intreaga mascarada cu Teo Trandafir plimbandu-se in halat prin fabrica si adaugand la kilogramele deja existente, altele , in timp ce manca dintr-un iaurt al acestei companii.
Potrivit infomatiilor furmizate de Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) valoarea amenzii data firmei Danone a fost de 10.000 de lei, insa atunci am aflat faptul ca, singura legatura intre produsele facute de Danone si laptele sanatos de vaca este doar culoarea alba. Am mai aflat astfel ca Danone a fost amendata pentru ca toata "materia prima" [ asa se cheama chestia din care se face lapte si iaurturi, domnilor, nu se numeste in actele de import lapte, pentru ca nu este lapte ci "materie prima" ] adica pulberile alea albe care apoi se dizolva in apa, pastilutele, cheagurile alea pline de chimicale, se IMPORTA. Mai nimic nu se cumpara din Romania, de la producatori, FIIND ASTFEL OTRAVITI LENT. Si ne miram de explozia numarului de decese din cancer. Se mai cumpara lapte de la producatorii care au ferme, insa vacile alea si laptele lor, in conditiile in care mananca furaje chimicale, si tot felul de nutrienti, numai lapte sanatos nu dau.
Iar tanti Mita, care in viata ei nu a conceput ca vaca ei sa manance altceva decat iarba grasa de pe pajistile din Moeciu-Bran, a ajuns in raiul capitalist sa mai aiba 3 vaci fata de cele 20 detinute in timpul iadului comunist....
Din pacate nu mai avem timp sa ne hranim sanatos si acceptam aceste otravuri care ni se servesc industrial. Un cunoscut, care are facultatea de microbiologie, mi-a zis : " Iulian, la cat lapte se vinde in Romania si in general in lume, tu chiar crezi ca exista atatea vaci, bivolite, oi sa capre sa il genereze ? Daca ai stii ce se baga in mancarea noastra ai innebuni". I-am spus sa nu imi zica, ca sa continui sa ma mint frumos.
Duceti-va copii la o pensiune de la munte si dati-le o saptamana lapte, iaurt, cas, branza sau unt de stana, sa vedeti cum capata culoare rosie in obraji, in locul palorii zilnice.
Numai de noi depinde ca acesti ultimi mohicani, asa cum este si tanti Mita, sa nu dispara cu totul. Si numai daca ne vom orienta ca turismul rural, ecologic, si vom cumpara de ei produsele naturale sanatoase, vom putea sa-i salvam pe cei care tanti Mita, vom putea sa ne mai salvam cat de cat si sanatatea noastra, si vom reusi sa-i boicotam pe Danone, Milli sau Tnuva si otravurile servite de acestia.
Stiti de ce ? pentru ca laptele adevarat de la vaca lui tanti Mita, se strica in 24 de ore, in vreme ce laptele de la Danone, Milli sau Tnuva, asa cum scrie pe cutiile alea de carton cu folii de aluminiu la interior, are termen de valabilitate si cate 12 luni de zile !!! De la aracetul pus in el. "

Si pe buna dreptate ! Mai tineti minte ce bobarnace am luat de la o cititoare, cand am spus ca mancarea fast-food "dauneaza grav sanatatii" ? O cititoare care probabil ca a ajuns la Moeciu in weekend, si dupa ce a scos nasucul pe geam pret de o clipa, l-a inchis urgent, protestand ca "pute a balega !".
Ea, saraca, n-are nicio vina ca a vazut vaca cand era mica la televizor, iar mamica ei a crescut-o cu lapte praf. Si ca ea sunt enorm de multi. Cel mai des ii vezi in posturi de inversunati aparatori ai proiectului "Rosia Montana Gold Corporation ".
Ma doare insa de ceilalti, acei tarani parveniti care si-au lasat sandalele pline de paie acum patruzeci de ani la bariera Vergului, iar acum ii vezi cocotati in fotolii de parlamentar, mustind de osanza. Ba mai nou, au ajuns si la Bruxelles, dupa ce-au jurat pe Biblie ca sunt aparatorii neamului romanesc. As fi intrebat-o pe Tanti Mita de la Moeciu, ea pe cine a votat ? Nu de alta, dar la noi prostia e la rang de virtute.

Sa-mi fie cu iertare daca jignesc, dar o spun cu toata convingerea: SUNTEM UN NEAM DE TAMIPITI, INCULTI SI TRADATORI. Si o mana de smecheri ne duce de nas cum vor ei. Cine vrea sa ma contrazica, il astept la o discutie pe teme de istorie. Nu ca as fi erudit, insa am cateva exemple care dovedesc cu prisosinta cele spuse anterior.

De ce tampiti ? Pai cum va explicati ca un parinte responsabil poate sa dea copilului mancare de la McDonald's, salam din Supermarket si alte porcarii, care au cu denumirea de pe eticheta, nici macar cat are apa din closet cu izvorul de munte.
Ati avut vreodata ocazia sa ajungeti la ROMAGRA ? E targul procesatorilor din industria alimentara. Sa vedeti cum se face salamul, cascavalul, iaurtul si altele. Daca vrei sa-ti deschisi o mica afacere, cei de la Ion Mos te consiliaza. Vrei sa faci salam de Sibiu, ai nevoie de un garaj si trei butoaie. Restul iti dau ei: adititvi, agenti de texturare, de afumare, arome, granule de grasime, membrana gata tiparita etc. Carne ? Era s-o uit ! E tot intr-un sac, dar nu vreti sa stiti ce tocatura de sorici, urechi, copite si cozi contine. Si nu trebuie pus mai mult de 5 %, ca strica gustul.:) Sunca de Praga ? Ha ! Textura de soia !
Eu nu mai mananc salam, de cand in urma cu multi ani un prieten mi-a facut un experiment. A taiat o felie si a pus-o la micorunde. Dupa un minut era sa ies pe geam. Un fum gros si inecacios a umplut incaperea, iar in farfurie o coaja de plastic plutea intr-o zeama galbuie. Mi-a fost de ajuns !
Laptele, iaurtul, sana, smantana nu sunt altceva decat lapte praf ( dar nu laptele praf pe care-l stim, ci cazeina ) amestecat cu apa, agenti de texturare si arome. Cititi eticheta daca nu ma credeti. Bacteriile necesare dezvoltarii florei intestinale, pe care le luam cand suntem mici de la laptele de mama, si apoi le intretinem pe timpul vietii cu lapte natural, lipsesc cu desavarsire. A' gaselnite de marketing - "contine Bifidus" ... Smile! Daca ar fi stiut Badea Cartan cat Bifidus a mancat ... De ce credeti ca atatia copii sufera de boli de nutritie, anemii, obezitate, alergii si altele ?
Nu mai vorbesc de E-uri - asa-zisi potentiatori de aroma si culoare. 70% din cei folositi in industria de carne, branzeturi, panificatie si dulciuri - patiserie, sunt interzisi ca dovediti cancerigeni. Adica toxine care se acumuleaza in diferite zone din organism si dezvolta carcinoame maligne.

Am mai multi prieteni, care de-alungul anilor, trecand prin crize de nationalism, s-au gandit sa-si deschida afaceri cu produse naturale. Paine facuta ca la mama, branzeturi si alte produse cu gust. Au dat faliment ! Din cauza pretului ? Desi era usor mai mare, nu acesta a fost motivul, ci lipsa clientilor. Romanasului nostru tot painea fulg de la turc si iaurtul de la Carrefour ii plac mai mult. Credeti ca este capabil sau constient de diferenta ? Daca ar fi sa-i adun pe cei capabili si constienti din tara, nu stiu daca as umple o piata.
Si daca credeti ca exagerez, duceti-va sambata in Carrefour, sa vedeti cu cata "grija pentru continut" isi umplu unii cosul, pana da pe-afara. Acolo veti vedea pe viu ce legatura are experimentul Pavlov cu marketingul. Smile!

Daca indraznesti sa atragi atentia cuiva, iti va da obisnuita replica a patrupedului la pascut: "Si ce ! Pentru ce p... mea sa traiesc, daca nu beau si mananc ce vreau ?!".

Sa nu fiu inteles gresit, alimentele cu pricina sunt nocive intr-o mica masura pe termen scurt. Nocivitatea lor consta in principal prin lipsa unor ingredeinte esentiale dezvoltarii sistemului imunitar si secundar prin aportul de toxine. Sistem imunitar care dupa multi ani, in loc sa lupte cu poluarea si stresul, clacheaza.
Aceleieasi cititoare, care era foarte indignata cand am sustinut ca nou-nascutul poate fi afectat de mancarea tip fast-food (si alte alimente tip supermarket), ii atrag atentia ca compozitia laptelui matern este strict legata de nutrientii asimilati / sau mai binezis neasimilati din hamburgeri si CocaCola, hrana pe care multe mame o consuma cu pasiune. Daca la un adult autoreglarea sistemului imunitar se face la o alta scara, la nou-nascut, efectul este aproape imediat.
Din pacate multi romani au ramas setati pe mentalitatea stramoseasca :"ca sa fii sanatos, trebuie sa mananci bine !". N-as avea nimic impotriva, daca si mancarea ar fi tot stramoseasca. Smile!

Sa stiti ca prosti nu suntem numai noi. Priviti la americani ! Dupa 60 de ani de experimente de marketing tip fast-food, au ajuns la limita. Stiati ca un rus are sistemul imunitar de trei ori mai bun ? Americanii au dezvoltat generatia 3 si 4 de medicamente, pentru ca simpla aspirina a devenit apa de ploaie. M-am mirat cum intr-un documentar am vazut corpuri mutilate de bacterii "mancatoare de tesut", bacterii pe care tiganul de pe Dambovita le papa pe paine si n-are nici pe dr...
Pe un tip il muscase o capusa, dupa ce umblase descult prin iarba. Dupa o luna au fost nevoiti sa-i taie jumatate de fata, ca sa-l salveze.
Acestea sunt realitati ascunse cu grija de oficialii de la Casa Alba. Oficiali platiti pe ascuns de societati de loby finantate de marile corporatii.
De ce credeti ca tumorile au devenit atat de raspandite ? Si aproape necunoscute in urma cu 100 de ani ? De ce se tace malc cand cate un cercetator descopera ca toxinele din organism au legatura cu carcinoamele ? Apoi nimeni nu mai zice nimic, in afara de versiunea oficiala cu factorul genetic sau cu Dumnezeu.

Aceasta este adevarata CRIZA a Americii.

A noastra care e ?

... vezi tot

luni, 22 iunie 2009

ce este consumismul

Ce este consumismul ? Este un mod de viata indus prin strategii de marketing, dupa anii '50. Este modul prin care iluminatii lumii au subjugat planeta, exploatand-o, de la resurse pana la inducerea in mentalul colectiv si individual a unei stari de necesitate perpetua, absolut nejustificata biologic si rational. Consumismul a determinat in ultima jumatate de secol o schimbare radicala atat a individului, cat mai ales a viziunii despre calitate. Cuvintele cheie sunt: repede, mult si ieftin. Aceasta schimbare s-a repercutat cu consecinte evidente asupra a doua capete de lant ecosistemic: sanatatea individului si degradarea mediului inconjurator.
Lucrez in marketing de mai multi ani, mai precis in publicitate. In urma cu zece ani am tras in randul colegilor de bresla un semnal de alarma cu privire la scaderea calitatii actului creativ in detrimentul cantitatii si solutiilor verificate. Am sa fac referire la doua tari: Italia si Statele Unite. Pana in anii '97, Italia a fost poate cel mai puternic nucleu al designului mondial, industrial si mai ales publicitar. Apoi fenomenul a murit treptat, sufocat de marketingul de consum. Piata americana este cel mai elocvent exemplu de aplicare a solutiilor consacrate, si evitarea cu consecventa a ideilor inovative, considerate "riscante". Priviti ambalajele produselor si va veti da seama despre ce vorbesc. Acest proces de plafonare a actului creativ a dus in urmatorii ani la un alt fenomen interesant, si anume scaderea efectivului de creiere (a se citi designeri talentati), si importarea lor de pe pietele emergente.
Un alt fenomen este "fenomenul McDonalds". Ma uit cu stupoare la multimea pasionatilor de fast food la o calitate execrabila si singurul mod prin care mi-o explic este lipsa de informatie si mai ales ignoranta. Paradoxul este acela ca pe mine ma doare mai mult decat pe ei. Smile! Tin minte ca am spus odata unei prietene care abia nascuse si copilul avea probleme de sanatate: "Acum platesti pentru chipsuri si CocaCola". S-a uitat la mine ciudat. Evident ca nu pricepuse despre ce vorbeam, pentru ca in momentul imediat urmator l-a sunat pe sot si l-a rugat ca in drum sa treca pe la KFC si sa-i aduca niste pulpe si o sticla mare de Cola.

Am gasit pe blogul unei colege un articol despre consumism si nocivitatea sa. Va recomand sa-l cititi; este foarte bine scris.
Tot acolo am gasit si un filmulet superb.

The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.



In film pomeneste de upgrade-ul calculatoarelor. Asa este ! Mi-au trecut prin mana zeci de sisteme si va rog sa ma credeti, multe componente sunt modificate special sa nu se potrivesca.
A' era sa-l uit pe cel mai injurat om al planetei. Ati ghicit, e Bill Gates. Smile!

Si un alt articol aici, despre spiritualitate si consumism. ... vezi tot

joi, 23 aprilie 2009

criza ... o sansa

Desteapata-te romane din somnul ... ratiunii !

Ma uit in jur si descopar ca ce pana acum insemna mult, dintr-odata nu mai insemna nimic. A, ca multi, din disperare, vor sa fie la fel ca acum un an sau doi, imi pare rau, dar nu mai e posibil. Au patit-o precum truditorul autohton, care dupa ce toata vara a papat mititei, l-a prins iarna fara bocancei. Pentru cei fara cultura generala, mai am un exemplu cu La Fontaine.

Asa-i ca am fost manipulati ? Ii intreb mai ales pe cei care si-au bagat banii in case si terenuri, i-au plasat la bursa, sau si-au cumparat de toate, eventual pe credit. Ce p…, viata merita traita ! Pe asta au mizat si cei care acum stau cu burtile la soare pe plaje aurii, asteptand ca piata sa devina din nou ieftina, si de banii cu care au vandut oul, peste o vreme sa cumpere o suta de oua (apropo de definita data crizei de un mare economist american). Totul se repeta, si nu de ieri, de alaltaieri, ci de mii de ani. Poanta e veche, prostii-s noi. Ba nu, mai e ceva nou: de data asta n-au mai rezolvat-o cu un nou razboi mondial. Sa fie vorba de altruism, sau de o noua arma de exterminare in masa ? Sau poate ca e o noua sansa, de a ne intoarce in al doisprezecelea ceas la valori si la traditii. Cine stie ?
Dar astea-s lucruri care nu se spun.

Mi-aduc aminte, acum un an se spunea ca preturile se vor tripla, ne vom lafai toti in plasme si masini, cu banii obtinuti din speculari imobiliare. Strainii se vor bate sa dea 1000 de Euro pe un mp in Glina. Ha ha ha ! Noroc ca Dumnezeu e iertator cu cei ce nu cunosc.
Ca sa vedeti pana unde duce prostia, am sa va spun ca sunt unii care nici acum nu cred ca e criza. Au inca un loc caldut, de unde le vin banisorii, pe care desigur ii sparg pana la ultimul sfant, si habar nu au pe ce lume se afla. Si nu sunt putini. Asta e tragic.

La noi este o criza de sistem, dublata de una financiara. Neamtul, acum un an, facea 10.000 de masini, acum face o mie. Cand va fi cerere, va vinde 5.000. Noi ce vom vinde ? Pamantul ? Smile! Pai l-am vandut de zece ori. Sau poate nu stiu eu, si pe malurile Dambovitei va fi un nou Dubai ? Posibil, dar mai intai trebuie sa facem drumuri de acces catre terenurile care se vor vinde cu mii de Euro pe mp. Si apoi ma intreb cine le va cumpara, si daca nu cumva la un pret de 100 ori mai mic ?
Io zic, sa ne bagam mintile in cap, sa nu mai visam la avioane pe cer si sa ne apucam de treaba, ca lumea nu ne asteapta. "Desteapata-te romane din somnul ... ratiunii !"

Singura noastra sansa e sa facem mancare ! Multa si buna !



Cred ca actuala criza va aseza lucrurile pe fagasul lor firesc. Adica fiecare natie se va intoarce la valorile sale, dupa scurta vacanta prin tara lui “Totul e posibil !”. Ma astept ca tari precum Germania sa faca masini, iar noi sa facem agricultura. Ma rog, nu una intensiva, ci deocamdata de subzistenta. Ma astept ca satul sa redevina acel sat de odinioara, cu oameni gospodari si cu frica de Dumnezeu.
Vi se pare absurd ? Daca v-as spune ca unii primari din tara, dupa ce vor deveni independenti energetic (mori de vant si alte surse neconventionale), vor avea nevoie de doctori, de notari, de ingineri agronomi, mecanici si altii asemeni, m-ati crede ? Si vor veni cu propuneri concrete, de genul: “Nu te costa nimic, vei avea totul la dispozitie !”. Eu unul, sincer, m-as duce ! Si asa m-am saturat de Bucuresti.

La poporul roman am observat ceva ce altii nu au: legatura cu pamantul. Inca suntem o societate rurala. Iubim pamantul. Spaniolii, Italienii, Germanii, au uitat acest sentiment. Inca suntem sensibili la livada cu meri, rosia de pe vrej, porcul crescut in fundul curtii etc. Stiati ca in ’40, in timpul razboiului, oamenii au plecat la tara ? Si istoria e plina de astfel de exemple, cand la vremi de restriste, romanul a luat calea codrului.
Natura, satul, pamantul, padurea, sunt locurile noastre de suflet. Acolo unde ne ducem cand ne e greu. Sa dea Dumnezeu sa nu fie altfel in urmatoarea mie de ani.
Intr-o postare anterioara povesteam de Bucurestiul de altadata, cel inconjurat de gradini. Cand se intorceau de la slujba, oamenii nu cumparau decat paine. In rest, totul crestea in curte. Baneasa si Herastraul erau cartiere de case. Acolo au stat bunicii mei. Cu nostalgie mi-aduc aminte de oul proaspat si de rosia abia coapta in roua diminetii. Ce gradini erau in jurul orasului odata … Poate sunt putin patetic, dar mi-ar placea sa revad tarabele pline cu de-ale noastre. Smile!
In provincie sunt inca multe orase, ai caror locuitori au gospodarii in imprejurimi. Putin mai rau va fi de cei stramutati de Ceausescu pentru revolutia industriala, din alte zone geografice. Unii sunt in varsta, iar copiii lor au uitat cum arata porumbul.
Din pacate criza nu e o optiune. ... vezi tot

vineri, 13 februarie 2009

dragobetele imbatat cu coca cola



Dragobetele, celebrat cândva cu mare pompă la 24 februarie, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii în zona noastră. I se mai spunea şi Cap de Primăvară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă. Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile - un fel de Zburător - metamorfozat apoi de Maica Domnului într-o floare.

În lumea satului românesc, pe 24 februarie, semnalul era dat de păsările nemigratoare, care se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau şi începeau să-şi construiască cuiburile. Despre "păsările" neînsoţite la Dragobete ştia toată lumea că rămân singure şi fără pui până în aceeaşi zi a anului viitor. După modelul zburătoarelor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, ei se adunau în cete şi ieşeau la pădure. Din zăpada netopită, în această zi, fetele îşi făceau rezerve de apă, cu care se spălau la anumite sărbători din timpul anului.

În Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Transilvania circula şi o zicală: "Dragobete sărută fetele".

Steaua acestui flăcău a început să apună după prima jumătate a secolului al XX-lea. Într-un fel, zeul a fost şi el o victimă a comunizării ţării. După decembrie 1989, el nu şi-a mai găsit locul, satul românesc tradiţional nu mai exista. De acest gol a profitat Sfântul Valentin, celebrat în lumea occidentală pe 14 februarie. Cine este acest sfânt - mană cerească pentru producătorii de inimioare de pluş şi de bomboane de ciocolată?

Enciclopedia Catolică spune că au existat cel puţin trei sfinţi pe nume Valentin, toţi trei martiri. Unul era preot la Roma, altul episcop la Interamna (azi Terni), iar despre cel de-al treilea se ştie doar că a fost în Africa, unde a suferit, alături de alţi martiri. Ceva mai multe informaţii sunt despre primii doi, care au fost ucişi în a doua jumătate a secolului al III-lea, fiind îngropaţi pe Calea Flaminia, dar în locuri diferite. Din lucrările lui William de Malmesbury se ştie că, la un moment dat, acestui loc, denumit azi Porta del Popolo, i se spunea Poarta lui Valentin. Acelaşi autor spune că numele ar fi fost preluat de la o bisericuţă din apropiere, cu hramul acestui sfânt. Nu se ştie însă despre care dintre aceşti sfinţi ar fi vorba, pentru că ei nu sunt menţionaţi decât în documente relativ recente, cu importanţă istorică foarte redusă.

O legendă vorbeşte despre un medic Valentin, care a trăit în Roma antică, bun la suflet şi cu mare pasiune pentru gastronomie. El amesteca medicamentele amare cu vin, lapte sau miere pentru a avea un gust mai bun pentru bolnavi. Religia era o parte integrantă a vieţii medicului şi, deşi creştinismul nu era prea popular în acele vremuri, el a devenit creştin şi a început să ţină predici. Într-o zi, un paznic al închisorii din Roma a bătut la uşa lui Valentin, ţinîndu-şi fiica oarbă în braţe. Valentin ştia că îi va fi greu să o vindece, însă i-a promis omului că va face totul posibilul. A examinat fetiţa, i-a dat o alifie pentru ochi şi i-a rugat să se întoarcă pentru a vedea cum evoluează boala. Au trecut mai multe săptămâni, însă fetiţa nu s-a vindecat. Totuşi, nimeni nu şi-a pierdut speranţa. Într-o zi, câţiva soldaţi romani l-au arestat pe medic, distrugându-i leacurile şi condamnându-l pentru credinţa lui. Când tatăl fetiţei a aflat despre arestarea lui Valentin, a dorit să intervină, însă nu a putut face nimic. Ştiind că va fi executat, Valentin a cerut un pergament, o pană de scris şi cerneală şi a scris câteva rânduri pentru fetiţa oarbă. Valentin a fost executat în 14 februarie. Iar când fetiţa a deschis biletul a descoperit o floare galbenă înăuntru şi un mesaj care spunea "De la al tău Valentin." Ochii ei s-au vindecat ca prin miracol. În 496, Papa Gelasius I a desemnat ziua de 14 februarie ca fiind Ziua Sfântului Valentin. Sărbătoarea a dispărut din calendarul oficial în 1969.

O legendă paralelă spune că Împăratul Claudius al II-lea nu reuşea să-şi adune oastea pentru că bărbaţii refuzau să se înroleze. El a crezut că bărbaţii romani nu voiau să îşi părăsească soţiile şi a interzis logodnele şi nunţile în Roma. Un preot creştin, pe nume Valentin, făcea însă cununii în secret. Aflând, împăratul l-a închis, iar preotul a murit în captivitate în 14 februarie.

Credinţele populare şi sărbătoarea asociată par a-şi avea izvorul în Anglia şi Franţa Evului Mediu şi sunt legate tot de împerecherea păsărilor. Iar oamenii şi-au spus că e o bună ocazie pentru a scrie scrisori şi a-şi declara cu sinceritate sentimentele. Literaturile de secol XIV şi XV din aceleaşi regiuni fac aluzii la aceste practici. Cele mai vechi texte sunt două balade ale poetului bilingv John Gower (1327 - 1408), scrise în franceză. Mai târziu, Dame Elizabeth Brews amintea, într-o scrisoare, că speră ca de Sfântul Valentin să-i găsească fiicei ei un soţ, aşa cum orice pasăre îşi găseşte perechea.

În prezent, Sfântul Valentin este asociat cu diverse tradiţii regionale în Marea Britanie. În Norfolk, un personaj numit Jack Valentin ciocănea la uşile din spatele tututor caselor, lăsând dulciuri şi cadouri pentru copii. În Ţara Galilor, mulţi oameni sărbătoresc pe 25 ianuarie, în loc de 14 februarie. Ziua îl comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiţilor galezi. În Franţa, ziua de Sfantul Valentin este sărbătorită ca şi în restul ţărilor occidentale. În Danemarca şi Norvegia, ziua de 14 februarie este cunoscută ca Valentinsdag. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulţi oameni îşi fac timp pentru a-l petrece într-un mod romantic cu partenerul de viaţă sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

În Suedia este numită ziua tuturor inimilor, dar nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia, un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, aşa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească. Ziua Îndrăgostiţilor a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii şi pe câmpuri. Se spune, de asemenea, că păsările se căsătoresc în această zi.

În Turcia, Valentine's Day este numai Sfântul Gregor, care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/ Dulci.

În Brazilia, ziua înamoraţilor sau ziua iubitului/ iubitei este sărbătorită pe 12 iunie, când cuplurile îşi dau cadouri precum ciocolată, felicitări şi, de obicei, un buchet de flori. Aceasta a fost aleasă ca ziua înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca sfântul căsătoriei, când multe femei singure realizează ritualuri populare pentru a găsi un soţ bun sau iubit.

Datorită unui efort de marketing concentrat, Valentine's Day a apărut şi în Japonia şi Coreea ca o zi în care mai mult femeile şi mai puţin bărbaţii dăruiesc bomboane, ciocolată şi flori. A devenit ca o obligaţie ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbaţi. Pe 14 martie, bărbaţii sunt aşteptaţi să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolată de Ziua Îndragostiţilor.

Preluat de pe MediaFax

... vezi tot

vineri, 6 februarie 2009

criza de identitate



Romanul este extrem de ingenios.
Banc ...
Sf.Petru a vrut sa puna un gard in RAI si a chemat trei constructori pentru a estima costul.
Primul, un rus a zis ca aceasta constructie face 5000 $.
Sf. Petru l-a intrebat : - De ce?
Rusul a raspuns: 2000 pentru materiale si 3000 manopera.
Al doilea, un italian a spus ca totul costa 10000 $
Sf.Petru a intrebat: - De ce?
Italianul a raspuns : 2000 pentru materiale si 8000 manopera, deoarece sunt cel mai bun constructor din lume.
Al treilea, un roman a spus : 25000$
Sf. Petru iar a intrebat: - Dar de ce asa mult ?
Romanul a raspuns: 10000 pentru tine, 10000 pentru mine si 5000 pentru rus sa faca gardul.
...
Daca ar fi sa citez un ziar de pe la 1900, ar suna cam asa: "Romania de azi sufera de o acuta criza de identitate". Ce este identitatea ? Pentru multi, identitatea seamana cu mesajul scris pe sticla de Coca Cola. In termeni de marketing, asa si este. In sens social, este vorba de un fenomen amplu, extins in timp si spatiu. Identitatea reprezinta acele lucruri, taine (spuse cu atata har de Dan Puric in seminarul tinut la Sibiu in 2008), acele norme, datini si obiceiuri, ferecate in constientul colectiv al poporului roman. Sunt lucruri slefuite de istorie, si care raman pururea, cu singura conditie, sa fie lasate in pace. Ei bine, comunistii, dar si occidentalii ante '45 si post-decembristi, au incercat sa rupa romanul de propria identiate. Adica de buletinul sau mostenit de veacuri. Nu degeaba la buletin i se spune si act de identitate. Imaginati-va cum ar fi sa-l pierzi, sau sa te trezesti intr-o zi, ca nu te mai cunoaste nimeni. In fine, sunt multe de povestit. Voi avea ocazia s-o fac in postari ulterioare.
In momentul de fata, romanul se simte pierdut, ca o barca plutind la intamplare pe marile istoriei.
Fara sa fiu in totalitate adeptul conspiratiilor, as face o parabola cu o poveste scornita ad-hoc.
...
A fost odata o insula pierduta undeva in largul marii. Cranguri verzi umpleau vaile, ape limpezi se pravaleau in cascade, valurile marii scaldau plajele aurii. Pe frumoasa si bogata insula traia un popor pasnic. Isi ducea existenta din pescuit si agricultura, construiau case, cresteau animale, se casatoreau, faceau copii, se adunau din cand in cand sa se bucure si sa puna insula la cale, se inchinau la mare, pietre si la stele. In putinul lor, erau fericiti. Aveau traditii, datini si obiceiuri, intr-un cuvant: IDENTITATE. Viata pe insula se desfasura sub fireasca taina a lucrurilor, netulburata de nimic, intr-o perfecta conexiune cu natura. ...
Intr-o zi la orizont s-a aratat o corabie mica. A acostat si din ea au coborat niste oameni imbracati in straie argintii Carau niste lazi grele. Acei straini si-au facut tabara pe plaja, si din lazile mari au inceput sa scoata lucruri sclipitoare. Sute de ochi ii spionau din umbra padurii. Desi nu indrazneau sa se apropie, pe fetele locuitorilor insulei se citea uimirea si dorinta de a avea si ei din obiectele acelea stralucitoare. Apoi intr-o zi, acei straini s-au apropiat de sat si au inceput sa daruiasca. Bucuria localnicilor era fara margini. In viata lor nu mai vazusera asemenea lucruri frumoase.
Peste o vreme, strainii au decis sa plece intr-ale lor. S-au urcat pe corabie si au disparut la orizont. Inainte de plecare au spus ca vin dintr-o tara bogata, aflata dincolo de mare, unde oamenii umbla pe patru roti, se imbraca cu straie scumpe si se uita seara la niste cutii negre. Si le-au mai spus ca se vor intoarce.
Premeditat si fara sa dea de banuit, strainii insamantasera samanta discordiei. A dorintei de a avea, de a fi. Obiectele stralucitoare au inceput sa se vanda, unii le aveau, altii nu. Iar cei ce aveau deja mult, vroiau si mai mult.
Peste un timp, la orizont s-au ivit trei corabii. Pe una au recunoscut-o. Au aruncat ancora si din pantecele lor au inceput sa fie descarcate pe plaja sute de lazi grele.
Bastinasii s-au repezit bucurosi, gandind in sinea lor ca vor primi daruri ca data trecuta.
Gresit ! De data aceasta, strainii au zis: "Vreti ? Dati la schimb !". "Ce ?", au intrebat locuitorii insulei. "Orice: lemn, fructe, pietre, peste, mana de lucru !". Si au dat ! Ani la rand, corabiile au plecat burdusite peste mari, vedeau cum copiii lor pleaca si ei cu aceleasi corabii. Mai vedeau cum acele obiecte stralucitoare pe care strainii le dadeau la schimb, nu erau la fel de stralucitoare ca prima data, si cum apoi se stricau si trebuiau cumparate piese de schimb.
Pe insula au aparut hangare imense, baruri si cluburi de noapte, hoteluri si cazinouri, unde cei altadata modesti, acum devenisera bogati si aruncau cu stralucire in drepata si stanga. Dar cei mai multi locuitori ai insulei erau saraci. Mai saraci decat fusesera inainte. Munceau pe nimic pentru bogatii aparuti peste noapte, care pupau la randul lor poalele strainilor, atat de binevoitori odinioara.
Bogatiile insulei se imputinau pe zi ce trecea. Dar ce era mai rau, valorile de altadata, care dadeau echilibru insulei, datinile, acele taine pastrate cu sfiintenie din mosi stramosi, erau uitate si batjocorite. Peste idolii marii si ai stelelor s-a asternut uitarea si cei care scapasera de ciocanele civilizatiei, fusesera acoperiti de pamant si ignoranta....
Intr-o buna zi, strainii au plecat ! Toti s-au minunat. Cei putini si bogati s-au ingrijorat, iar cei multi si saraci s-au bucurat. Dar bucuria le-a fost de scurta durata. Cand au intors capetele si s-au uitat la insula lor, din ea nu mai ramasese absolut nimic. Vanturile marii spulberau praful, mormane de moloz rasareau din baltile noroioase. Nimic nu mai amintea de frumoasa insula de odinioara. Totul fusese sapat, taiat si luat. Totul ! Din obiectele stralucitoare aduse de straini se alesese praful. Prin hotelurile, in care bogatii insulei investisera in speranta vremurilor bune, batea vantul. Casele vechi, atat de speculate de imobilari, nu mai interesau pe nimeni.
Cativa mai temerari, au incercat sa se duca dupa corabiile strainilor. Degeaba ! Dupa cateva mile, curentii le-au aruncat barcile subrede inapoi pe insula.
Din clipa in care primul strain a pus piciorul pe insula, au trecut zeci de ani. Putini din cei care traisera odata mai erau in viata. Se uitase aproape totul: datini, obiceiuri, invataturi pastrate si transmise urmasilor veacuri la rand.
Cand si-au dat seama ca scopul urmarit de straini, n-a fost altul decat furtul bgatiilor lor, scop bine ascuns sub masca prosperitatii, era deja prea tarziu.
...
O poveste de peste mari si tari. Nu ma mir daca multi asta si vad in parabola anterioara. Ignoranta are rang de virtute in Romania zilelor noastre. Pentru ei, daca e aprins becul din coltul strazii, au impresia ca e frumos afara.
Priviti in istoria veche si recenta. Priviti cucerirea Daciei de catre Romani, la insulele Pacificului, la vechile colonii ale Africii, la conquista Americilor de catre spanioli, la India britanica, la Mexicul vechi si recent, la Argentina anilor '95, la Cuba de ieri si de azi, la Coreea, Vietnam si alte tari asiatice si in final, la Europa de Est. Totul se repeta, parca la nesfarsit, tot in care unii castiga si altii pierd. Lipsa de scrupule al celor cativa care conduc lumea, nu are limite. Probabil ca multi vor sari in sus, exclamand: "Limite ? Acesta este capitalismul !". O fi, dar cand omori oameni si distrugi identitatea unui popor, nu sa supravietuiesti ca dobitoacele naturii, ci ca sa-ti umpli buzunarele, se numeste CRIMA CU PREMEDITARE, nu capitalism. ... vezi tot