Sa va povestesc...
Am o lucrare pentru un client. Nu are importanta cine si ce. Imi trimite fisierul. Il deschid si constat ca are scapari. Ma apuc sa-l corectez si sa-l pregatesc pentru imprimare. Apoi salvez un preview, pe care il trimit clientului pentru BT. Il sun si ii spun ca documentul nu putea fi imprimat in forma trimisa, si prin urmare am facut corecturile necesare. Ce credeti ca imi spune ? In loc sa-mi multumeasca, incepe sa-mi reproseze ca, de ce l-am modificat, ca nu e treaba mea sa fac asta si ca trebuia sa-l imprim exact in forma trimisa. Si in final, daca imi mai "bag nasul unde nu-mi fierbe oala", o sa apleze la alt furnizor.
Am ramas masca. Bine, nu de tot, pentru ca dupa n'spe ani de trudit pe baricadele domeniului publicitatii, am intalnit o gramada de specimene de genul celui amintit.
Sunt unii oameni care, patrunsi de orgoliu, nu accepta ca cineva sa vina sa le dea peste nas ... chipurile. Se pare ca .. conflictul apare intotdeauna la intersectia orgoliului cu profesionalismul, sau cand se ating doua limite: cea de sus a celui care concepe o lucrare si limita de jos a celui care o corecteaza sau o continua. Limitele se pot patrunde daca ar exista minte si intelegere, si daca personajele si-ar da mana pentru beneficiul comun. Dar se pare ca nu e posibil.
Revin ... sunt unii care au impresia ca se pricep la toate. Ma rog, priceputul e sport national pe plaiurile Mioritei. Prind din zbor cateva notiuni si incep sa-si strofoace talentul pentru definitivarea "capodoperei". Normal ca ce va iesi nu se va compara niciodata cu o lucrare scoasa de un profesionist. Credeti ca respectivul isi va recunoaste mediocritatea ? As, dimpotriva ! E atat de mandru de creatia proprie, incat vrea cu orice pret s-o inrameze.
Desigur, veti spune, ce-mi pasa daca clientul vrea asta ? Nici n-ar trebui sa-mi bat capul cu calitatea lucrarii. Corect, am facut-o de nenumarate ori si parca m-am cam saturat.
Va intreb, daca un bolnav se duce la un doctor si ii cere sa-l opereze fara manusi chirurgicale, chirurgul il va opera ? Sau un inginer, daca cineva vine si ii cere o casa, o va construi cu materiale de proasta calitate ? Nu e si reputatia lui in joc ?
Cred ca orice profesionist care se respecta are o deontologie profesionala, de la care nu face rabat, cu riscurile de rigoare. Poti face compromisuri, dar poti sa si alegi pana unde.
Din pacate, Romania este tara unde calitatea nu mai conteaza. Important sa fie ieftin. Aproape tot ce gasesti pe piata este de proasta calitate - umana, materiala, administrativa si lista e lunga.. E firesc, daca oamenii nu cer calitate, de ce s-ar oferi ?
Si reversul ... orice om ar trebui sa-si cunoasca limitele. Ha, mi-am adus aminte, expresia apartine lui Clint Eastwood in filmul Magnum Force (1973). Nu te poti pricepe la toate. A, ca ai o idee despre ... e perfect normal, si chiar e bine, pentru ca stii ce sa cauti. In orice domeniu exista o ierarhie valorica. Si fiecare om ar trebui sa-si cunoasca pozitia si valoarea. Pentru asta ar trebui sa aiba repere de comparatie. Sau macar sa stie sa le recunoasca. Bleah, deja simt ca vorbesc in plus ... :)
8 comentarii:
E greu sa iti cunosti limitele atat timp cat in Romania e considerat o rusine faptul ca nu stii ceva sau pe cineva. Nu de putine ori am vazut oameni intrebati il sti pe X sau pe Y si fara sa fi auyit macar de el vreodata spun ca il cunoasc pentru a nu se face de ras. La fel si cu priceperea la orice. Pentru ca le e rusine sa spuna ca nu stiu oamenii se baca in vorba, emit pareri si se cred cei mai desteptii fara ca macar sa stie despre ce e vorba in propozitie.
Si sa nu uitam ca aici in Romania toata lumea vrea sa fie sef (de trib) sau macar boier la curtea lui Voda si cum ar putea ajunge pe cele mai inalte culmi ale carierei daca nu ar fi multilateral dezvoltati. :D
...Şi snobismul românului contribuie la asta. Toată lumea aleargă după titluri pe bucăţi de hârtie, diplome de tot felul, nu contează de unde, să sune cât mai impresionant, nu contează că a studiat doi ani sau câteva luni, "dă bine" în CV. Pe alte meleaguri, impresionează ce ştii să faci, concret, nu ce hârtii aduci. Alea contează mai mult ca formalitate ca să nu încheie contracte cu vreun mincinos. Iar imbecilitatea suficienţei e o altă "calitate" a românului. Pe de altă parte, clientul tău a reacţionat după modelul nemaleabil şi cretin american. Ţi s-a cerut să faci asta, asta faci, fără să-ţi bagi nasul în altceva. Un superficial, ca aproape toată naţia lor. Bleah, vorba ta...
Si cu invidia e la fel ! Mai abitir se invidiaza fratii decat strainii. Ar fi in stare sa se omoare ...
@Voce, nu zic, si pe alte meleaguri e la fel, ca n-am inventat noi nimic. Noi am adus in shimb la perfectiune. :))
Era un banc pe vremuri ...
Cum de fac evreii, cand ajung in cazanul lui Scaraoschi, cel putin unul reuseste sa evadeze. Pai da, cand un evreu ajunge sus, il trage pe urmatorul dupa el. Romanii, cand unul reuseste sa urce, zece il trag inapoi. :)
@Vlad, managerul roman vrea sa le stie pe toate. Adora ... "Sefu, e bine ?". Apoi se plange ... "Niste incompetenti. Nu ma pot baza pe nimeni !". Pai cum p... sa te bazezi, cand tu incurajezi si bagi teama in angajat, sa nu-si asume raspunderea.
N-am vazut pana acum in vreo firma romaneasca, mica sau mare, vreun manager - patron care sa fie iubit si respectat. Or mai fi, dar foarte putini. Patronul incearca sa-l fure pe angajat, iar angajatul la fel. E un furt general acceptat, tolerat si pus pe seama ... stii, asa e in Romania, nu avem ce face !
In ce priveste angajamentle, ele rar se respecta, indiferent ca sunt sau nu scrise. Aproape intotdeauna exista "Hai sefu', ca ne intelegem noi !". Nu in sensul ca ar mai lasa din pret, ci invers.
Mi-a venit acum in minte un exemplu proaspat. Unul si-a izolat apartamentul pe exterior si a chemat o echipa de "profesionisti". Au instalat schela, insa n-au asigurat-o. Peste noapte, a batut vantul si a cazut peste o masina. S-a constatat ca nimeni nu avea asigurare si raspundere. S-a intamplat, pur si simpul. Voia celui de sus.
Invidia si orgoliul sunt, dupa parerea mea, marci ale prostiei. Si cu asta am spus tot ce aveam de spus despre subiect. Oricum, frumos articol, ca de obicei:)
@Gabi, multumesc !
Stiu ca scriu articole frumoase.:) Cred ca ar trebui sa schimb putin tonul si sa ofer solutii, nu sa ma limitiez la a constata ca "nimic nu merge !". Solutii de furat, bineinteles ... :))))
Nu e de mirare atitudiena clientului si nu ma surprinde nici atitudinea ta. Eu cred ca adevarul e undeva la mijloc. Din experienta, am constatat ca tre sa iti vezi de treaba ta si sa il lasi pe client sa isi faca mendrele. Eu as fi procedat altfel.As fi facut un BT EXACT asa cum a trimis el si apoi, alaturat propunerea mea cu mentiunea "cred ca asta ati dori dvs sa tiparesc". Sa vezi tu de destept era omu cand iti zicea in 2 minute ca varianta propusa de tine e defapt cea corecta.
Mai de una zi am avut si eu de a face cu un arhitect caruia i-ma propus instalarea unei camere video intro pozitie corecta, el a exclamat "EXCLUS", apoi, dupa 30 min de discutii interminabile pe alte subiecte l-am intrebat cum vede el montarea camerei de mai devreme. Stupoare, a aratat exact locul pe care eu l-am sugerat, spunanad Ëu propun sa montati camera aici", am exclamat "Minunat" si basta. Deci, ai o parte de vina, as putea spune considerabila. Ce te bagi tu peste arta lui de la coada vacii?
P.S. lasa si tu sa publice pe blogu tau si ex-gugal
@cmitroi, right, I know, I know ... :)) ce sa fac, daca nu ma pot dezobisnui ? :))
O sa fac un experiment cu ex-gugalu si o sa dau drumul. L-am blocat, pt ca am avut prea multi anonimi care ma injurau. :)
Trimiteți un comentariu