vineri, 26 noiembrie 2010

stupid de adevarat !


Preluata din Catavencu - Corporatist de succes in zece pasi.

• Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare (Brăila, Galaţi, Vaslui, Caracal etc.). Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.

• Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.

• La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele ­invi­dioase, taică-tău bea în cinstea ta.

• Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă, domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecini e „nebuna de la cinci“. Îţi petreci mare parte la baie. WC-ul în casă te fascinează.

• După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice „Ţăranu“, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.

• Ajungi la facultate, la Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare maică-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare după aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.

• În ultimul an de facultate te duci internship. Stai opt luni neplătit si după cele opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber“. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine. Si o aduce şi pe soră-ta, ca vrea sa dea si ea la facultate, la Relatii Publice.

• La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist, ca deh, cine mai e ca tine, plecat de la coada vacii ? Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să-i trimiţi şi maică-ti nişte bani.

• Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.

• Eşti avansat, ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti realizat, spre invidia consătenilor, cand te-or vedea cu Meganu'.


Stupid de real !
N.R.: A nu se intelege ca as avea ceva cu specimenul amintit. Multi imi sunt prieteni si sunt oameni cu bun simt si valori. Ii accept asa cum sunt, cu universul lor geografic, limitat la satul natal si birou. Le-am si spus-o ca, pentru ei, geometria e liniara. :)) Am ce am cu nesimtitii, pupincuristii si cei fara scrupule, care in spatele unui zambet jovial, te sapa cu excavatorul.:)

2 comentarii:

Monica spunea...

:)))) N-am mai ras demult cu atata pofta! Ma bucur ca ai impartasit textul asta.
Eu sunt din Galati si cunosc foarte bine subiectul, desi nu am rude la tara, nici macar vestitii bunici. Insa, la bunicii prietenului meu, merg destul de des si cunosc destule exemple de genul asta.
O singura observatie vreau sa fac: astfel de oameni sunt fericiti, pentru ca, a fi realizat inseamna a fi fericit. Majoritatea celor pe care ii cunosc cred ca a fi realizat inseamna a avea un job bun si o familie. Mai mult nu cauta pentru ca nici nu stiu ca exista. Fericirea spuprema, ce mai... :)

pheideas spunea...

Da, sunt fericiti ! E fericirea lor ... nu si a mea ! :)