marturisiri

Cineva m-a intrebat, cum reusesc sa scriu asa frumos ? Ma rog, chestia cu frumusetea e relativa. Se pare ca stilul meu place unui anumit gen de cititori. Pai, sa va povestesc ...
In primul rand, nu m-am nascut scriitor, ci povestitor. :)) Taina scrisului am deprins-o acum trei ani. Mi-a venit asa, dintr-odata, si am inceput sa scriu. Primele texte au fost stangace, fara un vocabular amplu, apoi am inceput sa colectionez cuvinte si expresii. Am avut si lacune gramaticale. Si acum mai am, ca deh, gamatica limbii romane e stufoasa.
Taina scrisului contine doua aspecte esentiale - stilul si continutul. Nu e suficient sa stii sa scrii, ci la fel de important e sa ai si ce scrie. Cititorul, cand iti descopera opera, ramane impresionat de forma. Si daca continutul e steril, cum am observat la multe scrieri, zambeste si trece mai departe.
Aici e treaba lecturii. Mi-au trecut prin mana mii de carti. In vremurile tineretii devoram o carte in cateva ore. Eh, ce vremuri ... fara griji, cu mintea limpede, o felie de paine cu unt si timp pentru de toate.
Si mai sunt si experientele proprii. Privind in urma, s-au adunat atat de multe, incat ma minunez si eu ca mai e loc pentru altele.
De voie ori nevoie, pasii m-au purtat prin locuri straine. Am cunoscut sute, poate mii de oameni, fiecare cu firea si povestea lui. Din toate si de la toti am invatat cate ceva. Dar cele mai puternice au fost cele invatate pe pielea mea.
Si ma intreb, a mai ramas de vazut si invatat ceva ? Cu siguranta ca da !
La sfarsit, poate voi scrie o carte. :)