despre compromis

Inca nu am auzit pe cineva care sa fie bucuros cand face un compromis. De multe ori, o spune cu regret ... "Uneori trebuie sa faci compromisuri!". Parca incearca sa caute o justificare. Cu ce pret ? Stiti care e diferenta intre frustrare si bucurie in cazul compromisului ? Acceptarea ! De foarte multe ori oamenii accepta ceva pentru ca le place. Toate sunt in regula, stabilite, acceptate, si se trece mai departe. Compromisul apare cand acceptarea e formala. Isi fac planul ca vor reveni intr-un viitor apropiat aspra deciziei, sau sperand ca "stelele" se vor alinia intr-un mod favorabil. Vedeti ce parsiva e lumea ? Cei care fac un compromis sunt exact in situatia romanasului nostru ante-revolutionar care, cand se ducea la alimentara, la pachet cu friptura lua si "tacamurile". Nu e mai simplu sa zici: nu, ori e alba, ori e neagra !? Cei pesimisti vor spune ca, decat sa piarda, mai bine accepta asa. Buna friptura, dar cu "tacamurile" ce fac ? Ce usor isi complica unii viata ...
Daca suntem realisti, situatii perfecte, ideale, nu exista. Intotdeauna in spatele a ceva frumos se ascunde si ceva urat, cat de mic. Pentru ca "uratul" isi are binele lui, si fara el nu ar fi existat frumosul. Intotdeauna exista un tandem - bine-rau, frumos-urat, pe care trebuie sa il acceptam neconditionat. Sau cel putin sa incercam. Mai frumos spus, sa incercam sa iubim calitatile si sa acceptam defectele.