miercuri, 15 decembrie 2010

esenta potrivelii

M-am tot intrebat, care este esenta potrivelii. Daca arunc intrebarea la intamplare, cred ca foarte putin oameni pot sa-mi raspunda. Unii mai rasariti ar spune precis ca ei simt daca se potrivesc cu cineva. Dar nu sunt capabili sa defineasca acea simtire, sau unde se termina. In natura, incepand cu furnica si termiand cu cimpanzeul, sunt nenumarate exemple de asemnea potriveli, olfactive, vizuale, telepatice si cate si mai cate. Ce are omul in plus ?
Dragilor, noi oamenii am fost inzestrati de bunul Dumnezeu cu grai si minte. Dupa parerea mea, esenta potrivelii sta, in primul rand, in comunicarea verbala. Graiul spune ce gandesti ci cum. Restul de tz% tine de simtire.
Te intalnesti pe strada cu cineva si dupa ce ii strangi mana deschizi gura. Asa afli ce are celalalt in cap. Si mai important, daca ce gasesti iti trebuieste nevoilor imediate sau de lunga durata.:)
Sunt unii oameni, dupa obicei si fire, scumpi la vorba. Abia scoti trei cuvinte. Se zice ca "tacerea e de aur", nu insa si cand te imprietenesti cu cineva.
Altii, vorbesc in nestire, de parca a uitat cineva sa le puna zavor la gura.
Foarte important este continutul mesajului. Degeaba vorbesti, daca nu spui nimic. Ma rog, nimic pentru celalalt.
Sa zicem ca stau la povesti cu un biolog sau istoric. Va dati seama ca mi-ar insira tot ce s-a descoperit in domeniile respective. S-ar simti in largul lor, precum pestele in apa. Daca le tii si isonul cu intrebari punctuale, esti de-al lor.
Ce inteleg ei ? Ca precis au intalnit un om cu care au multe in comun - pasiuni, nazuinte etc.
Ce inteleg eu ? Am pasiuni asemanatoare, dar nu intr-atat incat sa fac obsesie. In tot cazul, i-as admira si stima, dar atat.
Dar ce te faci cand stai la taclale cu cineva cu care nu ai nimic in comun ? Tu vorbesti de-ale tale, el in cel mai bun caz, isi zice in gand - asta e sarit de pe fix. Si isi vede de drum. In cel mai rau, te lasa sa vorbesti si in cap i se "invart rotitele". :))
Recunosc, am obiceiul sa scotocesc verbal in capul oamenilor. :)) Cateodata imi place ce gasesc. :)
Spuneam in postarea anterioara ca nu seamana doi oameni. Este vorba de educatii, experiente si trairi diferite.
Uneori diferentele pot fi substantiale, cum e cazul diferentelor de generatie. Eu provin dintr-o generatie cand, se citea mult, se asculta muzica pop, electronica si folk, aveam pasiuni pentru tot, de la fete, la istorie, filme, biologie, arte, pesti de acvariu si natura, drumetii, flocirele si altele, multe. In general, cam tot ce se gasea prin carti si mai putin la tv.
Generatiile mai noi au descoperit cu totul alte pasiuni - scuba-divingul, toalele firmate, drinkuiala, etnobotanicele, night-clubul, maneaua, banul castigat usor, masinile tunate, gadgeturile si pitzipoancele oxigenate.
Ce potriveala poate fi intre un reprezentant al generatiei mele si unul al generatiei amintite ? Niciuna ! Sa incerc sa gasesc potriveli, as fi nebun ! :))
Am intalnit personaje a caror viata poate fi scrisa in cateva volume groase. A altora in schimb, abia strangi de-o brosurica. Pot respectivii sa se asocieze, sa puna de-un business eventual ? Cei care incearca, de regula, se frig. De ce ?
Pentru ca aproape intotdeauna, cand se va ajunge intr-un moment de decizie, critic, unul va trage hais, iar celalalt cea. Oricate argumente s-ar pune pe masa, ele vor fi inutile. Am patit-o, si va rog sa ma credeti, am zis ca in viata mea nu ma mai asociez cu cineva mai jos de conditia mea intelectuala. Afirmatia poate parea aroganta, dar cum am spus, am patit-o. :)

6 comentarii:

Vocea-de-departe spunea...

Totuşi, esenţa vârstelor e cam aceeaşi. Chiar dacă ai alţi stimuli, unii cu cărţile şi filmele pe alese, plus mult teatru şi multă muzică, alţii cu etno-pitzi-spoiala, o să râzi, dar esenţa e aceeaşi. E vârsta îndrăznelii, a încercării integrării într-un grup. Izolarea ucide psihic şi aduce cu ea timiditate şi simţul ratării. Că atunci ne integram în găşti rock, jazz-rock, muzică psihedelică sau electronică, adunându-ne pe la câte unul pe-acasă cu vreo sticlă de vodcă sau că azi se adună în cluburi, ascultând alte genuri, e doar forma. Esenţa e aceeaşi, disperata încercare de a te integra într-un grup care comunică pe aceeaşi limbă. Chiar şi ultima ta afirmaţie e tot o încercare de creare a unui grup social, cel al intelectualului cu apetenţă culturală. Omul a fost şi va rămâne o fiinţă gregară. Sau socială, dacă-ţi place mai mult clişeul ăsta. Deh, aşa ne-a programat Mama Natură, nu de alta, dar prin evoluţie s-a dovedit că siguranţa de grup e reală.

pheideas spunea...

@voce, pai asta zisei si io, dar mai ascuns. Normal ca avem nevoie de grup si de recunoastere. Normal ca ne raportam la grup, fie ca grupul se aduna in spatele blocului, fie intr-un club select. E acelasi fenomen. Mi s-a intamplat sa incerc sa socializez cu indivizi de conditie sociala si intelectuala mai modesta, cu diferite prilejuri - onomastice, munci patriotice, businessuri de moment. A trebuit sa fac rezumat si sa-mi caut cuvintele. :)

Vocea-de-departe spunea...

Păi asta aşa e. Nu e snobism, e doar creare de grup. Fiecare grup are regulile lui şi cine nu le respectă, e scos din joc sau iese singur. Printre cei de condiţie intelectuală mai modestă, cum zici, sunt puţini autodidacţi sau persoane cu gândire conexă şi informaţie. Nu au nevoie de aşa ceva, în grupul lor cu bască nu au nevoie de informaţie, ci doar de câteva elemente simple. Tu aveai prea multe. Din punctul lor de vedere, erai din altă specie, tot aşa cum din punctul tău de vedere, specia lor te plictisea. Noroc că au fost prilejuri scurte. Dacă te trezeai că împarţi viaţa cu un ipochimen din ăsta, aia da, era o tragedie... Rezolvabilă, fireşte, dar costisitoare. :) Altfel, potrivelile astea pot fi şi încurcate. Intelectual da, fizic nu, fizic da, intelectual nu, să juri că-şi bate joc Marele Păpuşar de tine, ca om...

pheideas spunea...

@voce, mai e o specie aparte, a celor de suprafata. Daca ii intalnesti prima data, iti dau impresia ca se cutremura pamantul sub ei. Daca ii cunosti mai in detaliu, iti dai seama ca nu au nimic profund. Totul e superficial. Sunt o librarie de "texte". Au replica pentru orice. Iar cand observa ca incepe sa miroasa a creier pane, se eschiveaza elegant cu celebra replica "ma lasi ?!".

fly2sky spunea...

Eu "simt" cand ma potrivesc cu cineva :)) Poate sa fie copil, batran, cu scoala, fara..atunci cand te potrivesti cu cineva comunici intr-un fel mai special, afectiv..dincolo de cuvinte :)

pheideas spunea...

@fly, si eu am simtit si pe urma n-am mai simtit. :))