DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII ?
"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine, inreba din nou inteleptul ?
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa ?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati ? Cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite ? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona :
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
4 comentarii:
putine inimi sunt aproape ,tot mai multe sunt cele care ratacesc pierdute in cautare de cuvant soptit....tot mai multe tipete si cuvinte goale sunt in jurul nostru...unde a disparut iubirea adevarata sau exista ea oare...????eu ma intreb adesea si imi vin in minte versurile lui Paunescu ,este dragostea un basm cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene...???
Ma ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni.
Ce-ati facut cu Fat Frumos
Minunat !
:)))
Eu as spune: e bine ca tipa si nu se omoara unii pe altii.
Tipatul, cred, ca este nevoia animalului din om de a se exprima, elibera.
Maestrul cred ca stie mult mai bine acest lucru, insa incearca sa corijeze defectele perpetuate in adeneul speciei.
:)
(cu alte cuvinte, nici el nu face nota separata, ci doar controleaza mai bine animalul din el, macar in fata ucenicilor sai).
In privinta iubirii spune doar jumatate de adevar, pentru ca, in realitate, sunt n feluri de a iubi.
Eu imi pun tot mai des intrebarea: de ce ii place omului sa-si ascunda firea in spatele unei literaturi siropoase?!
De ce omul se fereste sa vada in el si partea aceea "intunecata"?!
Ce frumos a descris certurile dintre indragostiti :) Tipatul e tot un mod de exprimare, mai salbatic, insa exprima ceva..o fiinta care simte. Se spune ca atunci cand doi indragostiti se cearta, inca se mai iubesc..inimile inca se mai cheama una pe alta. Exista insa mai multe feluri de tipete, de atentionare, de descarcare nervoasa, de a-ti impune o parere, de a controla.. La fel ca si a vorbi pe un ton coborat, dragastos, poate sa fie ceva venit din suflet sau poate fi doar o masca sau un exercitiu al obisnuintei. Am vazut perechi care erau numai lapte si miere..insa cunoscand pe unul din ei, relatia lor mi se parea asa falsa...Important e, zic eu, sa fim autentici in modul de exprimare. Sunt oameni care se ascund in spatele unei literaturi siropoase, insa sunt si oameni care chiar simt asa, partea frumoasa exista in noi la fel ca partea intunecata, important e sa ni le acceptam pe amandoua, si sa dezvoltam ce e frumos :)
Trimiteți un comentariu