diferenta dintre arta si comercial

Marketingul este stiinta care "ajuta" pe cineva sa "vanda" un "produs". E fals sa limitam marketingul strict la vanzarea unui obiect. Multi fac greseala asta.
In realitate, tot ce poate fi "vandut" face apel la marketing. Sau ar trebui sa faca. Tot atat de fals este sa credem ca "a vinde" se limiteaza la o tranzactie comerciala. Nu, daca avem ragaz sa privim in jurul nostru, observam ca orice poate imagina mintea si natura, poate fi transmis sau schimbat pe orice altceva,
care de cele mai multe ori nu are vreo legatura cu banul. Si cum in orice proces de schimb, este nevoie de strategie, adica de "pacalit" ochiul, simtul, starnit senzatie, este nevoie de marketing.
O floare pentru a se putea inmulti are nevoie de albina. Pentru ca albina sa vina sa-i guste polenul, trebuie s-o atraga prin colorit si mireasma. Floarea face marketing. Masculul Pasarii Paradisului din Noua Guinee isi atrage mireasa folosind si construind podiumuri stralucitoare. Nici omul nu este mai prejos. Frumusetea corpului feminin nu este altceva decat strategie de marketing. Privind in natura, observam ca cel mai pur si eficient marketing, aici il gasim. Sunt strategii perfectionate pana la nivel de atom - celula in milioane de ani de evolutie. Omul abia acum le descopera si copiaza.

In momentul in care vrem sa dam altora, si mai mult, sa primim ceva in schimb, avem nevoie de marketing. De ce ? Pentru simplul fapt ca aproape intotdeuna exista o discrepanta intre cerere si oferta. Pentru ca cineva sa cumpere de la noi si nu de la altul, este nevoie de strategie - infrumusetarea marfii, atragerea clientului, prezentare, psihologie si multe altele.
Marketingul reprezinta legatura dintre vanzator si cumparator. Ca sa vinzi un produs, este absolut necesar sa cunosti ce vrea cumparatorul sa cumpere. Altfel, risti sa ramai cu "marfa" nevanduta.

Aici intervine diferenta dintre arta si comercial.

Am sa incep cu un exemplu.
Celebrul regizor Andrei Serban, cand a fost adus in '90 la conducerea Teatrului National, in locul lui Radu Beligan, a pus in scena celebra piesa: "Trilogia Antica". Desi a fost trambitat, succesul n-a fost cel asteptat. La inceput, oamenii s-au dus impinsi de inedit, de "pedigree-ul" regizorului. Apoi ineditul s-a transformat in hilar si deceptie, cand in loc de costume spectatorii au vazut izmene si carpe, iar actorii semanau cu pacientii unui spital de nebuni.
Tin minte replica regizorului: "Publicul roman nu este pregatit sa primeasca o viziune avantgardista asupra originalului". Ei bine, Andrei Serban a facut arta. Faptul ca a dat vina pe public pentru ca nu i-a cuparat biletele, denota naivitate. Daca vroia ca publicul sa-i cumpere piesa, trebuia sa faca o piesa comerciala. Daca se baza pe un marketing elementar, si-ar fi dat seama ca un public format in 30 de ani, cu o anumita viziune asupra esteticului, nu va aprecia peste noapte o alta viziune.

Daca tineti minte, in urma cu un an a fost un scandal imens in legatura cu galeria de arta moderna deschisa de Romania la New York - sub egida si pe cheltuiala ICR, al carui director era H.R.Patapievici. O galerie plina cu oscenitati, de o agresivitate vizuala dubioasa.
Am urmarit cu neliniste faptul ca aproape toti cei care s-au perindat pe posturile TV au comentat evenimentul cu amatorism (inclusiv B. Naumovici). Toti au pus accent pe obscenitate si eroticul excesiv, adica pe mesaj. Dar niciunul n-a patruns esenta evenimentului si sa puna punctul pe diferenta dintre arta si comercial.
Daca respectivul eveniment nu ar fi avut deasupra sigla "Romania", nu era absolut nicio problema. Un artist si-a expus viziunea sa proprie asupra unui subiect controversat.
Dar, faptul ca expozitia a reprezentat Romania, a transformat arta in comercial. A ridicat miza evenimentului. Asta n-a stiut sa faca Patapievici, cu tot respectul pentru capacitatea sa intelectuala - sa deosebeasca arta de comercial. El a crezut ca daca va soca publicul, va starni senzatie. In advertising se practica. A uitat un aspect minor: apelezi la "decoy" numai cand ai publicul sub control. E foarte riscant sa faci experiment pe un public necunoscut. Cu atat mai mult, cu cat suportul uman din spate era tocmai natiunea; cea care ti-a acordat "cecul in alb".

E de la sine inteles: cand faci arta, iti place tie si unui grup restrans. Si nu te deranjeaza absolut de loc cand nu-ti intra nimeni la vernisaj. Cand faci comercial, trebuie sa placa la toti, sau majoritatii. E un joc de procente.
Cand in acelasi joc sunt si bani, nu prea merge sa spui: "stii, nu s-a vandut, pentru ca ... consumatorul e bou si nu stie sa aprecieze ...". Nu, tu esti bou, pentru ca stai prost la capitoul marketing.

Cand scrii o carte se intampla acelsi fenomen. Sunt foarte multi scriitori care parca joaca la loterie. Isi publica cartea la cine stie ce editura si apoi asteapta cu sufletul la gura ca ea sa se vanda. Unul din rolurile editorului este acela de a face margeting. Adica de a confrunta datele din piata, cerintele cititorului, cu continutul cartii, si apoi sa promoveze cartea si autorul. Si daca datele din piata nu corespund, nu o publica.

Inclusiv aceasta postare se incadreaza in subiect. Daca postarea mea nu "pasioneaza" pe nimeni, insemna ca am pierdut vremea de pomana, incercand sa redactez un gand. Cineva spunea ca un blog este un jurnal personal, si ca n-ar trebui sa intereseze pe nimeni ce scrie el. Blogul este un jurnal pe care il citesc toti. Faptul ca ii este indiferent, seamana putin cu a-ti da jos pantalonii pe strada si apoi sa strigi la privitori: daca nu va place, inchideti ochii !
Pe de alta parte, incerc sa rezist cat mai mult comercialului, si sa nu postez manele si mondenitati. Smile!

Am sa vin cu un alt exemplu: GAYFEST.
Aici avem un alt exemplu de art & commercial. Homosexualii, prin parada tinuta in centrul Bucurestiului au dorit sa "se faca cunoscuti si acceptati". Nu le contest gandul, mesajul initial, ci forma sub care au transmis-o publicului. Doar asta au urmarit - ca publicul sa le "cumpere" mesajul. Tin minte un interviu, in care unul dintre ei, imbaracat papagal, a zis: "Sunt deceptionat de ceea ce am vazut". Il cred pe cuvant, si eu am avut aceeasi impresie. O manifestatie cu un mesaj onest s-a transformat in circ. Oamenii de pe margine, in loc sa-si manifeste simpatia, se uitau ca la niste ciudati. Aspect sesizat dealtfel si de protagonistii cu ceva bun simt. Nu s-a facut marketing absolut deloc. S-a copiat identic un eveniment care are loc in occident. N-au tinut cont de faptul ca majoritatea privitorilor aveau o alta cultura si educatie, in termeni de marketing: specific national. Comercialul s-a transformat in ridicol.

Acelasi fenomen il intalnim cateva sute de km mai la est. S-a demonstrat inca o data ca Moldova nu vrea occident. Acesta este comercialul Moldovei. Incercarea de a implanta cu forta o gandire capitalista in locul celei socialiste, este sortita esecului. Cu atat mai mult cu cat viziunea s-a dovedit neviabila la noi.

Arta si comercialul reprezinta doua repere, de care trebuie sa tinem cont cand investim timp si resurse, si mai ales cand stabilim targetul actiunii noastre.
- Vrem sa obtinem bani, atunci obiectul pe care il producem si il vindem, va trebui sa tina cont de specificul cumparatorului, de dorintele lui, cultura, educatie si multe alte variabile.
- Nu ne intereseaza daca produsul se vinde, atunci facem arta.

Am vazut in exemplele anterioare un fenomen interesant. Cand incerci sa impui arta prin agresivitate, obtii efectul contrar.
Iar cand imbini arta cu comercialul, obtii un produs de succes.

Arta este si cand patronul unui hotel de pe litoral se mira ca turistii nu-i trec pragul. De ce ? Pentru ca el ofera turistilor propria viziune asupra esteticului, igienei, servirii, mancarii si altor amanunte. El nu tine cont de ceea ce vrea clientul. Si mai absurd este faptul ca patronul respectiv investeste bani, timp, si credite de la banca.
La fel este si cu pensiunile din mediul rural. Aproape toate sunt imbracate in beton si faianta, de jos pana sus. Taranul, saracul, habar nu are ca rusticul inseamna lemn, piatra, stuf si lut, nu faianta si gresie de Italia.
In ambele cazuri avem de a face cu ignorarea marketingului. Din pacate, la noi ignoranta este sport national.
Iar cand turistul occidental, avid dupa rustic, nu le calca pragul, dau vina pe Dumnezeu, pe criza sau pe orice altceva decat propria prostie.

Acesta este marketingul, asta e Romania in care traim !
Pot spune cu toata convingerea, in Romania, in ultimii douazeci de ani, s-a facut multa arta. Suntem o tara de artisti. Smile! E totusi un progres de la amator la artist, nu ?

Am o intrebare: cati din voi ati apelat vreodata la marketing, si in ce situatie ?