Sunt un tip nascut acum 40 de ani intr-un vechi cartier bucurestean. Pornit de mic in pribegie prin tara, mi-a fost dat sa cunosc locuri superbe, traditii si fapte ale unor oameni care mi-au devenit apoi modele. Un drum putin altfel decat al celor obisnuiti cu acelasi oras, cartier, parcare din spatele blocului etc.
Darul cunoasterii l-am dobandit de la profesori cu har si daruire fata de meserie la renumita Scoala Ardeleana. Ei mi-au insuflat, prin puterea exemplului, dragostea pentru lectura si taina lucrului bine facut. Si m-au mai invatat, sa nu vorbesc in necunostinta de cauza, sa respect munca si sa iau aminte la greselile altora.
Pasiunile pentru Etologie si Ontologie, imbinate cu rigurozitatea matematica a inginerului, apoi mai tarziu cu meseria (publicitate - comunicare), m-au facut sa abordez viata elementar, filozofic si interdisciplinar.
Mai am o pasiune - cea pentru natura, animale si tot ce e verde. Imi plac muntii, copacii, potecile si apele limpezi. Toate acestea le-am vazut si simtit. Imi plac muntii, pentru ca sunt tainici si inaccesibili, si ca sa ajungi sa te bucuri de frumusetea lor, e necesat sa trudesti din greu. Imi dau senzatia de necunoscut si de "drumul pana la capat".
Mi-ar placea sa-mi sciu memoriile intr-o casa modesta, undeva intr-o margine de padure. Sa simt miros de fan cosit, iar seara sa-mi beau ceaiul pe veranda. Imi plac enorm florile si cel mai frumos cadou pe care mi l-as putea oferi, va fi o sera.
Cred ca in alte existente am fost: invatat, inventator, explorator, haiduc sau pilot de formula 1. :)) Am sentimentul justitiarului si nu de putine ori am luat apararea celui slab. Urasc violenta fizica, verbala si de orice fel. De fapt, urasc cam tot de e conventional, care poarta eticheta: "Asa trebuie !".
Cu Dumnezeu am o nelamurire mai veche si il tot caut sa avem o discutie "face to face", bazata pe argumente stiintifice. :) Sunt convins ca il voi gasi candva.
Am facut multe greseli, pe care mi le-am asumat si la care, uneori, ma gandesc seara inainte de culcare.
In ciuda aparentelor, nu sunt un tip rigid, ... doar punctual. Sunt extrem de tolerant si imi plac paharele inalte. Cand s-au umplut, mi-am strans jucariile si am plecat.
Ar mai fi multe de spus, insa mi-e teama sa nu va vina sa ma puneti in rama.
Defectele am sa vi le soptesc la ureche.:)
Ma mai gasitit si aici: - eu in cuvinte - eu in stele - mess&mail
Soare si mare
-
Motto: « II me semble que la misèreSerait moins pénible au soleil. »Încep
sa înțeleg temperamentul și comportamentul oamenilor care locuiesc în tari
cu s...
Acum 4 ani
23 comentarii:
:) Imi place foarte mult ce descopar...
"Mi-am pastrat credinta si valorile, asemeni unui "gentleman scotian, in kilth si fara chiloti, calare pe o bicicleta verde". Smile! "
si sufletul la fel de impietrit ca al unui gentleman?...sau ca al unui geaman?
himere
Credinta si valorile sunt porti catre suflet. Sunt grele ca cele ale unei cetati. Numai cei ce au cheia potrivita vor putea patrunde. Si nu se mai gasesc ca-n alte dati.
Este prima mea reactie....dupa cateva randuri citite. Lectura va continua dar vreau acum doua intrebari simple .... :)
De ce iti impartasesti gandurile, starile, experienta in felul acesta, scriind? Cui?
Da, buna intrebare! Stii ce e curios ? Ca nu mi-am pus-o niciodata. Cred ca unii oameni au dorinta nativa de a-si impartasi gandurile. Le da o bucurie fireasca. Dar nu toti sunt asa. Pentru altii totul are un pret.
Ma bucur tare mult ca te "cunosc"!Ai darul de a inspira oamenii...mai ales pe cei care CAUTA neincetat..
Multumesc!
Iti mlultumesc mult ! Dar ai uitat ceva: "In tara lui nimeni nu e profet !". Smile!
Din intamplare am dat peste blogul tau (plecand de la Rosia montana, Gabriel Resources) si cred ca am dat peste un filon de aur. Savurez tot ce-ai scris ... imi place ceea ce esti (eu in cuvinte)...si...ma inspiri.
fly2sky, ma bucur ca te-am inspirat. :) Sunt doar un calator. :) Multumesc !
Toti suntem calatori in lumea asta, difera doar pe ce drum o luam si cu cine ne insotim. M-ai inspirat si...nu ma mai simt asa singura in calatoria asta :)
Asa e ! :) Hai la drum ! Va fi un drum interesant, pe parcursul caruia se vor decanta valori, se vor crea legturi puternice si durabile. Si ce e mai important, sentimentul de "singuratate", va deveni mai putin apasator. :)
Nu singuratatea ne omoara,ci persoanele care nu se uita la ceea ce scriem noi(nevoia impartasirii bucuriei de a descoperi) si faptul ca ceilalti nu vor sa creada ca exista si asemenea oameni.
Oameni ca tine,spre dezamagirea multora din cei care citesc aici,nu se simt singuri niciodata,pentru ca mereu-i preocupa ceva si...cauta. Imi place mult,cautatorule,ceea ce expui aici.Fa-o...pentru ca vor exista mereu persoane care vor dori sa afle ceea ce tu ai aflat deja,iar in acest mod le usurezi lor cautarea(poate ca nu au stiut unde sa caute).
Dani, sa-ti spun un secret. Oamenii nu daruiesc numai bani, ci si ganduri frumoase. Lor ma adresez. :)
bv ai scris ceva frumos :)
O spun chiar daca ma repet: Ai un blog foarte frumos!...
N-ar tyrebui sa-ti pese de unii care pun intrebari stupide in acest sens.
Din ceea ce descrii, trebuie ca esti un om puternic, prin experientele care te-au format.
Si meriti multa, multa iubire, de care iti doresc sa ai parte din plin in curand!...
Iti multumesc ca te-am descoperit!...
sau de multa singuratate. oamenii se sperie de tot ce e ... altfel, si fie se departeaza, fie arunca cu pietre.
asta e, daca asa a vrut D... :)
multumesc pentru tot ! sa ai parte de tot ce-mi doresti !
un singur comentariu legat de singuratate...ii apartine lui plesu:
"Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit, încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai. La orizont, apare un tip de vitalitate care, paradoxal, subminează (sau amână) pofta de viaţă. Nu mai ai bucurii. Ai „satisfacţii”. Reuşita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi. Lipsa de timp (blestemul de a fi mereu „ocupat”) suspendă, treptat, cel puţin două din componentele decisive ale unei existenţe depline: singurătatea şi răgazul.
Singurătatea e materia primă a reflexivităţii şi a construcţiei de sine. „Dumnezeu – s-a spus – e ceea ce fiecare ştie să facă cu propria sa singurătate”. Nu se poate trăi prin aglutinare, nu se poate supravieţui interior în condiţia unei sociabilităţi perpetue. Sfârşeşti, inevitabil, prin a-ţi pierde chipul, prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie (chiar când nu-şi mai dă seama) de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul şi cu înaltul său, cu terorile sale, cu portretul său, cu unicitatea destinului său. Nu întâmplător, în închisorile Chinei comuniste, una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătăţii: condamnatul era, clipă de clipă, însoţit (de fapt încolţit) de o prezenţă tăcută dar tenace, o prezenţă programată să excludă orice posibilitate a intimităţii şi a solilocviului.
Răgazul e valorificarea intensă a non-activităţii. E înlocuirea eficienţei prin plăcere, savoarea decuplării, capacitatea de a te lăsa absorbit de respiraţia lumii, fără să i te opui, fără să intervii cu deprinderile proprii în metabolismul ei. De la gratuitatea hobby-ului până la experienţa totodată subtilă şi simplă a vidului, răgazul e recuperarea identităţii tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligaţii, utilităţi şi urgenţe. O ieşire igienică, pe verticală, din registrul actualităţii. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator şi fără vaccinul singurătăţii, munca recade în semnificaţia ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar."
intrebare: care e păcatul originar?
E prima reacţie, încă n-am citit totul, dar am rămas surprinsă şi încîntată de sinceritatea, profunzimea şi bogăţia celor aflate aici. Mulţumesc pentru acest blog. În sfîrşit am găsit ceva necesar sufletului meu. Mult respect.
Imi pare bine ! Ce sa zic, sunt un tip deschis si sincer. :) Cei care nu sunt asa imi cauta motivele si imi fac reprosuri. :)
Multumesc pentru aprecieri !
...
Ooooo, salut Basarabia ! Am un deosebit respect pentru voi, romanii de aolo. Cu bine, si ne mai vedem in virtual !
Parca m-as citi pe mine in alta viata:)...
Exceptand experienta, poate asa m-as descrie si eu, daca as fi putin mai linistita, dar eu de cand ma stiu am urat starile de mijloc. Parca nu ma definesc...
Poate odata cu castigarea experientei, ma voi obisnui sa nu mai fiu asa tonica... si totusi iar gasesc un paradox la mine:))...
Eu cand ma raportez la stari mai calme, ma gandesc la armonie deplina cumva sau aproape de deplina. Si nu-mi displac nici acelea, dar parca mai mult prefer sa simt mult si fara sa imi pot exprima trairile prin cuvinte sau cum imi place sa spun, tablourile reproduse sunt kitsch-uri:)).
Ma faci sa zambesc si mi-a placut ce am citit.
P.S. ti-am spus ca tot imi fac timp fie si de dragul zodiei:).
Mi-ar fi placut sa te cunosc intr-o alta viata. :) Se pare ca mai ai multe de descoperit ... in primul rand sa te descoperi pe tine. Se va intampla, cu timpul. :) Bafta multa ! Si daca ai nevoie de ajutor sau de raspunsuri, nu ma ocoli. :)
Cred ca oricum nu te-as fi ocolit daca am intrebari, nelamuriri, frici si de-astea. Am tendinta, cel putin prin spatiul asta cibernetic prin care ne invartim, sa vorbesc deschis.
Stiu ca aici nu risc sa fiu atat de aspru judecata pentru faptele mele, ci dupa esenta mea (cam asa ceva zicea Paler, nu? Am preluat de la cineva chestia asta cu faptele si de-aia...).
Oricum, voi tine cont si multumesc pentru invitatie si sinceritate:).
Cand simt o persoana, nu prea ezit sa apelez la bunavointa ei, cu riscul de a-i cere ajutorul stangaci de dulce, cum imi zicea cineva:).
Nu degeaba suntem Gemeni... Imi spunea cineva vara care tocmai a trecut ca sinceritatea sufletului nu are cum sa fie gresita sau ceva de genu'.
Banuiesc ca nu te deranjeaza sa ma servesc vreodata cu adresa ta de e-mail...
Pe zi ce trece ma conving ca nimic nu e intamplator.
Oricand, cu multa placere ! :)
Trimiteți un comentariu