criza de identitate

Romanul este extrem de ingenios.
Banc ...
Sf.Petru a vrut sa puna un gard in RAI si a chemat trei constructori pentru a estima costul.
Primul, un rus a zis ca aceasta constructie face 5000 $.
Sf. Petru l-a intrebat : - De ce?
Rusul a raspuns: 2000 pentru materiale si 3000 manopera.
Al doilea, un italian a spus ca totul costa 10000 $
Sf.Petru a intrebat: - De ce?
Italianul a raspuns : 2000 pentru materiale si 8000 manopera, deoarece sunt cel mai bun constructor din lume.
Al treilea, un roman a spus : 25000$
Sf. Petru iar a intrebat: - Dar de ce asa mult ?
Romanul a raspuns: 10000 pentru tine, 10000 pentru mine si 5000 pentru rus sa faca gardul.
...
Daca ar fi sa citez un ziar de pe la 1900, ar suna cam asa: "Romania de azi sufera de o acuta criza de identitate". Ce este identitatea ? Pentru multi, identitatea seamana cu mesajul scris pe sticla de Coca Cola. In termeni de marketing, asa si este. In sens social, este vorba de un fenomen amplu, extins in timp si spatiu. Identitatea reprezinta acele lucruri, taine (spuse cu atata har de Dan Puric in seminarul tinut la Sibiu in 2008), acele norme, datini si obiceiuri, ferecate in constientul colectiv al poporului roman. Sunt lucruri slefuite de istorie, si care raman pururea, cu singura conditie, sa fie lasate in pace. Ei bine, comunistii, dar si occidentalii ante '45 si post-decembristi, au incercat sa rupa romanul de propria identiate. Adica de buletinul sau mostenit de veacuri. Nu degeaba la buletin i se spune si act de identitate. Imaginati-va cum ar fi sa-l pierzi, sau sa te trezesti intr-o zi, ca nu te mai cunoaste nimeni. In fine, sunt multe de povestit. Voi avea ocazia s-o fac in postari ulterioare.
In momentul de fata, romanul se simte pierdut, ca o barca plutind la intamplare pe marile istoriei.
Fara sa fiu in totalitate adeptul conspiratiilor, as face o parabola cu o poveste scornita ad-hoc.
...
A fost odata o insula pierduta undeva in largul marii. Cranguri verzi umpleau vaile, ape limpezi se pravaleau in cascade, valurile marii scaldau plajele aurii. Pe frumoasa si bogata insula traia un popor pasnic. Isi ducea existenta din pescuit si agricultura, construiau case, cresteau animale, se casatoreau, faceau copii, se adunau din cand in cand sa se bucure si sa puna insula la cale, se inchinau la mare, pietre si la stele. In putinul lor, erau fericiti. Aveau traditii, datini si obiceiuri, intr-un cuvant: IDENTITATE. Viata pe insula se desfasura sub fireasca taina a lucrurilor, netulburata de nimic, intr-o perfecta conexiune cu natura. ...
Intr-o zi la orizont s-a aratat o corabie mica. A acostat si din ea au coborat niste oameni imbracati in straie argintii Carau niste lazi grele. Acei straini si-au facut tabara pe plaja, si din lazile mari au inceput sa scoata lucruri sclipitoare. Sute de ochi ii spionau din umbra padurii. Desi nu indrazneau sa se apropie, pe fetele locuitorilor insulei se citea uimirea si dorinta de a avea si ei din obiectele acelea stralucitoare. Apoi intr-o zi, acei straini s-au apropiat de sat si au inceput sa daruiasca. Bucuria localnicilor era fara margini. In viata lor nu mai vazusera asemenea lucruri frumoase.
Peste o vreme, strainii au decis sa plece intr-ale lor. S-au urcat pe corabie si au disparut la orizont. Inainte de plecare au spus ca vin dintr-o tara bogata, aflata dincolo de mare, unde oamenii umbla pe patru roti, se imbraca cu straie scumpe si se uita seara la niste cutii negre. Si le-au mai spus ca se vor intoarce.
Premeditat si fara sa dea de banuit, strainii insamantasera samanta discordiei. A dorintei de a avea, de a fi. Obiectele stralucitoare au inceput sa se vanda, unii le aveau, altii nu. Iar cei ce aveau deja mult, vroiau si mai mult.
Peste un timp, la orizont s-au ivit trei corabii. Pe una au recunoscut-o. Au aruncat ancora si din pantecele lor au inceput sa fie descarcate pe plaja sute de lazi grele.
Bastinasii s-au repezit bucurosi, gandind in sinea lor ca vor primi daruri ca data trecuta.
Gresit ! De data aceasta, strainii au zis: "Vreti ? Dati la schimb !". "Ce ?", au intrebat locuitorii insulei. "Orice: lemn, fructe, pietre, peste, mana de lucru !". Si au dat ! Ani la rand, corabiile au plecat burdusite peste mari, vedeau cum copiii lor pleaca si ei cu aceleasi corabii. Mai vedeau cum acele obiecte stralucitoare pe care strainii le dadeau la schimb, nu erau la fel de stralucitoare ca prima data, si cum apoi se stricau si trebuiau cumparate piese de schimb.
Pe insula au aparut hangare imense, baruri si cluburi de noapte, hoteluri si cazinouri, unde cei altadata modesti, acum devenisera bogati si aruncau cu stralucire in drepata si stanga. Dar cei mai multi locuitori ai insulei erau saraci. Mai saraci decat fusesera inainte. Munceau pe nimic pentru bogatii aparuti peste noapte, care pupau la randul lor poalele strainilor, atat de binevoitori odinioara.
Bogatiile insulei se imputinau pe zi ce trecea. Dar ce era mai rau, valorile de altadata, care dadeau echilibru insulei, datinile, acele taine pastrate cu sfiintenie din mosi stramosi, erau uitate si batjocorite. Peste idolii marii si ai stelelor s-a asternut uitarea si cei care scapasera de ciocanele civilizatiei, fusesera acoperiti de pamant si ignoranta....
Intr-o buna zi, strainii au plecat ! Toti s-au minunat. Cei putini si bogati s-au ingrijorat, iar cei multi si saraci s-au bucurat. Dar bucuria le-a fost de scurta durata. Cand au intors capetele si s-au uitat la insula lor, din ea nu mai ramasese absolut nimic. Vanturile marii spulberau praful, mormane de moloz rasareau din baltile noroioase. Nimic nu mai amintea de frumoasa insula de odinioara. Totul fusese sapat, taiat si luat. Totul ! Din obiectele stralucitoare aduse de straini se alesese praful. Prin hotelurile, in care bogatii insulei investisera in speranta vremurilor bune, batea vantul. Casele vechi, atat de speculate de imobilari, nu mai interesau pe nimeni.
Cativa mai temerari, au incercat sa se duca dupa corabiile strainilor. Degeaba ! Dupa cateva mile, curentii le-au aruncat barcile subrede inapoi pe insula.
Din clipa in care primul strain a pus piciorul pe insula, au trecut zeci de ani. Putini din cei care traisera odata mai erau in viata. Se uitase aproape totul: datini, obiceiuri, invataturi pastrate si transmise urmasilor veacuri la rand.
Cand si-au dat seama ca scopul urmarit de straini, n-a fost altul decat furtul bgatiilor lor, scop bine ascuns sub masca prosperitatii, era deja prea tarziu.
...
O poveste de peste mari si tari. Nu ma mir daca multi asta si vad in parabola anterioara. Ignoranta are rang de virtute in Romania zilelor noastre. Pentru ei, daca e aprins becul din coltul strazii, au impresia ca e frumos afara.
Priviti in istoria veche si recenta. Priviti cucerirea Daciei de catre Romani, la insulele Pacificului, la vechile colonii ale Africii, la conquista Americilor de catre spanioli, la India britanica, la Mexicul vechi si recent, la Argentina anilor '95, la Cuba de ieri si de azi, la Coreea, Vietnam si alte tari asiatice si in final, la Europa de Est. Totul se repeta, parca la nesfarsit, tot in care unii castiga si altii pierd. Lipsa de scrupule al celor cativa care conduc lumea, nu are limite. Probabil ca multi vor sari in sus, exclamand: "Limite ? Acesta este capitalismul !". O fi, dar cand omori oameni si distrugi identitatea unui popor, nu sa supravietuiesti ca dobitoacele naturii, ci ca sa-ti umpli buzunarele, se numeste CRIMA CU PREMEDITARE, nu capitalism.