Am vazut ca e la moda sa te pozezi cu copilul, nu in parc, ci pe prima pagina in revistele mondene. Nu zic, e frumos sa vezi o proaspata mamica, "implinita" (financiar), insa parca e prea de tot sa iti pui copilul "pe toate gardurile". Din pacate asa isi cresc unii cotatia de piata si, cum nu au multe in cap, vin cu "recuzita". Dar nu despre proastele din tabloide vreau sa va povestesc, ci despre altele. Mi-a ramas pe retina un citat al unei vedete de hartie - cica "Copiii nu leaga un cuplu. Daca nu exista iubire, nimic nu e! Copiii vin sa implineasca ceea ce exista deja.". Sublim ! ... Si atunci de ce la divort trag de bietul copil de zici ca e lipit cu Superglue ? Sunt perfect de acord, insa intr-o alta lume, cu mai multi neuroni. In lumea noastra oamenii sunt pasionali si interesati. Nu vor sa piarda nimic din ce, cu greu, au castigat. Si se folosesc de absolut tot ce pot, inclusiv de copil, ca sa isi justifice rapacitatea sau neputinta. Sau, dupa ani in care nu au vazut langa decat un chip, sa o ia de la inceput li se pare ca si cum ar incerca sa traverseze o autostrada fara trecere de pietoni.
Stiind despre ce e vorba, privesc in jur si vad din ce in ce mai multe cupluri aflate in diferite stadii de transformare. Parca e un facut ca, dupa multi ani, partenerii sa nu-si mai vorbeasca, sa nu mai faca multe impreuna si li se citeste pe chip lehamitea de o relatie din care nu pot sa scape. Ce ii mai tine legati ? Copiii si bunurile agonisite ? Cum e cu "Copiii nu leaga un cuplu ?". Sau, poate cauta motive ...
Sa stiti ca m-am intrebat de multe ori, de ce relatiile trebuie sa evolueze precum lumanarile - se aprind vesele la inceput, ard cu lumina si pe urma se sting. Ce se schimba in subconstient ? De ce nu vine de la sine si, practic, trebuie sa ne fortam, chinuim, sa mentinem o relatie ? De ce numaram pe degetele de la o mana cuplurile care se sorb din priviri si dupa 10, 20, ... 40 de ani ? Cred ca asa este omul facut, sa isi doreasca mereu altceva.
Tinerii fac doua greseli majore - una este cand confunda sexul cu iubirea si a doua, cand au impresia ca barbatii seamana cu femeile.:) Femeile si barbatii sunt doua specii diferite. Daca natura nu ar fi inventat hormonii, probabil ca "Planeta maimutelor" ar fi fost acum impartita in doua. Lasati ca nici impreuna nu e mai bine. Dupa ce se vaneaza unii pe ceilalti, isi dau in cap cu ce apuca.
Stiti ce ma enerveaza cel mai mult ? Ipocrizia ! De ce se chinuie unii cand, "Daca iubire nu e, nimic nu e !" ? Cum spuneam mai devreme, au ceva de impartit si, decat sa piarda, prefera sa se chinuie pe ei si pe altii. Au si o definitie: "It's complicated !". ... Fuck yourself behind the bars ! as zice, in duiosul grai al lui Shakespeare.:))
Cred ca cei mai fericiti sunt pragmaticii; cei care considera sentimentul ceva neproductiv. "Are, il iubesc !". In loc sa isi complice viata, se ghideaza dupa urmatorul sablon: intrat, incarcat, plecat. Adica: cucerit, turnat plodul si "spalat putina" cu jumatate din avere. Dramele apar la plecare cand, descopera ca averea e doar pe hartia de la banca pe care scrie "ipoteca".
Daca ma uit mai atent in jur, vad ca aproape totul se in varte in jurul sexului. Sex si bani ! Si daca ma gandesc, aproape toate relatiile de business se impart in doua mari categorii. Fie parintii au jucat pe vremuri sotron in curtea vreunei judetene de partid, fie cineva isi ofera "serviciile". Si cum suflete perverse care cauta consolare sunt destule, businessu merge struna.:) Mai greu e cu privitul in oglinda. Dar daca stingi lumina si e apa calda, e ok. Sau poate te multumesti cu bonurile de masa !:))
Iar cei mai nefericiti sunt cei care pun sentiment in tot ceea ce fac. Recunosc ca, printre ei, ma numar si eu.:) Da, pot sa spun cu toata sinceritatea ca, "Daca iubire nu e, nimic nu e !". Unii descopera asta mai devreme, altii mai tarziu. E doar chestiune de timp. Timpul este tot ce ne ramane in drumul nostru catre eternitate. Din pacate, cu fiecare zi ce trece, din ce in ce mai putin. :)
Cam asta e cu iubirea vesnica, neprihanita, dezinteresata sau nu. Totul e sa-ti placa ! :)
Soare si mare
-
Motto: « II me semble que la misèreSerait moins pénible au soleil. »Încep
sa înțeleg temperamentul și comportamentul oamenilor care locuiesc în tari
cu s...
Acum 4 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu