despre nepasare

Ii "ador" pe cei care traiesc "departe de lumea dezlantuita". Pe cei care traiesc "bidimensional", fara sa le pese de ce e sus si jos, de oameni, nevoi, grijile lor, nedreptati, saracie, economie etc. si nu vor sa salveze pe nimeni: planeta, natura, veveritele, Rosia Montana, Groenlanda si multe, multe altele. Daca ma gandesc, nici sa-ti pese prea mult nu e bine, ba dimpotriva ! Pentru ca, pe langa apasare, mai e nevoie de ceva, si anume sa poti face ceva. Altfel ajungi sa te lupti cu morile de vant si cu proprii neuroni. Dar si sa poti face ceva si sa nu faci ... deja imi seamana a crima.
E bine sau nu, sa-ti pese ? Poate cineva sa controleze cat ?
Iata cateva intrebari: de ce unora le pasa si altora nu ? Sa fie vorba de aparente, si in realitate nepasarea sa fie un fel de protectie la raul din jur ? Si cel mai simplu fiind sa-ti bagi dopuri in urechi si "capul in nisip" ?
Cum spuneam, oamenii traiesc intr-o lume a lor, aproape izolati de tot ce in jur. Cred ca izolarea este o consecinta a complexitatii mediului inconjurator si incapacitatea de a-l gestiona. Ignoranta este opusul cautarii - cunoasterii. Reprezinta "drumul mai usor". Usor in aparenta, pentru ca, pana la urma, el va trece si prin "padurea cea intunecoasa".
Probleme au toti, ca nu scapa nimeni, dar majoritatea sunt strict legate de nevoile cotidiene - o zugraveala, un pantof, masina, piata, berea cu prietenii, bobocul dat florii din ghiveci, ploaia de afara, ce poze a mai pus Cutatrescu pe FB si... gata ! E bine, sau nu ? Cred ca e cu dus intors. Din afara pare bine, pentru ca unul care "duce" pe creier toata economia mondiala, ar fi bucuros sa ia o pauza. Pe de alta parte, pe cel pe care nu il intereseaza ce e in jur, in afara de cele enumerate, universul i se va restrange la patru pereti, drumul pana la birou si o stare de fericire aparenta. In acest caz viata lui va semana cu o curte plina de gaini, si niciuna nu stie cand ii va veni randul la "solar".
Parerea mea e ca nepasarea e un proces evolutiv. Nu cred ca poate nimeni sa zica "mie nu-mi pasa !", si sa spuna si adevarul. Cel caruia nu-i pasa, oricum nu poate percepe decat "bidimensional", iar cel caruia ii pasa, poate sa-si puna toti ochelarii de cal, si sa-si bage toate dopurile, ca tot degeaba.
Am intalnit destui oamnei care spun: "cand voi avea nevoie, imi voi bate capul !". Corect, e si acesta un punt de vedere. ... Cred ca mai degraba vor suna un prieten ! :)