Romania este destinata sa devina "Carpathian Garden", dar nu pentru romani ! Daca cu timp in urma ma indoiam, azi imi este evident. Romania, nu a avut niciodata vreo sansa de prosperitate, in afara de "praful in ochii" aruncat in ochii prostilor. La un moment dat, ma intrebam, este vointa politica sau prostie, sa nu construim nimic ? Nu, am convingerea ca este vointa, dar nu a smecherilor care ne conduc, ci a marilor puteri europene. Este evident ca vor sa depopuleze, sa stearga orice urma de inteligenta de pe plaiul mioritic si sa-l transforme intr-o gradina. Au nevoie de pamant, de paduri, ape limpezi, de natura virgina, in forma lor cat mai nativa. Vor produse ecologice, recoltate de pe un pamant neintinat de chimicale. Planul este cu bataie lunga. Iar din plan face parte si exterminarea populatiei, prin saracie, subnutritie, boli si lipsa educatiei. Priviti in jur si veti constata ca nivelul de reactie intelectuala a fost redus aproape la minim. S-a creat o patura majoritara de "vite", sensibile la "bucatica de zahar" servita electoral sau la TV. Vite care trebuie imputinate prin selectie naturala. :) Partea proasta e ca procesul va mai dura ... Intre timp cei cu planul maret se vor confrunta cu un exod de ierbivore, care vor balega insolente in gradinile occidentului, de o sa puta pana la etajul douazeci. Vor stramba din nas, ca asa le e firea, dar in afara de aeropurtarea catorva cirezi, nu vor reusi mare lucru. Vita europeana e "proasta"; ea va paste unde e iarba mai grasa. :)
Intre timp, pe tarlaua noastra carpatina, cei de la putere vor pune jugul mai abitir pe grumazul vitelor timide. Strategia e simpla - sub stindardul protectiei sociale vor inventa noi biruri si legi, care sa le permita sa incalce in mod flagrant constitutia si drepturile omului, atentand in ultima instanta la conturile personale. Adio secret bancar, adio democratie ! Vor valorifica orice bun sau suma gasita, si-si vor umple buzunarele. Credeti ca vom auzi altceva in afara de cateva mugete stinghere ? Sa fim seriosi ! Mi-aduc aminte, cu cata promptitudine tipa occidentul in urma cu douazeci de ani, pentru incalcari ale drepturilor omului de zeci de ori mai putin grave. Mai tipa cineva azi ? :))
Soare si mare
-
Motto: « II me semble que la misèreSerait moins pénible au soleil. »Încep
sa înțeleg temperamentul și comportamentul oamenilor care locuiesc în tari
cu s...
Acum 4 ani
15 comentarii:
...asa as vrea sa-ti fiu un pic impotriva ,dar nu pot.
Ai scris un articol care doare...si "zambetul pana la urechi" de la sfarsitul postarii nu ma pacaleste.
Dar ,ai sa-mi raspunzi ceva de genul:
"Ochiverzi...vezi-ti de treaba.Habar n-ai tu!"
@Ochiverzi, de ce sa-ti spun asta ? Ti-am mai spus, incearca sa faci diferenta intre oameni si locuri. Tara frumoasa cu oameni dobitoci. Oameni fara initiativa, pasivi, fara opinie, asemeni vacilor care se balega pe pajistea frumoasa, fara sa priveasca desertul aflat la doi metri de gard. Poate ca te-ai obisnuit cu o alta fire a lucrurilor, insa eu m-am obisnuit cu ceea ce vad in fiecare zi. Cineva imi spunea - de ce iti bati capul si-ti faci atatea griji ? Oricum nu intereseaza pe nimeni ! Oamenii au alte preocupari, mai obisnuite, cum ar fi ... cu cine si-a tras-o X sau Y. :) Ca vor muri maine, nu prezinta interes.
Uite un alt exemplu de mentalitate de vita furajata cu pufuleti: acum e exod catre litoral. E plina plaja de mamici cu copii. Ei bine, ignora cu o nonsalanta patologica orice avertisment privind nocivitatea radiatiilor ultraviolete si ii tin pe cei mici la soare, cat e ziua de lunga. Normal ca apar complicatii, de la insolatii, pana la arsuri de grad 3. S-au dus reporterii pe plaja si au pus intrebari. Ce crezi ca au raspuns ? "A, nu e nicio problema, si ce daca sta in soare ?". Ce intelegi din asta, in afara de o mentalitate de dobitoc furajat ?
L. ,am o fire un pic mai romantioasa si vrei nu vrei asociez oamenii cu locurile.De locuri frumoase stiu...
Dar stiu si de oameni frumosi.Chiar si online am intalnit cativa oameni frumosi care traiesc in Romania.
In 2001 am venit prima data in tara dupa trei ani.Muream de dor.
A fost pentru prima oara cand l-am vazut pe unu Vijelie la TV.Intr-un trening galben stralucitor...cantand ceva la fel de "stralucitor".Pe cuvant ca ceva s-a rupt...s-a destramat.Nu pot sa-ti explic...fara sa jignesc pe cineva...asa ca mai bine nu-ti explic sentimentul.
Plus ca un emigrant vede totul altfel nu cat sta in tara adoptiva ci atunci cand se intoarce.Cat esti aici ti-e bine,ti-e dor...Dar ...ti-e bine.
Tu stii ca mi-au trebuit ani de zile sa disociez vederea unei hartii aruncate pe strada cu ...Romania?
O prietena s-a intors ieri din tara si ...cum ai zis tu.Locuri superbe.Si diferenta mare intre casa saracului si cea a bogatului.Si "Nu stiu cum se descurca oamenii cand unele preturi sunt mai mari ca in America?"
A doua oara am mers in 2007.Trebuie sa-ti spun ca vreme de cinci ani cam rupsesem puntile cu Romania.Cu exceptia familiei.Apoi in 2007 mi-am revazut "locurile frumoase"...dar nu am revazut nici un prieten.Toti mai apropiati erau plecati.Din nou ceva s-a rupt si poate ca n-a avut de a face atat cu prietenii ci cu faptul ca unii chiar au fost nevoiti sa plece.
Dar n-am simtit "durerea locului" asa de mult cum am simtit-o citind unele bloguri si multe postari pe FB.Tu esti un fel de "Deschide ochii ,femeie" pentru mine...un fel de "Nimic nu mai e verde si inrourat cum crezi tu in mintea ta simpatic de zapacita.."Ascult stirile...dar stii cum e ...e TV..
Dar voi sunteti oameni reali cu dureri reale...fac sens?
Am vrut si eu sa plec prin '97, dar n-am avut curaj. Oricum, atunci mi-era bine, priveam viitorul altfel. Aproape toti colegii mei de facultate au plecat si si-au facut un rost. Dusi au fost si n-au mai privit inapoi. Unul din motivele pentru care n-am plecat au fost locurile. Sunt indragostit de peisaje si cu siguranta le-as fi dus dorul. Am ceva ce tine de energia pamantului.
@Ochiverzi, ma bucur ca ai gasit si oameni minunati pe aceste plaiuri. Si eu ma bucur ca ceea ce faci si scrii, faci din placere. Stii cati romani mai fac din placere ceva ? Ei da, chiar e o intrebare ! Am ajuns sa cred ca in tara asta totul se vinde, de la sentimente si trup, la masini si case. Mentalitati primitive ...
Unul din oamenii aceia esti tu.
Si cred ca ai fi fost fericit daca plecai doar daca plecai cu cineva pe care iubeai sau ...odata plecat ,intalneai pe cineva care te "tina ocupat" iubindu-te.
E ciudat cat de tare te atasezi de cel sau cea pe care iubesti printre straini.
Straini care...incetul cu incetul iti devin asa ...un fel de cunostinte.
Nu cred ca ai fi fost fericit de unul singur,L.
Tu ai un pic din mentalitatea aceea sanatoasa a adevaratului taran roman care strange in pumn un bulgare de pamant stiind ca de fapt are in pumn un bulgare de aur.
Hai sa-ti mai spun ceva,ca oricum ,nu stiu daca ai observat...noi vorbim de-o vreme ,dar e kind of personal pentru ca la comentarii scrie tot 0.
In 98 eram in curtea parintilor mei cu o zi inainte de a pleca definitiv...M-am uitat in jur...si cand am crezut ca nu m-a vazut nimeni am luat o mana de pamant si l-am indesat intr-o punguta de plastic.
Au trecut 12 ani.Inca il am.Si am avut momente cand am strans punguta in pumn.
Da, aceste lucruri "ne doare" şi nu din viitorul sumbru pe care-l prevezi acestor locuri, ci prin faptul că se creează o psihologie a plecării, a renegării rădăcinilor...Nu vorbesc de oameni care au plecat şi şi-au găsit fericirea în alte locuri sau de cei care pleacă din diverse motivaţii obiective, ci de simplul fapt că toată lumea vrea să plece, s-a creat nu o psihologie, ci o adevărată psihoză...
De câteva luni mă roade, ca să zic aşa, subiectul şi încă acumulez, încă îmi joacă ideile în minte, dar am să scriu la un moment dat, când se vor aşeza toate, despre asta...Am mai spus şi tu ştii că am mai vorbit, eu nu aş putea să plec...nu pentru că nu aş fi în stare să mă descurc în altă parte sau pentru că nu m-aş adapta social, ci pentru că aş muri de inaniţie sufletească, aş deveni probabil apatică şi aş tânji după acea energie a pământului de care vorbeşti...
Peisaje frumoase sunt în muuulte ţări, multe obiectiv mai frumoase decât ale noastre, dar degeaba...nu peisajele te ţin, să ştii, ci acea energie şi faptul că iubeşti aceste peisaje, nu doar pentru că sunt frumoase, ai putea găsi altele mai frumoase, ci pentru că eşti legat de ele, faci parte din ele sau ele fac parte din tine.
Am fost plecată în concediu, în afara ţării, mai puţin de o săptămână...mare, soare, exact ce-mi place mie cel mai mult...linişte, desprindere de griji şi stres...şi, cu toate astea, după nişte zile, gata, mi se făcuse dor de acasă, aşa păţesc ori de câte ori plec şi nu e vorba de vreun masochism cretin, de vreun dor de stresul cotidian, ci doar dorul de acasă...M-am întors relaxată, dar oarecum apatică, lipsită de energie, aşteptând intrarea în ritmul normal pentru a declanşa energia :))) Înainte de a intra în ritmul normal, totuşi, am dat o fugă până acasă...a fost suficient să mă hrănesc câteva ore cu aerul de-acasă, să-mi clătesc ochii cu zările, să beau o cană cu apă de izvor şi debordam de energie, m-am întors în Bucureşti "eu".
Că tot suntem la destăinuiri de suflet şi MyEyesOnYou ne-a povestit ceva ce înţeleg perfect, o să par probabil caraghioasă dacă am să vă spun că acum un an, când mă întorceam dintr-o minivacanţă, când am văzut din avion peisajele noastre şi, pe măsură ce ne apropiam de destinaţie, luminile oraşului pentru că se înserase, mi-au dat lacrimile...când am realizat, îmi venea să râd de mine cât sunt de proastă...mare scofală că urma să aterizez acasă, după ce fusesem plecată doar vreo 4 zile...dar aşa am simţit. În nici un caz nu aş putea să împărtăşesc această stare celor care, atunci când se întorc din vreo vacanţă gândesc şi spun "offf, iar Românica...nu-mi venea să mă mai întorc!"
Hai să nu transform comentariul în postare că n-o să am ce să mai scriu când oi acumula şi s-or aşeza toate ideile pe tema asta :)))
@rontz, ochiverzi, am sa va raspund amandoura cu o intamplare. Acum doua saptamani s-a intamplat sa fiu pe la Cernica, pe inserat. Am plecat de la manastire si inainte de Bucuresti, am tras pe dreapta sa admir apusul de soare. Era superb ! Campul, seara, mirosul de floarea soarelui coapta, compania unei prietene, toate m-au facut sa ma opresc si sa le savurez din plin. La un moment dat, langa noi mai opreste o masina, o dacie cam ponosita. O familie, el, ea, si trei copii. S-au dat iute jos si s-au repezit in lanul de floarea soarelui. Au insfacat fiecare cate trei roti cu seminte, s-au suit repede si au plecat cum venisera. Ii spuneam prietenei, iata diferenta - unii contempla apusul, iar altii fura ! :) Asta ma doare cel mai mult, faptul ca cei mai multi au cu apartenenta la loc cam exact cat am eu cu furatul. Ei se vor simti la fel de bine sau de rau, indiferent in ce colt de lume i-ai parasuta, pentru ca ei nu vad mai departe de "borcanul cu muraturi", cum spuneam candva intr-o postare despre profunzime. Cei simpli se adapteaza oriunde. Ceilalti se leaga de locuri, oameni si fapte. o parte din sufletul lor nu pleaca niciodata. Probabil ca m-as fi inregimentat cu usurinta in orice metropola, insa spiritul ar fi ramas cu siguranta precum vulturul inchis, visand la spatii albastre.
Asta e valabil peste tot...am văzut ambalaje aruncate în mare, de la pungi la cutii sau peturi de bere şi asta nu la noi...sau diverse ambalaje şi mizerii pe marginea drumului...
Poate că la noi se întâmpla mai des, nu contest, dar ce povesteşti tu mai sus nu ţine doar de România, ci de faptul că unii oameni nu văd mai departe de propriile nevoi şi de "dacă aşa am chef...", iar asta include şi furatul.
Din păcate, nu putem schimba natura "umană" a unora şi, până la urmă, chiar dacă noi credem în altceva şi respectăm alte valori, cred că de-a lungul existenţei omenirii, pornirile de blamat au existat mereu, nici noi nu inventăm acum valorile, nici ei nu inventează încălcarea lor...E drept că ne-am aştepta ca evoluţia societăţii să schimbe în bine omenirea, dar câteodată am impresia că din contră, parcă şi mai mult o alterează...
Rontz(imi place rontz)...cum zici tu, furatul si mizeria nu tin de tara ci de educatie.Si in Florida daca te duci in Little Haiti si Little Havana si Coconut Grove sa zicem,toate trei zone in Miami, vezi diferenta,Si cand te duci in parc...parcuri superb amenajate...pentru gratar,joaca si mai ales plimbari...dupa ce lumea pleaca...ramane curat peste tot...cu mici exceptii.Unde s-au gratarit niste natii conlocuitoare.
In felul lor americanii au dreptate cu legea emigrarii ...si au dreptate atunci cand te respecta numai pentru faptul ca vii din Europa.Dar ma intrebam intr-o postare...ce se intampla daca se va introduce intrare libera si pentru romani.Cati Lucieni crezi ca vor veni?
Unu ,doi,doispe.In cateva luni pun pariu ca gurile de metrou vor fi pline de... intins mana.
In Ro chestia cu furatul e asa ...un fel de boala-mandrie nationala.Si nu o spun cu rautatea si ingamfarea unuia care a plecat si caruia ii e bine.
Lucian,tu stii ca eu am o impresie muuuult mai buna despre Ro. decat ai tu,nu?
Cunosc cativa romani care nu se pot dezvata...si mai sunt si mandri de asta.
Nu stiu, am impresia de multe ori ca sunt mandra ca sunt romanca dar...ca...nu prea am motive.Sau ca toate motivele mele sunt doar fantezii si doruri.
@rontz, omenirea se va altera din ce in ce mai mult, pentru ca ... unul din efectele crizei este si alterarea valorilor.
Alta chestie ... ma intreb deseori, de ce la noi vedem aberatii precum gunoaie aruncate peste tot ? Pentru ca lipseste sentimentul proprietatii. Nu al celui care le arunca, ci al celui pe proprietatea caruia se arunca. Extrapolat la orice fel de "gunoaie" si "proprietati" putem intelege complexitatea fenomenului. La noi vezi reactii de genul "Cum e posibil dom'le ?", facandu-se apel la norme morale inexistente. Nu zic ca cei care rostestesc sunt primii care le incalca, cu prima ocazie. In momentul in care totul, pana la firul de iarba, va apartine cuiva, in momentul acela, atat in Ro, cat si pretutindeni, vom vedea "curatenie". Pentru ca in momentul in care cineva va incerca sa fure sau sa mudareasca, in mom urmator cuneva ii va da taia degetele, si nu pt ca asa spune legea, ci pentru ca acel cineva e constient ca firul de iarba ii asigura lui traiul pentru ziua de maine. Pe de alta parte, ma bucur ca saracia va reaseza multe valori pe fagasul lor normal. Nu ma bucur, pentru ca nu se va intampla peste noapte, ci peste zeci de ani.
vai tu @pheideas, scenariul tau pare apocaliptic! nu-mi pot imagina un viitor (apopiat) in care sa ajungem cu totii o tara de vite! Adica ma framanta si pe mine aceleasi temeri dar refuz sa mi le imaginez. cred ca de spaima n-o fac! sincer, eu n-as emigra, dar i-as deporta toata cireada de cornute in Europa, sa-i tina ei cu drepturile omului cu tot, sa-i intretina si sa se spele cu ei pe cap! off, e grava situatia nene! Dar is otpimista, mai cred in sanse. :P scuze, cred ca-s beata! hic! >:)))
p.s. auzi, da' aia de furau floarea soarelui erau chiar finuti, eu am vazut unii furand flori din cimitir si manerele de la morminte! :(
dupa ce-mi iau pusca, o sa-mi revina si mie optimismul. nu ma hotarasc, daca sa fie cu luneta sau mitraliera. :)))
Of, oameni buni, oameni buni! Va citesc si...hm...si eu am furat floarea-soarelui. Ba chiar singurul lucru de care mi-a fost pofta cand eram insarcinata au fost seminte crude, din alea din lan. Si el s-a dus, si mi-a adus, si pare-mi-se ca l-a prins si paznicul, si i-a spus de ce fura... Dar aia n-a fost singura data. Acu', revenind, nu gasesti nicaieri seminte din alea fragede. Nu ai de unde cumpara.
Cat despre exod...si altele...sa nu judec, sa nu dau cu barda, dar cat au incercat sa schimbe acei oameni, inainte de a pleca? Au luptat pentru ceva, si s-au declarat invinsi, sau au plecat din prima? Cunosc si eu cazuri, exista in viata mea o femeie la care tin foarte mult. Vrea sa plece, impreuna cu sotul. Ok. Cand a avut ocazia sa stands for her rights...n-a facut nimic. Asa ca...
A-propos de ce zicea Rontziki, da, si eu cand am venit cu avionul si ma apropiam de tara, atat de frumoasa o vedeam de sus, ca nu-mi venea sa cred. Pacat ca e locuita, mi-am zis, deh..
Trimiteți un comentariu