Soare si mare
-
Motto: « II me semble que la misèreSerait moins pénible au soleil. »Încep
sa înțeleg temperamentul și comportamentul oamenilor care locuiesc în tari
cu s...
Acum 4 ani
joi, 15 iulie 2010
madalina
Madalina a fost o perfectionista. A crezut in munca si in valori. A sperat pana in ultimul moment ... Inutil se pare ! Ma intreb, cat vom mai rezista noi, cei ca ea ?
Sunt convins ca acolo unde a plecat va gasi mai multi admiratori.
Dumnezeu s-o odihneasca !
De ce ?
Acesta este motivul !
Asta se cere ... asta vor vitele !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Increderea in oameni. O tema interesanta, descoperita intamplator. V-ati imaginat ca increderea sta la baza tuturor relatiilor pe care le av...
-
"Sa va feriti de generozitatea omului prost, a celui smecher si a saracului !" In primul rand, omul prost iti va da bucuros, apoi... -
"Sufletul satului Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei. Eu cred cã vesnicia s'a nãscut la sat. Aici orice gând e mai încet, si i...
-
Am ramas dator de saptamana trecuta cu sfarsitul unei "povesti de dragoste". Acum o voi spune pe toata. S-a casatorit de tanara. S...
-
Se pare ca postarea trecuta a starnit un tsunami. Reactiile au cuprins intreaga panoplie, de la "ce haios !", la "vai, te-am ...
-
Initial am vrut sa fie un comentariu, dar cand am vazut cat e de ampla, am zis s-o pun ca postare, spre disperarea unora, tot despre iubire....
-
Am gasit pe net o superba monografie a Maramuresului, aparuta si in albumul "Maramures, tara veche", scos de Valentin Hossu-Longin...
-
Mi-a placut atat de mult subiectul anterior, incat m-am gandit sa nu-l parasesc cu una, cu doua. Neconventionalul de azi este conventionalul...
-
Va rog sa ma faceti sa pricep, de ce se duce un copil la scoala ? Precis veti spune: sa invete! Sa invete ce ? Sa adune, sa imparta, sa scri...
-
Despre educatie si invatatura Îndoaie copacul cât este mic; învaţă copilul până nu a crescut mare. A hrăni fără a instrui este cel mai ...
Pheideas
FIDIAS, PHEIDIAS / Celebru sculptor si arhitect, care a trait in Grecia secolului 5 i.e.n. A fost unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai perioadei clasice din cultura greaca. Creatiile sale se disting prin echilibru si armonie, o proportionalitate perfecta si o nuantare a volumelor si structurilor. Unii ii atribuie vestitul "numar de aur". A realizat multe statui celebre; din pacate astazi nu se mai pastreaza decat copii ale lor. A fost insarcinat de Pericle sa conduca lucrarile de constructie a Acropolei Ateniene. A indrumat realizarea si decorarea Parthenonului. Lucrarile sale au influentat atat artistii din generatia sa, cat si pe cei care l-au urmat. Cateva lucrari: "Zeus din Olimpia", "Athena Promachos", "Athena Parthenos".Bloguri interesante
-
-
Each One Teach One - Ce faci atunci când ½ dintre copiii regiunii în care trăiești au analfabetism funcțional, sunt în pericol de abandon școlar și în risc de excluziune socia...
Acum 6 ani -
Avantajele unui Curs ECLD - ECDL prezinta o serie de avantaje atat pentru angajati, cat si pentru angajatori. In cazul angajatilor un curs ECDL creste nivelul de cunostinte de baza l...
Acum 6 ani -
43 comentarii:
“Rolul de mămică înseamnă rostul meu pe pământ, menirea şi împlinirea mea supremă. Am purtat întotdeauna cu mine dorinţa de a avea copii, iar speranţa din suflet s-a transformat, odată cu trecerea timpului, în convingere. Niciunul din obstacolele de ordin medical sau sentimental nu m-au împiedicat să visez la acest moment de fericire maximă. Dumnezeu mi-a trimis mereu linişte şi energii pozitive care m-au ajutat să rămân o optimistă în toţi aceşti ani, iar latura mea credincioasă îţi va spune că acum era momentul să se întâmple minunea”, spunea Mădălina.
L., eu cred ca a fost mult mai mult decat niste cantarete de mana a doua ...care fac capete de afis zilele astea in Romania.Dar sunt convinsa ca si lucrul acesta a avut de cantarit in luarea deciziei fatale.
Si eu mi-o amintesc tot ca Fata Draga...
Azi n-am putut sa ma gandesc la altceva.
Pheideas...cuvintele tale spun mult...perfectionismul are legatura si cu ce spune MyEyesOnyou..sa luam ce-a fost frumos si sa tragem invataminte din acest sfarsit tragic..
Sinuciderea e o solutie? Bun asa... pai sa-i dam drumul atunci...
Oricum rata sinuciderii in Romania atinge cote maxime... pe zi trece.
Suntem pe locul trei in lume. Macar aici sa fim fruntasi... la psihic labil.
DoarEu...exact..nu e o solutie..de aceea trebuie sa luam serios in seama acest semnal de alarma.
Am fost in stare de soc de cand am auzit, mai ales ca stiam ca este o optimista! Cantecele ei sunt slagare si vor ramane mereu in sufletele noastre! Doar ea stie ce a condus-o spre decizia ultima, mie imi pare rau de baietelelul care va creste fara mama... Uneori viata ne ofera si exemple de acestea pentru a ne pune pe ganduri...
dragul ei si al nostru sper ca exista un dincolo...Doctorii americani exagereaza cu bolile psihice.
Dar citind despre Madalina...ma intreb daca nu au dreptate.
Pentru ca sufletul de artist este un suflet aparte.
Artistul cade din sublim in dizgratie mai mult si mai repede decat noi ,muritorii de rand.Nu vreau sa cred ca artista din ea a suferit atat de mult din cauza nonvalorilor ridicate la rang de idoli in Romania....si de altfel peste tot in lume.
Problema este cred eu ,ca medicii din Ro n-au stiut sa vada zambetul chinuit dincolo de zambetul ei superb.Nu trimiti pe cineva acasa ...dupe o tentativa de sinucidere.
Dar...o sa aflam veti vedea...lucruri pe care ne-am dori sa nu le aflam.
Pentru ca se vor gasi destui corbi care sa scurme si sa ciuguleasca.
Si asta doare.
Fata cu parul de foc pana la urma a fost si ea o femeie doar ,cu fericiri si nefericiri...
Sa aiva liniste dincolo...de
Noua tehnologie de exterminare ... :)
....acesta a fost "ziaristul" din tine.Imi place ...
Dar nici macar sa nu glumesti.Pentru ca daca suntem pe locul trei in lume la sinucidere s-ar putea sa existe un gram de adevar despre noua tehnologie.
Mi se pare puţin deplasată alăturarea celor două clipuri, pentru că blondele alea nu sunt responsabile în niciun fel pentru moartea Mădălinei. Eu una nu am ascultat niciodată cea de-a doua piesă (nici măcar acum!), însă pot să spun cu mâna pe inimă că aproape nu există zi în care să nu o ascult pe Mădălina Manole. Şi i-aş întreba pe toţi cei care o plâng acum: de câtă vreme nu i-aţi mai fredonat cântecele?
Dar pe Mădălina nu a ucis-o muzica sau concurenţa sau faima sau lipsa ei. Bag de seamă că mai toţi care se întreabă DE CE? nu au suferit vreodată de depresie şi nu înţeleg că este una dintre cele mai grave boli ale secolului pe care numai voinţa o poate învinge.
Femeia asta nu-şi mai dorea nici să cânte, nici să fie mamă, nici să fie frumoasă pentru că nu mai vedea vreun rost. Asta e în mintea unui depresiv, renunţare totală şi somn veşnic stropit cu Furadan. Plâng şi eu pentru Mădălina şi mă trezesc fredonând refrenuri pe care ea nu le va mai cânta vreodată. Dar nu există vinovaţi pentru că ea nu şi-a dorit decât să moară cu orice preţ acum! Nici ea nu este vinovată. Nici ea nu mai este...
:(
in acelasi registru as putea sa intreb: ce sa faca marii cercetatori ai lumii cand au pusee de insucces, cand muncesc cate 10-15 ani de zile si totul se duce pe apa sambetei doar printr-un telefon?!
dar mamicile care se chinuiesc singurele sa-si creasca copii, ajungand niste zombi, dupa atata munca si suferinta?
Cand faci ceva in viata, o faci cu pasiune, pentru ca in acel lucru crezi, acel lucru iubesti, nu pentru a-ti aduce flori lumea la picioare, pentru a avea recunoastere si glorie, ci pentru a te implini pe tine.
@Ana, depresia survine in urma a ceva, nu apare din senin, te pocneste precum lopata in cap.
Interesant este cu disimula cu atata maestrie aceasta depresie.
Cine a vazut un depresiv sa-si disimuleze starea, atata vreme?!
Intreb, pentru ca nu stiu.
Cand ai un copil, el iti da puterea si ratiunea de a merge mai departe. Daca la Madalina nu s-a intamplat asa, inseamna ca ea, cea de la final, nu mai era cea care isi luase copilul, fericita, in brate, prima data. Eu cred ca pe fondul depresiei s-a suprapus efectul acela al pastilelor de slabit. Si mai cred ca gloria era pentru ea mai importanta decat zambetul copilului. Din pacate, nu pot spune ca o inteleg. Si, da, ii fredonez si eu cantecele, si cu siguranta o voi mai face.
E usor sa ii judecam pe ceilalti... Ce pot spune , e o tristete imensa in sufletul celor care au indragit-o .
Nu am fost o ascultatoare fidela a ei , dar i-am auzit cantecele si de cate ori dadeam de vreo melodie de a ei o ascultam cu placere. Si in cantecele ei se simte usor tristetea , deznadejdea , daca stai putin sa le analizezi iti vei da seama ca ea se lupta de mult timp cu ea insasi.Depresia o poti ascunde foarte usor, poti lasa impresia ca esti cel mai fericit om din lume dar tu esti cu nervii la pamant , iar in acest caz nici copilul , nici altcineva nu mai conteaza decat tu si tu. A fi depresiv , in ultima faza , inseamna sa nu mte mai dai jos din pat dimineata la trezire , inseamna sa nu mai ai chef niciun de a trai. E groaznic!Desi s-a spus ca e o luptatoare si credincioasa , uite ca se intampla sa cazi pe cealalta panta. Oricui i se poate intampla .
Am vazut intr-o seara pe b1tv un interviu de acum 3 ani , dat la ,, nasul''.Intr-adevar din cat am vazut eu am concluzionat ca a fost o persoana perfectionista. Tot ea spunea ca in tot ceea ce facea punea suflet. Azi cine mai pune suflet in ceea ce face , ma intreb? Putini, foarte putini , nu?
Madalina Manole cred ca si-ar fi dorit sa ii respectam alegerea si sa nu o ponegrim. Macar atata lucru mai putem face pentru ea - sa ramana vie in inimile noastre prin ceea ce a facut in muzica romaneasca si nu prin felul cum a murit.
- Suflet gol -
scuze pentru unele inversari de cuvinte :D
Exagerezi...
Chiar daca asta ar fi fost motivul, nu era un motiv pt care sa recurga la sinucidere.
De depresii suferim cu totii. Cred ca iti trebuie foarte multa ratiune sa le poti depasi. Cred ca drumul este undeva la mijloc. Cine nu are depresii e un om gol de sentimente, multumit cu cotidianul marunt. Cine are depresii, trebuie sa invete sa le depaseasca. Si sa inteleaga ca depresiile sunt manifestari neuronale care au la baza dezechilibre chimice, fara fundament real. Ele pot fi remediate prin tratament. Eu il recomand pe cel homeopat. Ati auzit de Nux Vomica ? :)
Mă feresc să cred că noul val muzical şi mediatizarea sa au stat la baza deciziei ei de a se sinucide. A fost vorba de ceva mult mai puternic, o suferinţă, o boală a sufletului ei pe care nici prezenţa copilului în viaţa sa nu a putut-o vindeca. Nu rezolvăm nimic dacă stăm acum să o condamnăm şi să căutăm motivaţii pentru gestul ei. Şi nici nu suntem noi în măsură să o judecăm.
Cât despre lipsa ei de popularitate din ultimii ani, nu m-aş grăbi să arunc vina numai asupra mass-mediei care promovează excesiv noile "talente". Are şi ea partea ei de vină, însă este şi vina publicului. Suntem oameni, nu animale, nu roboţi. Avem raţiune, iar această raţiune ne dă capacitatea de a alege. De a alege ceea ce vrem să ascultăm şi ceea ce nu.
statutul de vedeta este deosebit de ingrat, pt ca omul din spatele acestui statut, simplu muritor de rand ca toti ceilalti, trebuie sa faca fata unor asteptari sporite impuse de mentalul colectiv al admiratorilor
egoul vedetei este cu atat mai dezvoltat cu cat succesul si/sau imaginea sunt mai deosebite;
o persoana aflata in stapanirea egoului nu recunoaste suferinta ca suferinta, ci o considera singurul raspuns adecvat in situatia data; in orbirea sa, egoul este incapabil sa vada suferinta pe care si o produce siesi sau celor din jur; nefericirea este o boala mental-emotionala creata de ego, ajuns la cote exacerbate, astfel incat stari negative ca furia, ura, invidia, resentimentele, depresia, nu mai sunt considerate negative, ci perferct justificate de circumstantele respective, provocate de factori exteriori, si in nici un caz interiori...e atat de usor sa ne mintim pe noi insine, si asta e principala misiune a egoului nostru!
aceasta stare de negativitate produce placere victimei sale, altfel de ce s ar agata atatia de aceste depresii, drame, si mai ales dramolete?! egoul adora sa se simta neindreptatit, sa creeze conflicte numai pt a castiga teritoriu; daca am putea fi constienti ca de ori cate ori exista negativitate in noi, singurii responsabili de aceasta suntem noi insine, atunci ne am putea elibera de aceasta, ridicandu ne deasupra limitarilor starilor si reactiilor egocentriste;
egoul in sine este patologic, in toate formele pe care le imbraca, pur si simplu el provoaca suferinta; dealtfel e suficient sa ne gandim la radacina cuvantului pathos (suferinta) pt a ne da seama ca ca suferinta e o caracteristica a conditiei umane
stiu ca ceea ce voi spune va starni valuri de nemultumire, insa e trist sa constati ca un om, o mama, poate pune egoul mai presus de copilul ei, venit la o varsta inaintata ca un dar divin
o mama, si spun asta din pozitia de mama care si a crescut singura puiul, trebuie sa faca putina ordine in viata si in prioritatile ei, iar un copil este motivatia suprema pt a face acest lucru
si mai stiu, din proprie experienta, ca a nu simti suferinta celui de langa tine, a nu empatiza cu un om aflat intr o crunta depresie, nu e decat lipsa de afectiune, si ma refer aici la cei apropiati madalinei: sot, parinti, soacra, prieteni; un prieten adevarat se manifesta la nevoie si neconditionat; trebuie vazut de ce sotul madalinei a refuzat, cf declaratiilor tatalui ei, ajutorul psihologului? exista psihologi, exista oameni special pregatiti pt a comunica cu oameni alfati in impas emotional, oameni care pot si salveaza vieti, atunci cand au posibilitatea
sa lucrezi cu psihicul uman nu este facil ori la dispozitia oricui, dar sunt lucruri in viata cu care nu avem permisiunea de a ne juca
@andreiradu, tentativele anterioare de suicid erau cunoscute in anturajul ei, disimularea madalinei era aparenta, in fapt cred mai degraba ca se impacase cu ideea, astfel incat survenise o liniste de suprafata in ea...dar ce liniste!! nu degeaba si a ales exact ziua nasterii, este insa de neconceput ca cei din jurul ei nu au ajutat o; in plus de asta, nu am vazut nici macar o singura poza de a ei in care ochii, dincolo de zambetul frumos, sa nu fie extrem de tristi...asta ar fi trebuit sa spuna multe
Eu nu inteleg fenomenul: de ce cand este vorba de o vedeta, lucrurile trebuie sa le privim diferit?!
Era tot om, nu o alta entitate.
Am ascultat-o pe Mirabela Dauer si m-am ingrozit (agentul vip)!
Oamenii in fata unei tragedii se manifesta bizar.
"sa nu mai vorbiti de Madalina"!
Le spunea parintilor Madalinei si sotului ei, trupei cu care canta. Ca sunt niste ticalosi, ca ar trebui pusi la zid si impuscati.
wow!
Pai de ce?!
Cumva ar trebui sa o sanctifice?!
Nu e tot om?
Ca si femeia din blocul vecin, care a fost parasita de sotul ei, cand copilul inca nu implinise 4 luni si neputand suporta socul, s-a aruncat de la etajul 7?!
Si sinucigasii ar trebui sa-i punem pe caprarii, functie de ce statul social au avut?!
Ce fel de lume construim?!
Nu omul conteaza?
@elena, ego-ul ... Din pacate suntem fiinte pamantene, accidente ale naturii. Am spus mai demult ca omul a inventat eticul si esteticul. Numai pentru om exista sus - jos, bine - rau si altele. El trebuie sa se ridice in doua picioare si sa nu se multumeasca cu marul cules, ci sa fie vesnic in cautarea iedealului. Madalina a fost o perfectionista. Viata sa a fost o lupta pentru succes si recunoastere. Poate a fost si o carierista. Acum nu mai are importanta ! Vezi tu, esenta vietii este nu sa te perfectionezi si sa te superspecializezi intr-un domeniu, pentru ca viata ne arata din ce in ce mai acut faptul ca specializarea nu mai reprezinta o solutie viabila. Trebuie sa ai pregatite variante, sa actionezi pe mai multe planuri. Nu iese unul, incerci pe celalalt. Asa cum un sportiv, dupa ce-si incheie cariera poate deveni un bun impresar sau antrenor, parerea mea e ca si ea putea alege o astfel de cale.
Daca problema multora este depresia, problema depresiei care e ? De ce cadem in depresie ? Oare sa fie vinovat sistemul educational, conform caruia daca nu esti sus, nu esti nimeni ? Alergam ca disperatii zi de zi sa acumulam, sa strangem ... pentru ce ? Merita ? Am devenit robii unor idealuri care, se pare, nu-si vor mai gasi suport in societatea imediat urmatoare. Obsesia pentru perfectiune ne intuneca de multe ori ratiunea. Ochelarii de cal ne impiedica sa vedem si reversul medaliei, adica pretul pe care de foarte multe ori il platim. Si ce e mai tragic, pe masura ce "facturile" se inmultesc, esenta luptei noastre devine "aburul unei dimineti de vara". Ne impovaram existenta si gandul cu esecuri, pe care le stivuim cu grija in sinapse. Iar cand avem nevoie de limpezime, ne impiedicam precum motanul Tom in oalele intinse de Jerry. :) Si devenim maestri in a ne complica inutil viata.
"daca nu esti sus, nu esti nimeni ? Alergam ca disperatii zi de zi sa acumulam, sa strangem ... pentru ce ? Merita ? Am devenit robii unor idealuri care, se pare, nu-si vor mai gasi suport in societatea imediat urmatoare. Obsesia pentru perfectiune ne intuneca de multe ori ratiunea. Ochelarii de cal ne impiedica sa vedem si reversul medaliei, adica pretul pe care de foarte multe ori il platim. Si ce e mai tragic, pe masura ce "facturile" se inmultesc, esenta luptei noastre devine "aburul unei dimineti de vara". Ne impovaram existenta si gandul cu esecuri, pe care le stivuim cu grija in sinapse. Iar cand avem nevoie de limpezime, ne impiedicam precum motanul Tom in oalele intinse de Jerry. :) Si devenim maestri in a ne complica inutil viata."
"Vanatorii de iluzii"
Tema de duel?
Exact !
@elena, oare nu ne hranim ego-ul cu himere ? Nu toata viata alergam dupa perfectiune ? Dupa bani, casa, masina, copii la scoli scumpe, vacante il locuri cat mai exotice, dupa EL in masina scumpa, vila de 1 mil de euro, post de director si altele de fatada, sau EA fotomodel, inteligenta, gospodina, amanta desavarsita etc, si realitatea sa fie cu totul alta ? Ne invatam vreodata minte ? Suna retoric, pentru ca, personal, nu cred ca cineva obsedat de perfectiune, cum a fost Madalina, va accepta vreodata o altfel de "perfectiune". Iar daca va vizita vreodata gradina imperfectiunii, o va face stingher, cautand o nevoie de moment si nu din convingere. Nu cred ca cineva isi poate schimba modul de a privi lumea dintr-odata. Cand muncesti o viata si pui caramida peste caramida la zidul implinirii personale, ti-e foarte greu sa-l darami. Si daca il darami, ce pui in loc ? Cred ca aceasta este esenta depresiei suferite de Madalina
@andreiradu: vedeta e desigur si ea un om ca oricare altul, nediferit cu absolut nimic in esenta, ci numai in forma (ma refer aici la "ambalaj", diverse talente sau veleitati), problema insa la aceste vedete e dimensiunea supraumana pe care publicul de admiratori o proiecteaza si le o impune in vanatoarea lui de idoli: trebuie sa arate perfect, sa se imbrace impecabil, sa fie mereu fresh si aranjati ca pt show, sa nu aiba un gram in plus sau sa nu poarte aceeasi tinuta de 2 ori....este o halucinatie colectiva proiectata pe un singur personaj; este suficient sa ne uitam la michael jackson, ex. ideal al modului in care faima te poate demola ca om
este mult mai dificil, pornind de la un astfel de statut, sa lupti impotriva egoului: atat cat toata lumea te crede un idol, o zeitate in carne si oase, ajungi sa crezi si tu acelasi lucru...este cumplit de dificil sa te intorci la valorile traditionale, la oameni, la iubire, sa relationezi corect, atat timp cat iti impui sa tii stacheta ridicata, sa fii supraom, sa ai publicul la picioare...in majoritatea cazurilor devierile sunt mai mult decat evidente
eu cred ca trebuie apreciat cu adevarat un om care, ajuns pe culmile gloriei, reuseste sa ramana om, cu valorile si principiile de dinaintea fatidicului statut de vedeta
Si daca parintii au avut grija din frageda pruncie sa te transforme in vedeta ? :)
lucian, daca te consideri accident al naturii, este problema ta :), eu una cred cu tarie ca in fiecare om se afla Spirit Divin, catre care trebuie cu totii sa ne intoarcem, aceasta fiind adevarata iluminare
traim intr o lume in care nu Dumnezeu a inventat omul, ci omul l a inventat pe Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea sa; adevarul este absolut, raul insa este relativ
problema depresiei este egoul...daca ai fi citit atent primul meu comentariu de aici, probabil ai fi inteles ca absolut toate datele sunt in noi insine, unici responsabili ai vietii noastre
...implinire personala...problema noastra e ca mereu confundam FORMA cu ESENTA, in fapt nu facem distinctie intre ele...nu am auzit nici un om care sa mearga la Dumnezeu cu ultima sa haina gucci sau cu ultimul sau mercedes... oameni buni, pt numele lui Dumnezeu, este atat de greu sa discernem intre real si iluzoriul material? implinire personala ar trebui sa insemne strict personala, spirituala, nu profesionala sau materiala...toate datele arata ca nu bogatia/faima aduc fericirea, ci numai acea pace din suflet data de iluminare
derapajul madalinei este incapacitatea de a se intoarce la valorile autentice, la iubire, la copil, la suflet
Perfect adevarat ! Asta spuneam si eu, nu cred ca M ar fi putut sa se "intoarca la valorile autentice, la iubire, la copil si la suflet". Cati pot ?
ORICINE poate: nu ne este data o problema fara capacitatea de a o rezolva! Dumnezeu ne incearca pe toti dupa puterile noastre, nu ne incarca mai mult decat putem duce! problema e incapacitatea noastra de a invata din propriile greseli, ca sa nu spunem si de la altii!
si nu trebuie uitat ca adevarata iubire provine tocmai din sublimarea suferintei
aminteste ti de "jurnalul fericirii", minunata carte a unui evreu convertit in captivitate la crestinism
nuferii cresc intotdeauna in noroi! :)
....eu cred ca Madalina...in cele din urma a fost caprioara aflata sub ochiul nemilos al pustii unui vanator fara scrupule.Alergand haituita intr-o padure fara copaci...neavand unde sa se ascunda.
Toate zambetele din lume nu pot ascunde privirea unei caprioare haituite.Priviti-i ochii in toate pozele...
Problema a fost ca ...vanatorul s-a aflat in interiorul ei...si ea si-a dezvoltat un talent fantastic sa-l ascunda si sa fraternizeze cu el.
acest vanator este in noi toti si se numeste ego; singurul lucru pe care trebuie sa l facem este sa l constientizam si sa punem distanta intre el si ceea ce suntem noi cu adevarat
Pai, ce suntem noi cu adevarat, nu se numeste ego ? :))
da, dar numai in cazul narcisistilor :))
Fara personalitate ce suntem ? Eul nostru interactioneaza cu Eul altora. Conflictul Eurilor determina progresul.
...Eu ...prefer sa am opinia mea personala despre acest vanator.Asa cum l-am vazut si simtit cand am scris comentariul de mai sus.
Este o forta malefica...cu o voce seaca si neiertatoare care iti sopteste ca nu esti destul de bun,ca n-o sa gasesti niciodata ceea ce cauti...desi te intarata si te minte ca ...ceea ce vrei tu exista.
E vocea ...care a luat locul instinctului.Te lupti cu ea ,iti astupi urechile sa nu-i mai auzi soaptele otravitoare...Daca esti mai puternic reusesti sa ramai surd...daca nu ...iti face capul toaca...pana cand nu mai rezisti...si apasi singur tragaciul pustii.
Vanatorul asta eu il numesc forta malefica.
Biblia l-ar numi diavol.
"In viata fiecarui om se da o lupta formidabila - o lupta intre doi lupi. Unul e rau, celalalt e bun. Cel rau intruchipeaza frica,
mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele. Cel bun aduce bucuria, linistea, smerenia,
increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila." Copilul priveste intrebator spre bunicul lui: "Si care dintre ei va invinge? ".
Batranul ii raspunde: "Cel pe care il vei hrani!"
@lucian: personalitate? conflict? progres :)
nici un conflict nu poate genera un lucru pozitiv, nu poti crea bine apeland la rau, pt ca in sine raul este absenta binelui, dupa cum intunericul nu este decat lipsa luminii
"fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este Imparatia Cerurilor"....stiu ca tie asta nu ti spune mare lucru, si nu mi propun polemici pe acest subiect, insa un spirit deschis va tine seama ca aceasta fericire este baza crestinismului si a zenului, si probabil inca a multor religii sau idei religioase; traducerea e saraca aici si deformeaza oarecum sensul initial, dupa parerea mea, dar cred cu tarie ca numai renuntarea la ego poate aduce regasirea a ceea ce esti cu adevarat, si odata cu aceasta pacea si linistea interioara, singura sursa de fericire :)
apropos de fericire, imi spuneai ca esti fericit...cum se acordeaza fericirea ta cu conflictul Eurilor noastre? :)
cum se acordeaza fericirea ta cu conflictul Eurilor noastre? ... Se armonizeaza ! :)))))
Yin si Yang ?
tinand cont ca am renuntat sa mi mai hranesc egoul, pot spune ca fericirea ta devine si fericirea mea? :))
Parerea mea e ca egoul trebuie hranit constant. Doar el ne face unici si demni de considerat, apreciat, stimat, iubit ... :))) Extremele se atrag si cu timpul se armonizeaza.
"obsesia" mea, de practicant zen, este pt demolarea egoului, iar lucrul acesta mai mult ca singur ca a reiesit din fiecare comentariu :)
egoul este patologic, provocand constient suferinta, depresia, dorinta de "mai mult", ci nu unicitatea, aprecierea si iubirea :)
nu extremele se atrag, ci afinitatile vibratorii atrag oameni, imprejurari si fapte rezonante
Trimiteți un comentariu