tara in care se ia, nu se da !

Romania este tara in care se ia, nu se da !
De cate ori ati fost in postura in care asteptati ceva de la cineva, sau mai rau, sa fiti inselati ? Nu conteaza ce si cum; exemple sunt destule:

in plan personal ...
- o multumire pentru un ajutor imediat;
- un zambet din partea vanzatorului de la magazin. Mi-a duc aminte cu nostalgie de anii copilariei, cand vanzatoarea de la alimentara iti multumea pentru ca ai cumparat de la ea. E adevarat ca nu se intampla in Bucuresti, ci la Sibiu. Tot in Sibiu mi s-a intamplat sa cumpar ceva dintr-un magazin din centru. Vanzatoarea n-a avut sa-mi dea restul pana la ultimul leu, asa ca i-am spus sa-l pastreze. S-a uitat la mine ciudat, dupa care a fugit peste drum, a schimbat si mi-a adus restul. Prin '80, maica-mea a uitat la usa magazinului plasa cu cumparaturi. Si-a adus aminte acasa. A dat fuga inapoi si a gasit-o in acelasi loc, desi trecuse in jur de trei sferturi de ora. Tot la Sibiu se intampla;
- dai cuiva o informatie care il ajuta sa scape dintr-o situatie fara iesire si primesti cel mult un multumesc, dupa care care respectivul uita;
- ajuti pe cineva cu bani si peste o vreme ii aduci aminte. Te trezesti cu replica: "de ce nu mi i-ai cerut ?". Asta in cel mai fericit caz, pentru ca se intampla si sa nu raspunda la telefon. Asta n-am putut sa sufar niciodata ! Auziti, sa-ti faci programare, ca la dentist ... El si-a facut programare cand a cerut ? A' mai sunt unii care te si injura pentru ca ai indraznit sa le ceri banii. Stiu pe unul care i-ar pune cianura soacra-si, desi ii e dator cu 5000 euro.:));
- te suna un prieten, si "cu lacrimi in ochi" iti cere: ajuta-ma ! Il ajuti, insa cand ai si tu nevoie, iti spune: n-am !;
- de cate ori n-ati auzit schimbul de replici: "cum sa dam ? ce, ei ne dau noua ?" sau "da-l in colo, asta are bani, nu sta in mia aia !";
- daca nu esti atent, toti te fura, de la taranul din piata, pana la politistul de circulatie. E imposibil sa obtii ceva, un act, fara sa dai o spaga, desi parca n-ai fi platit actul respectiv o data prin taxe si impozite. Dar asta e ceva obisnuit in Ro, incat nu se mai pune la socoteala;
- mi s-a intamplat sa stau la povesti cu un personaj feminin. Se plangea ca tipografia la care lucra facea matrapazlacuri si nu voia sa-i plateasca un comision pentru nus' ce lucrare. Ce indignata era, ca "aia e hoti". Pe moment m-a impresionat, pentru ca era sincera. Aici e problema, multi sunt foarte sinceri. Dupa un timp, am aflat ca barbatu-su, care lucra la Petrom, fura la greu benzina, pe care o vindea. Nu va seamana a ... hotul e primul care striga ... hotul ? Pot sa jur ca in mintea respectivei nu exista nicio asociere intre cele doua furturi. Cand ea fura pe altii, e corect, in schimb e gresit cand altii o fura pe ea.:))

si profesional ...
- se poarta la greu furtul de proprietate intelectuala. Nu tot ce se cauta si se vinde seamana cu kg de cartofi. Uneori mai vinzi si inteligenta, adica rezultatul, uneori a zeci de ani de studiu. Ei bine, acest aspect nu il inteleg foarte multi in Romania. Carcotasii specializati in lustruit scaune or sa sara si-or sa zica, cum asa, nu e adevarat, in Romania creierul se plateste la adevarata lui valoare ! Cand privesti de sus, asa o fi. De foarte multe ori, cei care solicita acest gen de servicii nu sunt familiarizati cu munca intelectuala, si prin urmare nu stiu si nici nu doresc s-o aprecieze in vreun fel. In schimb, daca pot s-o fure, sunt primii;
- netul ofera posibilitati de furt nelimitate, de la pagini de blog, la imagini. N-ar fi asta cel mai bai, pentru ca daca cineva posteaza pe net o informatie, insemna ca e free. E absurd sa lasi "usa deschisa" si pe urma sa te minunezi ca a intrat cineva. Daca vrei cu dinadinsul sa nu iti fie furata creatia, atunci o protejezi. Sunt nenumarate moduri in care poti s-o faci. Dar nu asta-i baiul, ci daca iei o informatie, e frumos sa pomenesti si sursa, eventual cu un link. Un fel de "multumesc" virtual;
- cel mai mare hot e statul. El porneste de la premisa ca toata lumea fura, si te taxeaza in consecinta. Dupa o vreme, realizezi ca singurul mod in care poti sa supravietuiesti cinstit e sa furi. Vi se pare un paradox ? In Romania totul e paradoxal !;
- zilele trecute am fost la o firma. Il cunosc bine pe patron. La un birou, cineva plangea. Era o angajata. O intreb motivul. Imi spune, printre lacrimi, ca "seful" nu i-a actualizat cartea de munca de sapte ani. Imi spunea ca: "Am venit si sambetele. Cand a trebuit sa plec noaptea in delegatii, am facut-o pentru binele firmei, fara sa cer spor. Cand i-am spus, m-a data afara !". Ea nu stie ca eu stiu mai multe, si anume ca "seful" nu i-a platit darile pe salariu de patru ani. Cand i-am spus sefului, acesta a sarit ca ars: "Da-i in p... mea ! La cat ii platesc, sa zica merci !". Ii plateste cu 800 lei. No comment !:)
- daca asteptati ca in Romania sa va recunoasca cineva vreun merit, insemna ca a fost barza chioara. In general, in Romania nu se recunosc merite si nu se recompenseaza. De ce ? Pentru ca cei care ar trebui sa recompenseze, nu au fost recompensati pentru meritul lor, ci al altora. Acestia nu au simtul echitatii, iar daca ma gandesc bine nu au nici bun simt. In schimb, au un puternic simt al valorii personale.:) Daca credeti ca in Romania va va cauta si remarca cineva munca, si va spune: "Da, am nevoie tine !", dupa care va va chema si va va oferi un contract echitabil, va inselati amarnic. Asa se intampla in US sau alta tara civilizata, a carei economie se bazeaza pe jocul de procente, nu pe jocul de spagi. Gresesc daca spun ca la noi nu exista asa ceva ? Nu zic, se poarta brain huntingul, dar la nivele foarte inalte, si in general cu recomandari grase. Si iti trebuie si o doza uriasa de noroc. :) Sa nu fiu rau de tot, si la noi se cauta oameni si servicii, dar numai daca sunt moca. :))