despre flori

Exista flori mari si flori mici. Cele mici s-au invatat sa creasca in umbra celor mari, iar florile mari se lasa uneori pacalite de gingasia lor.

Florile mari au crescut mari pentru ca vremurile le-au fost potrivnice. Nori negri s-au abatut asupra lor si pentru ca nu aveau pavaza s-au indoit dar nu s-au rupt. Apoi s-au ridicat din nou. Fiecare raza de soare dupa furtuna le-a dat incredere sa creasca mai sus si mai viguroase. Au invatat sa lupte, si fiecare izbanda le-a fost motiv de a-si infinge radacinile mai adanc in pamantul vietii. Si ce e mai important, au invatat sa se ingrijoreze mai putin. Florile mari nu sunt frumoase. Ploile si arsita le-au asprit frunzele si petalele, iar vanturile le-au imprastiat mireasma.

Florie mici au ramas mici pentru ca vremurile le-au fost propice. Ele au crescut in umbra florilor mari, ocrotite de furtuni si de arsita soarelui. Cand vantul a batut cu putere, ele au simtit doar o adiere. Cand grindina a cazut, frunzele cele mari le-au protejat. Radacinile lor subtiri n-au patruns adanc, pentru ca n-a fost nevoie, iar tulpinile au crescut firave. Florile mici in schimb, au frumusete si gingasie. Tulpinile lor mladioase sustin frunze de un verde proaspat, iar florile lor au culoare si mireasma imbatatoare.

Apoi intr-o zi, se intampla in lumea florilor, cele mari se rup sub povara anilor, lasand florile mici lipsite de aparare. Intreaga lume se cutremura de jale, cand vad plapandele flori tremurand sub ploaie si vant. Unele se usuca si mor, altele rezista si cresc mai departe. Si cresc, pana cand, intr-o zi, vor ajunge si ele flori mari, iar altele mici vor creste la umbra lor, incheind astfel ciclul vietii.