marți, 9 decembrie 2008

lumanari la sambata de sus

Deunazi am trimis un mesaj pe mail, in care imi exprimam indignarea in legatura cu refuzul unui client de a "da un semn de viata", in cazul unei lucrari livrate acum 6 luni. In final am pus intentionat: "Dumnezeu e sus si vede !". Reactia lui a fost cat se poate de prompta: "Este vina dumneavoastra ca ati livrat lucrarea ! Sa va invatati minte altadata !" Si in final, acelasi tip de mesaj: "Sa ne ajute Dumnezeu pe toti". Am ramas putin surprins. Contradictie imensa intre continut si final. Sunt absolut convins ca acea persoana, expeditorul, crede in Dumnezeu, se duce la biserica si precis aprinde o lumanare in amintirea bunilor. ... Ma intreb in sinea mea, nu sunt un practicant, nu cred in divinitate, insa cred in moralitate, in bun simt, in valori universale invatate acasa si din lecturi, cred in bine si rau si caut ca prin ceea ce fac, sa provoc cat mai putina suferinta celor din jur. Acesta este crezul meu in viata ! Si totusi mi-e jena uneori sa-mi exprim convingerea religioasa. In jur sunt multi care cred si nu-si pun intrebari. Cineva chiar s-a aratat indignat, de ce nu m-am spovedit niciodata. I-am spus ca nu am simtit nevoia. Si apoi, ca prefer sa am o discutie interesanta cu cineva pe care-l respect, decat sa bag capul sub presh doar pentru ca asa da bine. Nu vreau sa se inteleaga ca resping religia. Nu ! Toata viata am cautat sa aflu ce este, ce se ascunde dincolo de aparente, sa studiez scriptele biblice, istoria, sa pun intrebari, de la preotul care iti bate in usa, pana la monahii de la Frasinei. Acum va intreb pe voi: ce este Dumnezeirea ? Ce este religia ? Este oare suficienta ? Si daca nu e, ce ar trebui in plus ? Acel plus nu va compensa credinta, directionand-o din sus spre interior ?
...
Am sa va povestesc o alta intamplare. Cu cateva luni in urma, eram in tratative cu reprezentatii in Romania a unei puternice organizatii religioase, cu sediul in US. Este vorba de xxxxxx. Sa nu credeti ca m-am ticnit, nici vorba de asa ceva ! Am fost contactat in vederea unui contract pe termen lung, privind imbunatatirea imaginii organizatiei. Dincolo de aspectele profesionale, am observat un amanunt interesant. Se vedea clar, de la o posta, ca nu au nici o legatura cu Dumnezeu. Poate sunt exagerat, insa de fire si profesie, sunt obisnuit cu psihologia umana. Se vedea o fasitate, ceva nefiresc de sincer, intentii acunse in spatele unor ochi mijiti, formati pe dorinta launtrica de a specula. Totul se limita doar la bani, la interese personale si de grup. Ulterior, am stat de vorba cu colegi de breasla. Asa am aflat ca si ei au fost contactati pentru aceeasi consultanta, s-au prezentat cu lucrari si in final, li s-a multumit respectuos, ceva de genul: " va multumim pentru intentii, insa preferam sa lucram cu oamenii nostri si sa externalizam cat mai putin ". Toate bune si frumoase, insa ideile si le-au insusit, dand multumiri la schimb. Cum se impaca furtul de proprietate intelectuala cu religia ? Si o reflectie personala, am vaga impresie ca lumea reprezentata de confesiuni, pe care o vedem, o percepem si ne dorim a fi altfel, cu atat mai mult cu cat se vrea a fi sub o tutela divina, nu este decat o falsa umbrela sub care se ascund interese meschine, ale unor oameni interesati de propriul bine, si mai putin al binelui propovaduit.

Concluzie: Nici nu conteaza daca crezi sau nu, exista sau nu Dumnezeire. Atata timp cat umbli pe strada fara sa te injure cineva, ajuti pe cineva cazut si in final, cineva si-aduce aminte de tine si-ti strange mana cu lacrimi in ochi, pentru ca i-ai facut un bine candva, este absolut suficient. Nu exista fericire si multumire mai mare. Aceasta este Dumnezeirea pentru mine. Si mi-e suficient !

1 comentarii:

delia spunea...

pot sa cred in Dumnezeu
sau pot sa cred in mine
sau in piatra de pe marginea drumului
sau in copacul din fata blocului.

conteaza mai putin in cine sau in ce cred
conteaza cu adevarat sa cred in ceva. Si cum validez daca credinta mea este cea buna? Daca ea ma ajuta sa ajung la echilibru si pace sufleteasca, atunci stiu ca sunt pe calea cea buna.

Asa inteleg eu credinta si toleranta.