Somnul natiunii naste monstri

Ii vedem zambitori si plini de intentii bune. Mimand gandirea profunda, dau de inteles ca se pricep sau ca pricep fenomenul in ansamblu, ca au o strategie si le pasa. Asa si este, le pasa, dar nu de noi, ci de ei. In realitate nu au nimic in cap. Sunt scursuri ale societatii, jeguri ferchezuite care apar in public numai si numai din interes personal. Sunt nulitati profesionale, in general fosti politruci, plimbatori de hartii prin fostele institutiii ceausiste si care, peste noapte, au mirosit ca ar fi rost de furat. S-au infipt bine in scaunele puterii, si-au raspandit samanta prin ministere, si-au burdusit buzunarele si azi, pozeaza in salvatorii natiunii. Au in sange o smecherie ce acopera un vid intelectual cronic, fiind in stare sa speculeze orice oportunitate, dar sa si striveasca pe oricine s-ar impotrivi. Ascunsi in spatele indiferentei epidemice a acestei natii, au vandut tara bucata cu bucata. Au vandut paduri, pamanturi, mine, energie, comunicatii, transport ... pana la morminte si suflet. Pentru ei Sodoma si Gomora sunt statiuni montane. Daca nu v-ati prins, acesta este portretul politicienilor romani, dar si a celor care conduc din umbra !
Multora ne place sa aratam cu degetul si sa dam vina pe cineva. Sa stiti ca nu ei sunt vinovati. Vinovati suntem noi, toti cei care am permis acestor scursuri sa ajunga sus. Noi i-am transformat in modele de succes, noi am intrat in jocul lor, preferand sa le pupam papucul in loc sa le dam in cap. Insa, sub acoperisul subtire al unei false democratii si prosperitati, dar si a unei prostii seculare, ne-am sapat singuri groapa. Azi constatam ca doare ! Da, incepe sa doara. Dar e doar inceputul. Durerea va fi si mai mare cand vom descoperi ca viata noastra si a copiilor nu mai valoreaza nimic. Vom descoperi ca am fost "vanduti" pe nimic, iar azi, acel nimic a devenit egal cu zero. Ba dimpotriva, mai trebuie sa si platim in urmatoarea suta de ani. Ne meritam soarta ? Unii, mai "fericiti", ar spune ca da, in timp ce ling ultimele imbucaturi de rahat servit la colt de strada. Cei putini insa, s-au desteptat in al doiprezecelea ceas si au iesit pe strazi, cerand dreptate. Care dreptate insa ? Dreptatea "fondurilor de investitii" care scot din sertare contracte, sau dreptatea studentului restantier care se roaga de profesor sa-l treaca ? Si asta in timp ce peste Milcov, vedem o tara medievala care isi duce traiul intre pupat moaste si galeti colorate.
Uneori ma intreb, de unde atata indiferenta si prostie ? De ce oamenii prefera sa se roage la Dumnezeu in loc sa puna mana pe lopeti ? De ce cand unul cade, celalalt isi vede de drum ? Si mai rau, cand unul se ridica, cei din jur o iau la fuga ? De ce in jurul nostru strazile se umplu pentru 1%, iar noi ne multmim cu mai putin ? Demult de tot, pe cand credeam ne-am spalat de pacate si ca luminita e virgina, am glasuit un slogan: "Somnul natiunii naste monstri". Da, insa nicio clipa nu mi-a trecut prin cap ca natia nu s-a desteptat inca, si nu cred ca se va destepta curand, iar "monstrii" sunt deghizati in oameni obisnuiti.
Se va schimba ceva ? Cu siguranta, da ! Istoria ne ofera nenumarate exemple de oameni destoinici sau oportunisti. Schimbarea nu a venit de la multime, ci de la cei putini. Multimea nu si-a urmat decat interesul marunt si pe cel sau cei care i-au oferit mai mult. Si tot istoria ne arata ca in spatele oricarei schimbari se afla interese ale unora mai putin interesati de binele natiunii. Chestia cu "binele" si prosperitatea a venit, asa, ca bonus, sau ca framituri cazute de la masa impartelii. Pentru ca o miscare, ca sa evoueze si sa devina determinata are nevoie, dincolo de spontaneitate, de finante, program si sustinere politica interna si externa. Sa fim optimisti, deci !