arta de a face poze

Vad din ce in ce mai multe fotografii. Tehnica a permis ca fotografia sa devina un hobby de masa. De ce, pentru ca imaginea, ca si filmul, pastreaza cel mai fidel emotia locului si a personajelor. Pana aici totul e frumos. Insa in momentul in care aratam fotografiile si altora, "arta" devine "comercial". Am scris mai demult o postare despre diferenta dintre cele doua notiuni, in care aratam ca "arta" inseamna ce iti place tie, iar comercialul, ce le place si "altora". Pana acum nu am vazut pe cineva care sa se inchida intr-o camera si sa se uite la fotografii singur. Firea omului e sa arate si altora, sa se bucure alaturi de altii si, tot firesc, sa doreasca sa fie laudata, apreciata, pomenita, like-uita pe feisbuc etc.:)
Am sa fac o paralela intre pictura si fotografie. Pana in urma cu mai bine de 150 de ani pictura a fost singurul mod prin care cineva putea transmite ceva - peisaj, portret, stare, emotii etc. Si in loc sa puna mana pe camera, chema un pictor. Atunci, ca si astazi, erau pictori care copiau subiectul cat mai fidel, si alti pictori care, din cateva tuse, fara sa staruie asupra detaliului, reuseau sa redea de o suta de ori mai mult, adica si ce nu se vede - interiorul, emotia, si sa "miste" prin puterea culorii sufletul privitorului. Stiau ca o imagine este ambivalenta.
Si in fotografie este exact la fel. Exista tehnica, dar si emotie. Sunt fotografii care sunt superbe, cromatic, echilibrate, insa care "nu spun nimic". Si altele care reusesc sa miste privitorul pana la lacrimi. Dar nu toti cei care privesc sunt la fel. Unii vad ceva, altii altceva. Unii au trait emotia fotografului si recunosc in imagine "acel ceva", iar altii, nu. O simpla casa, pentru cel care a locuit in ea, inseamna ceva, in schimb pentru un trecator, nu inseamna nimic. De aceea, cand realizam o fotografie si dorim ca ea sa fie si pentru public, trebuie sa tinem cont de ce place publicului. Sau cel putin unui numar mai mare de persoane. Subiecte sunt nenumarate: apa, nisip, padure, peisaj, albastru, valuri, copii, bunici, mame, masini, bere, mici ... Ups, astea-s alte emotii !:)))
Oricum, un sfat pentru cei care "fac poze": nu va mai grabiti sa declansati aparatul cand ajungeti intr-o locatie. Incercati sa patrundeti, mai intai, emotia, starea locului, a personajului etc. Si inca ceva - incercati sa nu fiti observati de personaj cand il fotografiati, ci sa-l surprindeti intr-o pozitie cat mai naturala.
Tineti minte vorbele marelui Eminescu ? "E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune !".:)
Subiectul este mult mai amplu decat am incercat sa il schitez in cateva cuvinte.