reflectii

Constientizarea eticii si esteticii tine de gregaritate, de particularitatea sociala a speciei. Educatia ne ajuta sa constientizam. Este alfabetul constientizarii. Fara ea nu putem sa construim nimic, sa ne apropiem de esenta. Educatia ne ajuta sa triem franturi de realitati - oameni, fapte, locuri - la care ne raportam continuu, si in final sa atingem un nivel de constiinta avansat. Educatia inseamna cunoastere, iar constientizarea inseamna adaptare si integrare.
Cand nu exista educatie, nu exista nici valori, credinta sau constiinta. E absurd sa consideram constiinta ca ceva pe care un individ sau societatea il are sau nu. Exista mai multe niveluri de constiinta: cea religioasa, mainfestata prin dragostea neconditionata fara de idol, sau constiinta avansata, care presupune indoiala fata de adevar. Una care inseamna acceptare, iar alta exact pe dos. Dar pe noi nu ne intereseaza constiinta individului, pentru ca pretuim libertatea de gandire si exprimare. Pe noi ne doare constiinta colectiva. Iar nivelul ei si felul in care se materializeaza, protejeaza individul. Am sa dau un exemplu, pe care l-am mai dat: Un sat pierdut intre dealurile Moldovei. Drumuri desfundate si lipsa facilitatilor. Oamenii sunt nefericiti ca salvarea nu poate sa ajunga la ei, copiii nu se pot duce la scoala, nu au apa curenta, iar inundatiile fac ravagii in fiecare primavara. Dar nu am vazut suflarea satului adunata la sfat si punand mana pe lopeti si tarnacoape, fiecare cu ce are, un tractor, o caruta, sa amenajeze drumul, sa sape canal de drenare, sa faca diguri, sa-si traga apa curenta. Vor astepta ca altcineva sa le dea degeaba si se vor ruga la D-zeu sa-i fereasca de necazuri. O fac de sute de ani si asa vor face si de-acum incolo.
Aici nu exista constiinta colectiva, dar nici individuala. Individul nu asociaza digul cu ploaia de la primavara. Sau chiar daca o face, lenea il indeamna sa mai astepte, ca poate n-o ploua asa de tare, ca in alti ani. Se gandeste ca va gasi o solutie atunci cand apa ii va intra in batatura. Va muta patul in pod, gainile in pom si el se va sui pe acoperis. Ignoranta il impinge la inconstienta. El ignora pana si moartea, mutand responsabilitatea faptelor sale in sarcina divinitatii.
Constiinta colectiva, adica ce determina suflarea statului sa puna mana pe lopeti, se formeaza din constiintele individuale.
Exista un prag critic intre intentie si actiune. In termeni obisnuiti, multi gandesc sau comenteaza, insa putini fac ceva. La majoritatea oamenilor pragul critic este atins atunci cand apare instinctul de supravietuire. Desi pare ciudat, sunt oameni care prefera sa moara, decat sa lupte. O paralela intre om si animal ... animalul renunta la lupta atunci cand instinctul ii spune ca orice ar face este inutil; deznodamantul fiind acelasi. De ce renunta omul la lupta ?