Zilele astea m-am amuzat de cineva. Nu fatis, ci mi-am adus aminte de atitudinea unor oameni cand "dau de bine". Odata se tranforma, de nu-i mai recunosti ! :)
Hai sa fiu putin mai specific. Sunt convins ca cei cu spirit de observatie, ati remarcat fenomenul.
Sunt oameni, modesti la toate capitolele, carora drumul prin viata le scoate in cale o oportunitate. Aproape peste noapte, cineva le deschide usa. Fie le gaseste un job bine platit, fie ajung intr-un anumit anturaj cu oportuntati de business sau relatii trupesti.:)
Dintr-odata respectivii se schimba, de nu-i mai recunosti. Inainte, modesti, cu privrea in pamant, dispusi sa pupe in cur pe oricine avea un statut mai ridicat; dupa ce acced in noua pozitie, nu le mai ajungi cu prajina la nas. Incep sa-si schimbe aspectul. Toale de firma, masina scumpa, vacante in strainatate, shopping la magazinele de toape din Feeria.
Ii zaresti, de regula, la o tigara pe holurile mutinationalelor, agentiilor de publicitate, secretariatele guvernului, redactii, agitandu-se din rasputeri, sa dea impresia ca muncesc. Dar in realitate, cu ochii si antenele dupa consolidat pozitia in cadrul organizatiei, prin orice mijloc mai putin cel profesional.
Vechii prieteni nu mai corespund. Deh, nu mai sunt de nasul lor. Sunt inlocuiti rapid cu altii, alesi pe criterii politice. Adica dupa pozitia in cadrul companiei.
Daca ma uit in jur, observ ca e plina tara de asemenea papagali.
Apare fireasca intrebare, cine ii promoveaza ? Raspunsul vine de la sine - altii asemeni lor, priponiti si ei de la inceputuri si care au dobandit statutul de sef, in general odrasle ale greilor dinainte de '89.
Modestia e floare rara. Mi s-a intamplat de putine ori sa vad oameni care, ajunsi sus, sa ramana aceiasi. Pentru ca asemenea oameni nu au profunzime, identitate proprie, ci se identifica cu anturajul. Sunt oameni cameleonici. Isi schimba atitudinea dupa cum bate vantul schimbarii.
Soare si mare
-
Motto: « II me semble que la misèreSerait moins pénible au soleil. »Încep
sa înțeleg temperamentul și comportamentul oamenilor care locuiesc în tari
cu s...
Acum 4 ani
6 comentarii:
Integritatea nu e pentru oricine.
Eu cred ca pur si simplu nu exista decat imitand comportamentele altora. Stii, stereotipul ala tampit si absurd ca trebuie sa fii ca ei ca sa le intri in gratie...
Parerea mea ca acei oameni nu sunt oameni, ci doar niste programe, niste automatisme. Cred ca am intalnit asta si prin randurile mele, avand in vedere ca asa de mult ne place joaca de-a adultii...
Nu esti cu ei, esti contra lor. Nu exista cale de mijloc sau ceva.
Da, integritatea nu e pentru personalitatile slabe. Numa' ca prea seamana cu steagul ala zdrentuit ce flutura pe ultima reduta. :)
am dat si eu cu concluzia la Femeia alege.
Daca vrei si ai timp , te astept...tot cu una:)
Spuma la acest gunoi o reprezinta cei ce isi vand prietenii , rudele , fiintele apropiate prin sange ...numai sa ajunga Acolo sau , dupa cum bine ati zis , sa se mentina ...
Cel mult se justifica jalnic : < Eu sunt un simplu executant >.Totusi - nu au o viata tocmai fericita : acest soi de jigodism are ( in interior ) reguli foarte dure - din domeniul : < Realitatea intrece inchipuirea >.
Aferim !
Aveti perfecta dreptate ! Si eu mi-am pus deseori intrebarea, de ce ? Si am ajuns la concluzia ca nu este rautate, ci instinct de conservare. Asemeni unui animal, pe respectiv nu-l duce mintea sa gestioneze un conflict, sau o situatie, si se apara, lovind. Si cand simte ca pierde, se comporta la fel. Nu vrea sa piarda - cine vrea ? :), si atunci zice: De ce eu, mai bine el ?! Ce daca e din familie, sau prieten ? Rationamenul acestor oameni nu e unul normal, il limita bunului simt, ci ei vad asa : Aha, vrea sa-mi ia ! Precis vrea sa-mi faca rau ! Uite dom'le, e frati-miu. Nu ma asteptam de la el ! Nu-l las, i-arat eu lui ! Uitati un exemplu: sor-mea mi-a spus cu ani in urma, in momentul in care eu m-am opus sa vindem o casa, pentru ca nu era momentul prielnic, "Te pui in calea fericirii mele ?". Mi s-a facut pielea gaina si am cedat. :)
Trimiteți un comentariu