Ati vazut Dangerous Beauty, cu Catherine McCormack ? La un moment dat, protagonista, Veronica, isi intreaba mama: Mother, what is love ? Mama ii raspunde cu o usoara tristete: Love is a bargain !
Imi aduc aminte de acest raspuns de fiecare data cand ma gandesc la acea iubire "frumoasa", la acel sentiment nobil si dezinteresat care ar trebui sa lege doi oameni, mai presus de orice "bargain". Dar in acelasi timp nu pot sa nu ma intreb, ce este iubirea ? Ce face un om sa iubeasca pe un altul, ce anume declanseaza acea reactie chimica care te face sa privesti in gol cu un suras pe buze ?
Sunt convins ca majoritatea celor care au experimentat fenomenul, nu si-au pus niciodata intrebarea: "de ce ?". Si inca traiesc cu impresia ca iubirea e ca ploaia, pur si simplu se intampla ! Oare asa sa fie ?
Dincolo de poezie, cred ca iubirea, in esenta ei, se bazeaza pe lucruri simple si nu difera cu mult de orice senzatie sau necesitate, precum: savurarea unei prajituri, senzatia de plenitudine data de valurile marii cand iti mangaie trupul, placerea de a citi o carte buna, sau dorinta de a face dragoste cu cineva.
In urma cu doua duminici am fost invitat de un prieten bun la un gratar, undeva la curte. Aer curat, glume, muzica, fripturi, cam ce e necesar sa te simti bine. La vreo zece minute dupa asezat la masa, apar si ultimii invitati, o pereche. El avea in jur de 55 de ani, iar ea aproxmativ 25. Am zis, asta e, se poarta vintage. Din glume, apropouri si alte vorbe am aflat ca cei doi urmau sa se casatoreasca peste doua saptamani. Asta m-a facut sa ma uit mai atent.
Am ramas surprins putin, pentru ca nu mai intalnisem pana atunci o diferenta de varsta atat de mare. Ea arata fotomodel, subtirica, gen actrita de telenovela mexicana, iar el semana mai mult cu tata. Pe langa faptul ca nu se ridica ca nivel de inteligenta conjugala mai sus de Colentina anului 1900, a mai scos si o perla, cum ca in fiecare seara, dupa ce papa o banana si bea un laptic, adoarme ca un prunc. Cred ca ea ii pregatea lapticul.
Dupa alti doi mici cu mustar, l-am lasat pe el, pentru oricum era "dus", si m-am concentrat asupra ei. Nu parea proasta; mai curand nestiutoare, usor timida. La prima vedere mi s-a facut mila, si am fost tentat sa zic: "Saraca, precis o sa-si manace tineretea, nefericita !".
Ma iertati ca sunt putin zefemitor, insa cred ca in relatiile dintre oameni conteaza bunul simt. Si daca o sa mai apuc 55 de ani, sper sa nu-mi ia Dumnezeu mintile si sa ma indragostesc de una de 20.
Nu cred in dragostea nedefinita, dezinteresata, si nici el nu parea Einstein. Si totusi nu intelegeam cat jos trebuie sa fii, ca sa accepti asa ceva, ce putea sa-i lege pe cei doi, atat de puternic, incat pe ea sa n-o deranjeze diferenta. Ce anume a vazut la el ? Oricat de vioi ai fi, la 50 nu mai arati ca la 20.
Nu vreau sa va influentez parerea, dar am uitat sa va spun ca el "avea !". Era un personaj bine infipt in lumea afacerilor, bagat si in politica, lume interlopa etc.
M-au frapat si alte amanunte. N-am observat urma de tandrete, de afectiune, o mana tinuta in palma celuilalt etc. Ca fapt divers, mi-aduc aminte cum in urma cu doi ani, cineva luase un interviu unei vedete song, care abia se casatorise cu un prosper om de afaceri. Amandoi stateau pe canapea si intre ei statea un cutu. Atunci am facut un comentariu haios: "Ia uite si la asta, in loc sa-si mangaie nevasta, maingaie catelu'.".
Nu contest ca fatuca era emotionata; un eveniment urma sa se intample in viata ei. Parca imi mirosea a casatorie de convenienta.
A mai trecut timpul, apoi fata s-a retras cu fetele la povesti. Vulpoi batran cum sunt, nu m-am abtinut sa nu trag cu urechea. Era alta, se simtea in largul ei. A inceput sa povestesca despre nunta, ca au vazut localul, rochie, lumanari, ... si intr-un final, cum abia asteapta sa-i cumpere viitorul sot un apartament de lux in zona Circ Residence. Pe chipul ei rasarise soarele. Parca se marita cu Mos Craciun si astepta nerabdatoare cadoul.
Hopa, e clar: aici e vorba de business ! Si eu care credeam ca il iubeste ... Smile! Sunt rau ...
Sa indulcesc putin sarcasmul, am sa va spun ce cred ca s-a intamplat. Probabil ca fata, de conditie modesta, mergea pe drumul vietii, plin de anost, si intamplator, in dreptul ei opreste Fat Frumos pe un cal de 40.000 para. "Fata frumoasa ca lumina diminetii de primavara, nu vrei tu sa urci pe calul meu, sa te duc la castel si sa te fac regina ?". Eu daca eram in locul ei, ii dadeam cu calul in cap. Ea in schimb a zambit gingas si ...
Ei, aici e aici: si ... ? Astept raspuns de la cititoare ... si cititori deopotriva. Si daca vi se pare ca exagerez, sa nu va jenati s-o spuneti. Smile!
Continuarea parerii mele o veti afla din comentarii.
Soare si mare
-
Motto: « II me semble que la misèreSerait moins pénible au soleil. »Încep
sa înțeleg temperamentul și comportamentul oamenilor care locuiesc în tari
cu s...
Acum 4 ani
36 comentarii:
:)
Pheideas...viata asta e asa de cu susul in jos incat....ce te mai miri ca un nene la 55 isi ia sotie de 25?
Eu am 24 si mi s-ar parea Tata un nene de varsta lui... dar deh, gusturile difera...
si lipsa de afectiune dintre ei arata multe... dar ei stiu mai bine ce si cum.. fiecare merge pe drumul lui. Ca doar dupa 18 ani esti majos si vaccinat
A. si eu as vrea casa la curte, cu gradina si verdeata. si piscina :)))))))))))))))))))))))))
nu apartament de lux
Scuza-mi ironia, dar nu m-am putut abtine :P :))
Ti-ai pus vreodata o limita ? Poate te indragostesti de unul cu mult mai in varsta, si atunci ce faci ? :)
Si daca vrei casa cu piscina, si vine unul care ti le ofera gratis (ma rog, aproape gratis), ce faci, refuzi ?
Cred ca aici e problema: ce sunteti dispuse sa faceti pentru casa si piscina ? :)
dar pentru iubire?! ce sunteti dispuse sa faceti in numele iubirii?
Sasha, ha ha ha ! In numele iubirii ... grea intrebare ! Sunt convins ca multe fete vor renunta la piscina in favoarea iubirii. :)
mi s-au oferit MULTE gratis... ma rog, pt casatorie, sau pt o relatie stabila.. si le-am refuzat... (puteam sa fiu mare si tare in Italia la un hotel (am terminat turismul- doar ca sa dau un exemplu. Dar nenea nu si-a vauzt limita... eu 23 el... zicea 49..probabil 50+ )
limita mea de varsta e undeva la 30+ atat.
mai sus nu. asa ca...
Eu nu ma vand. Pt mine doar sentimentele conteaza. restul obtin eu, cinstit, ca vorba aia, sunt si frumoasa si desteapta (si modesta) :)) si nu ma sperii de munca.
Nu stiu ce va fi... stiu doar atat. Ce mi-a zis un prieten drag- sentimentele sunt singurele lucruri ce nu au logica...
Frumoase vorbe ! :) Chiar daca vei ramane saraca toata viata, iti vei pastra convingerile ?
Dar cine a zis ca sutn saraca? Banii nu inseamna bogatie.
Eu am nevoie de altceva in viata ca sa fiu fericita.
Ma bucur de un rasarit de soare, de apa marii, de soare, de o plimbare pe plaja... de si de si de...
Prefer sa ma daruiesc iubind... Am vazut destule cazuri de femei nefericite..pt ca nu-i asa...pt bogatia materiala- bani- exista un pret care trebuie platit... si nu toate erau in stare sa-l plateasca cu zambetul pe buze ... :(
Eu asta sunt. NU pot fi cu cineva daca nu-l iubesc (ce cuvant mare) :) Smile
Da, intr-adevar, mare cuvant IUBIREA ! Sincer, ma bucur cand intalnesc oameni care iubesc si alte lucruri, nevazute ... Cu cat sunt mai nevazute, cu atat dureaza mai mult. :)
MildSunnyStar, acele femei nefericite de care pomeneai, si care s-au trezit in palatul de aur cu zmeul zmeilor alaturi, sa stii ca au ales din nestiinta, vrajite de stralucire si cuvinte alese.
sa lasam modestia, vroiai tu s-o iei pe cal! :))))
anonim, sa-ti spun sincer, nu m-a excitat la intelect. :))) da' cre' ca daca ma excita, nu ajungea se uite la papitoi.
da poate o fi fost invers!
Si apoi eu sunt sarac. Neatractiv ! Atragator poate ... :)))
crezi ca esti atragator? mie nu mi se pare! :)))))
dac erai mai tinerel poate! si dac aveai un cal de 40.000 de para. :)))))
Anonim, asta e ! Altul n-are mama ... :)) Cu iapa de 40.000, intru la alt capitol, a celor atractivi si nici nu vreau asa ceva. :)))) Si inca ... nu ma uit la fatuci mai tinerele de 30 si ceva anisori. Fac parte dintr-o alta lume, alta generatie, cu alte experiente, nazuite etc. Asta e, prefer inteligentia si maturitatea. :)
Ziceai ca esti sarac! sarac ... cu duhul? :))))
Hai ca depasesti masura ... :)) Vezi cum vorbesti, ca dau delete.
Parerea mea este ca relatii din interes exista de cand lumea si pamantul si merg in ambele directii, dar, din fericire, tot de cand lumea si pamantul, iubirea nu are de-a face cu interesul :) Ma refer evident la iubirea pe care o simti fata de un om, nu la iubirea pe care o simti fata de bani. Cica sa ai grija ce iti doresti pentru ca, intr-un final, cu asta ramai...asa si cu iubirea sau banii...Daca iti doresti sa fii langa un om pe care sa-l iubesti si alaturi de care nu conteaza cati bani ai, atunci n-o sa te vinzi niciodata nici pe o masina, nici pe-o casa sau alte de-astea...daca insa iti doresti cu orice pret bani, atunci cam cu asta ramai in viata, cu banii, daca Doamne, fereste! nu vine vreo criza si Fat Bogat ramane fara bani :))
Eu ii compatimesc sincer pe oamenii care isi doresc bani, sunt cei mai nefericiti pentru ca probabil niciodata nu au de ajuns...Stii vorba: e atat de sarac ca nu are decat bani :)
Cat despre bargain, poate ca dincolo de chimie, poezie, pe care eu una nici n-as vrea sa le inteleg f bine si sa le disec, prefer sa le consider "ca ploaia, pur si simplu se intampla", exista o contraprestatie, aceea a iubirii reciproce, a respectului si a timpului petrecut. Nu-mi place ideea de a vedea iubirea ca pe un targ, dar tre' sa recunoastem ca nu iubim o viata o persoana care nu ne respecta sau nu impartaseste cat de cat sentimentele...macar la un moment dat :)
Dar din fericire si ideea asta poate fi combatuta :))
N-am fost niciodata materialista, insa, acum cativa ani, cand am ajuns la spital cu bunica mea, mi-am pus pentru prima data problema asta. Cand am vazut lipsa de umanitate a personalului spitalului, privirile reci si nepasatoare la ochii mei aproape in lacrimi, m-am intrebat prima data cum ar sta lucrurile daca as fi avut multi bani, sau eventual un nume deschizator de usi. Probabil mi-as fi permis un spital mai bun, o clinica particulara, cu asistente si medici mai profesionisti si mai atenti. In clipa aceea as fi facut orice sa ii fie bine... dar nu aveam nici o putere. Si totusi, dupa ce totul a trecut, mi-am dat seama ca nici in acest caz n-as fi in stare sa ma vand, nici pentru un scop "nobil" macar... Pentru vila si piscina cu atat mai putin.
ehee..mata blanda zgarie rau ..asa ca nu poti stii ce are in cap o "timida"de genul asta ...
oicum sunt total ant-materialiste deoarece consider ca poti fi "adevarat"doar atunci cand faci ceva pe mintea ta si pe munca..restul sunt vrajeli ..
imi aduc aminte o intamplare care m-a scos din minti ..eram in BT si o tipesa de genul descris de tine conducea un cal din asta de 40...si unul o loveste cu masina ..ea nervoasa din cale afara iese afara din masina si zice.."mah...da tu stii cata ...am luat eu pentru mercedesul asta ???"
Audienta incremenita..iar eu zic pur si simplu NO COMMENT :)
Uite, un alt aspect al societatii de hiperconsum - familia se negociaza ca la piata... nu stiu, se poate ca eu sa traiesc pe alta planeta, dar mi se par uluitoare povestile astea; dureroase si umilitoare pana la refuz. De fapt, niciodata n-am priceput de ce majoritatea barbatilor se incapataneaza sa dovedeasca faptul ca nu au decat hormoni in creier, iar femeile - ca prefera lucruri materiale in schimbul demnitatii... Groaznic. Ma trec fiorii...
Delf, nu e societatea de hiperconsum. Ce ai descris tu, eu si vezi pretutindeni se intampla in societatile primitve, subdezvoltate. Priveste la Massaii din Africa. Nevasta se cumpara cu o vaca. Acum 100, 200 de ani casatoriile erau antamate cu mult inainte. La Hindusi copiii sunt casatoriti de la nastere. Pur si simpu e troc, comert, mercantilism. Sentimentul e considerat nerentabil. La noi nu este decat o diversiune de la ansamblu. Barbatul isi arata muschii, masina, vila. In credinta lui, aceste lucruri definesc potenta. El practic cumpara nevasta. Cu 10.000 de ani in urma Homo Neandethaliensis isi facea pestera mai intai, si pe urma se ducea dupa nevasta. :)
Delf, ... si culmea, se cere ... Cererea si oferta merg mana in mana.
Clar nu e vorba de iubire! Sunt mai degraba visele fetei proiectate pe contul prosperului om de afaceri. Si nici nu o putem acuza: am cautat un cadou pentru nepotica mea si am gasit doar papusi Barbie, farduri, Kit-uri de shopping... hm? Fetitele de azi stiu ce vor in viata inainte de a ajunge la gradi.
Nico, corect ! Asa e ! E vorba de dorinte, transformate in bucurie. Si apoi confunda iubirea cu extazul, pana in momentul in care vine scadenta. :)
nasol cu scadenta... asta e chestia pe care unele nu o pot plati cu zambetul pe buze.. le compatimesc un pic..dar e viata lor... alegerea lor...
cam tarziu scriu...abia acum am vazut subiectul... cred ca nu ati intalnit niciodata un cuplu de genul asta, doar ca mai profund, fara ca el sa fie putred de bogat,si totusi ca ea sa stea cu el pentru pur si simpli ii place, sau il iubeste. dar exista... ma enerveaza faptul ca oamenii sa grabesc sa traga atat de repede concluzii pripite fara macar sa-i cunoasca. in fine, chestia cu diferenta de varsta nu e atat de noua precum crede lumea...se practica inca din cele mai vechi timpuri. mai putina morala....
Anonim, se pare ca stii multe despre femei si barbati. Poate ma luminezi si pe mine, ce-a putut sa vada ea la el ?
in primul rand,fetele care traiesc o astfel de poveste, nu au avut o relatie prea buna cu tatal lor, deci are o cauza psihologica (complexul Electra).
2. a putut sa vada ce vede si o fata tanara la un baiat tanar, umor, ambitie, putere, inteligenta,si altele.la fel ca intr-o relatie dintre 2 oameni cu aceeasi varsta.
Anonim, corect ... sa le luam pe rand: singurele pe masura ei erau umorul si inteligenta. Restul ii depaseau puterile. :) La prima vedere si eu am crezut asta, ca a vrajit-o cu experienta lui. Apoi i-am vazut orgasmul cand povestea ce cadouri o sa-i faca Mos Craciun.
Cred ca ea se bucura si atat ! Smile !
Imi dau si eu cu parerea dupa aproape un an, ca abia acum citesc articolul tau, Pheideas.
Sunt sigura ca iubirea poate exista si in cazul unei asemenea diferente mari de varsta. Probabil ca e o varianta mult mai rara... Dar in cazuri exceptionale, cand batranul chiar este unul fascinant, de ce nu?... :)
In cazul descris de tine si eu inclin sa cred ca nu era vorba de iubire.
Crezi ca sentimentele pot fi controlate sau slefuite? Daca e asa, atunci e pacat. Inseamna ca totul pe lume trebuie sa se rezume la calcule si cam atat. M-a pus pe ganduri acel "bun simt" despre care vorbesti, si in acelasi timp admir felul tau de a gandi, si stiu ca si tu ai dreptatea ta. Totusi... exista bun simt in iubire?... Sau numai in decizia de a te uni sau nu cu cineva?
Daca o "ea" tanara il iubeste pe un "el" varstnic?
Cea mai simpla proba e atitudinea ei atunci cand el este bolnav. Acolo se vede totul pana la maduva...
Si reciproca e valabila.
@acuarele, tot iubire e ! numai ca noi o vedem altfel. :)
Trimiteți un comentariu