marți, 26 martie 2013

sper ca nu ...

Ce ati spune daca, atunci cand va duceti la banca, banca sa va zica, scurt: ne pare rau, dar din cele 1000 de euro depuse, nu va mai dam decat 700, pentru ca am facut plasamente proaste !?
Probabil ca ati raspunde la fel de scurt: Ce ma intereseaza pe mine ? De ce sa platesc eu pentru prostiile voastre ? Cam asa s-ar derula un dialog de bun simt intre oligarhii rusi, cu Putin in frunte, si bancile cipriote. Sper ca, conflictul sa ramana la stadiul de dialog, pentru ca, de obicei, rusii nu se joaca cu vorbele.
Acum, in Cipru, se da o mare batalie - intre UE si Rusia, cu China spectator. "Impozitarile" sunt "proiectilele" pe care le arunca UE. Sa vedem cu ce va raspunde Rusia. Sper ca nu cu rachete adevarate. ... vezi tot

despre pomenire

Cand eram mic, am crezut ca faraonii au construit pirmaidele ca sa devina nemuritori in constiinta umanitatiii. Pe urma, am aflat ca le-au construit doar ca sa devina nemuritori.
Morala - ia de la viata cat poti de mult si nu cere oamenilor sa te pomeneasca pentru lucruri marete. Te vor uita cat de curand. In schimb, daca se vor impiedica de ceea ce ai lasat in urma, te vor "pomeni" cu fiecare prilej. :)) ... vezi tot

joi, 14 martie 2013

o drama de educatie rutiera

Am fost aseara la "Pozitia Copilului". Incadrat cu brio la capitolul "de arta", cu buget redus, filmul lui Călin Peter Netzer socheaza din toate punctele de vedere. Cred ca acesta a fost atu-ul sau in competitia pentru marele premiu. Ca o nota personala, sezizez o oarecare "disperare" a creatorului roman de a obtine calitate prin senzationalul deseori impins in trivial. Filmul a socat prin script, desi nu este foarte complicat, mai mult subliminal, prin regie si prin prestatia actorilor (mai ales limbajul). Povestea este simpla - despre parinti si copii, despre posesivitatea unei mame care, diserata ca singurul sau copil a plecat de acasa, face orice sa il readuca pe "calea cea buna", in camera cu ursuleti si laptic servit la pat. Ea stie cel mai bine ce vrea "puisorul sau". Si "puisorul" (vreo 40 de ani), interpretat de Bogdan Dumitrache, si-a bagat p... si i-a f... pe toti in gura si s-a mutat cu concubina. Apoi actiunea se muta brusc din "probleme familiale" la drama unui accident rutier. Fiul, in timp ce conducea un Q7, la iesirea dintr-o localitate, undeva spre Slobozia, da peste un baietel de 14 ani si il omoara pe loc. Este momentul in care filmul "accelereaza" spre o drama de educatie rutiera. Incep interventiile parintilor, matusii, a mamicii in special, pe la sefi din politie si sefuleti de spital. Se numara si se negociaza spagi de zeci de mii de euro, se aranjeaza dosare, ca sa scape beizadeaua de parnaie. Si beizadeaua, intr-un acces de revolta juvenila ii fute pe toti in gura si le spune: "Nu va mai bagati in viata mea ! M-am saturat de voi !". Finalul filmului este cutremurator. Cred ca pentru asta a luat marele premiu. Luminita Gheorghiu si Adrian Titieni sunt absolut formidabili in scena "mama criminalului se duce sa ceara iertare parintilor victimei". Asta e tot filmul. Un scenariu simplu si captivant (nu m-am uitat deloc la ceas). Fara peisaje ample ... doua apartamente, un sediu de politie, o camera de garda si o benzinarie pe un DN.
Pozitia Copilului este un film puternic ancorat in peisajul autohton, cu aluzie la protipendada postdecembrista, la beizadele, la Huidu si altii.
Primul "scartz" al filmului mi s-a parut filmarea. Planul a fost prea apropiat si camera tot sarea si tremura de sus in jos sau de la stanga la dreapta pe chipurile protagonistilor. Poate ca este o tehnica speciala ... nu cunosc. Pe de alta parte, tehnica a surprins intr-un mod nemaintalnit chipuri nemachiate, stari, suferinta, lacrimi si extraordinarul talent al actorilor.
Iar al doilea, a fost limbajul trivial. Se pare ca in toate filmele romanesti exista un apetit pentru bagat si scos puli, futut in gura, dat muie si alte obcenitati. Cum am spus la inceput, cred ca regizorul a vrut sa socheze. Daca ar fi insistat mai mult pe dialogul dintre fiu si mama sunt convins ca ar fi obtinut acelasi efect. Insa fiul, desi personaj secundar, abia scoate 10 fraze in tot filmul, din care jumatate sunt cu bagat si dat. In schimb Luminitei Gheorghiu ii dau nota 11. Si-a jucat rolul absolut formidabil, cu o dezinvoltura pe care numai marii actori o au. Si ea este, fara doar si poate, unul din titanii scenei romanesti.
Ce sa va mai spun, Pozitia Copilului este un film care merita vazut, fie si pentru senzatia pe care o ai dupa, in care ramai fara grai. Nu stii daca e da sau nu. Iti revii abia dupa cateva ore si il comentezi toata noaptea. :) Va urez vizionare placuta ! ... vezi tot

miercuri, 13 martie 2013

credeti ca exista Dumnezeu ?

Credeti ca exista Dumnezeu ? Eu nu, si am sa va spun si de ce ! Viata mi-a confirmat de nenumarate ori ca vointa si gandul sunt mai presus de toate. Sa va povestesc o intamplare recenta ...
Am o lucrare pentru un client, mai ampla. Pentru jumatate din ea am apelat la o cunostinta. N-am ce sa-i reprosez; acesta si-a facut treaba. Clientul i-a dat si un avans si a mai ramas un rest de plata, pentru care trebuia sa se vada astazi cu el. Numai ca, din nefericire, s-a intamplat ceva. Clientul, o doamna foarte amabila si cu bun simt, a patit un accident si este internata in spital. Ieri nu a raspuns la telefoane, insa azi si-a cerut scuze si fata de mine, si fata de amicul cu pricina, ramanand sa se vada cu el pe sfarsitul saptamanii.
Vorbesc cu amicul ... "Baga-mi-as p..., ma bazasem pe banii ei !". Ce era la gura lui .... Cu alte cuvinte, o injura pentru ca a "cutezat" sa se interneze in spital. Nu urma de compasiune, intelegere a situatiei, ca deh, oameni suntem. Iar in fata bolii suntem egali. Nici gand de asa ceva !
Ma intreb, oare exista un Dumnezeu, acolo sus, a-toate-vazator ? Nu prea cred, pentru ca, se pare ca, unii o duc asa toata viata, pisandu-se pe altii si dand m... (scuze de expresie), fara sa isi faca griji. Pe tipul cu pricina il cunosc de ceva ani. Este credincios. Nu practicant, insa crede in Dumnezeu si se roaga sa-i dea ... Si Dumnezeu ii da ! Asa se zice ..., ca Dumnezeu e sus, vede si da pe masura.
Ei bine, eu nu cred ! Pentru ca daca ar fi vazut, i-ar fi dat exact cat merita. Sau suficient cat sa vada. Cred ca mai degraba gandul ii este puternic si face ca tot ce il inconjoara sa se aseze dupa bunul sau plac.
Rog scutiti-ma de argumente gen ... o sa-i dea si o sa-i faca ... ! Pana atunci, altii o iau cu varf si indesat. Si nu se intampla nimic.
Sa fiti iubiti ! ... vezi tot

vineri, 1 martie 2013

47 de canale

Ma irita din ce in ce mai mult un fenomen interesant in turismul romanesc, si anume oferta hotelurilor, pensiunilor, agentiilor etc. Nu de putine ori, prin preumblarile mele prin tara, opresc si intreb: aveti camere libere ? Iar raspunsul pozitiv vine sub forma: avem camere single sau matrimoniale, televizor cu 47 de canale, internet, mic dejun, frigider, gratar, garaj, teren de fotbal, popice, piscina, umbrelute, sezlonguri si ... pe Gina Pizdol contra cost :)). Bineinteles, oferta este insotita de un zambet larg si fudul.
Va spun, sincer, nu m-a interesant niciodata genul acesta de pachet. Cand plec in vacanta nu caut decat o camera, un pat tare, asternuturi, dus si toaleta curata. Iar sinceritatea mea dezamageste aproape intotdeauna. Cum adica, ei au investit o avere in n'spe zeci de facilitati si io sa zic ca nu vreau ? Pai da, ca m-am nascut pe alta planeta, iar pe Pamant sunt in vacanta.:))
De cand ma cunosc, si sunt ceva ani de atunci, notiunea de concediu, vacanta, excurie, trip sau cum i-o mai zice, pentru mine este sinonima cu plimbatul. Nu plimbatul pana la pensiune si inapoi si butonat telecomenzi sau gadgeturi, ci plimbatul in toate sensurile si directiile. Iar pensiunea sau hotelul sunt locurile unde dorm pana a doua zi dimineata.
Stiu ca majoritatea celor care citesc ce scriu nu sunt de acord. Sa fie sanatosi ! Fiecare e liber sa traiasca si sa se bucure cum vrea si, mai ales, dupa cat il duce capul. Eu, pur si simplu nu vreau sa-mi mut slanina dintr-un fotoliu in altul, ba mai mult, sa si platesc pentru asta.
Pentru mine, concediu inseamna vizitat locuri faine, cunoscut oameni si fapte, muzee, castele, si gustat din toate, vazute si nevazute. Acesta este motivul pentru care rareori stau doua nopti intr-un loc.
A, nu mai vorbesc de stilul "rustic" cu gresie, faianta si apa plata de izvor, via Carrefour. :) Dar e alta poveste, la fel de interesanta.
Sa fiti iubiti ! ... vezi tot